De asta ce ziceti? Din vest ne vin "bunatatile"!!!

[AlinB]

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

În prealabil postat de AlinB

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

Pai atunci trebuia sa incepi prin a nu le mai tine predici, ca cine stie pe cine mai ranesti, ai vazut ca de la un chibrit aruncat pe podea tot acoperisul e in flacari (chiar daca la casa de peste drum).

Si pe urma trebuie sa-ti ceri scuze si asta inseamna probabil implicit sa retractezi ce ai spus.
Nu mai bine nu mai scrii?
Lasa-i doar pe ei sa vorbeasca, menajeaza-le sentimentele.

Cuvintele parintelui Iustin, mie personal, mi-au amintit de o intamplare din toamna anului 1989.
Lucram in alt oras atunci, un orasel frumos din sudul tarii, resedinta de judet. Acolo am luat repartitie si am ramas 15 ani.
In primavara ma certasem cu secretarul de partid, mai intai, apoi si cu seful santierului. De fapt nu stiu daca e potrivit spus "certat", am refuzat categoric sa mai particip la o activitate, cu care oricum nu aveam nici o legatura decat dictia, si i-am spus secretarului sa-si caute alt om, ca eu ""pa"". Scurt.
Oricum eram paralela cu partidul si cam razvratita si incomoda totdeauna, ca nu-mi tineam gura. Bucuria pauzei era reciproca.
M-au amenintat cu datul afara, dar tot nu m-am razgandit. Nu era curaj nebun din partea mea ci mai curand inconstienta asupra a ceea ce puteam pati si proptire pe picioarele din-darat.
In sfarsit, acea activitate presupunea participarea la sedinte de alea interminabile, in care faceam rebus si motaiam, la judet.
Au fost nevoiti sa trimita pe altcineva de atunci incolo, un coleg, si astfel am pierdut sa vad in direct intamplarea care urmeaza.
Vine toamna.
Nu stiu exact prin ce luna era, cred ca octombrie, apare colegul a doua zi la santier si imi spune foarte conspirativ, ii era frica si sa vorbeasca, despre sedinta la care fusese cu o zi in urma.
La acea sedinta venise un nene de la Bucuresti, cred, unul Secares ori Secaris (asa am retinut eu numele, poate gresesc) care, spre deosebire de toate sedintele de pana atunci, prin ceea ce a vorbit i-a facut pe toti sa stea ochi si urechi.
Politrucii de la judet cand l-au auzit pe nenea asta ce vorbea, nu stiau pe unde sa se ascunda, ca nu cumva sa fie banuiti ca ii impartasesc spusele, erau in stare sa se bage pe sub banci.
Ce spunea nenea? A inceput prin a face o descriere asupra situatiei economice mondiale, extrem de la obiect dupa spusele colegului meu care asculta Europa Libera si mai stia cate ceva (eu nu aveam nici macar televizor sau radio pe vremea aia!!!!).
Despre faptul ca pietele economice principale din lume sunt acaparate de SUA, de statele puternice din Asia (China in special), tinuturile arabe din Asia si Africa de Nord erau inaccesibile, iar vest-europenii ramasesera cam cu ochii in soare.
A vorbit despre revolutiile care avusesera loc pana atunci in Europa si motivatia lor, care nu era neaparat doar una interna, ci erau ajutati (li se dadea voie in sfarsit...) putin dinafara ca sa aibe curajul sa se revolte. A vorbit destul de mult...
Nu lungesc povestea prea mult, ca oricum nu imi amintesc prea multe, dar cateva cuvinte spuse de colegul meu nu le-am uitat niciodata.
Primele sunt acestea, concluzia lui nenea de la Bucuresti rostita cu voce tare: vestul are nevoie de piata de desfacere economica si noi asta vom deveni.
Urmatoarea intrebare pe care a adresat-o salii a fost: nu sunteti curiosi sa aflati cand se intampla si la noi? (adica revolutia). Lumea era amutita... Cum sa spui asa ceva intr-o sedinta de asemenea amploare in toamna lui 1989? Raspunsul l-a dat tot el, nu bazaia nici musca in sala: mutarile sunt in plic la Moscova!
Ei, vreau sa va spun ca aceste confidente mi-au fost facute de coleg cu promisiune ferma ca imi tin gura si nu raspandesc intamplarea, era periculos la vremea respectiva sa te apuci sa vorbesti, desi in sala era multa lume si toti au auzit, dar probabil ca nici aceia nu au avut curaj sa vorbeasca atunci despre ce auzisera, dar...nenea acela venise sa pregatesca terenul, dupa cum rezulta din aceasta stranie intamplare.
Eu oricum nu eram la curent cu mersul lumii, prioritatile mele erau de cu totul alta natura si atunci nu am dat importanta evenimentului, dar acele cuvinte nu le-am uitat niciodata, si mi s-au improspatat singure in minte pe masura ce vedeam ce se intampla in tara noastra in anii ce au urmat.

PS: Aceasta a fost intamplarea de atunci.Fata de cele de mai sus as adauga doar ca plicul, intre timp, nu mai este la Moscova. Restul a ramas la fel.


PS1; Draga Ioan Cezar nu m-am suparat absolut deloc, imi parea rau pentru raul ce i l-am facut parintelui Iustin.
PS2; pentru restul: acuma astept sa dati in mine, lasati-l in pace pe parintele.

editat...........