De asta ce ziceti? Din vest ne vin "bunatatile"!!!

În prealabil postat de Adriana Cluj

Parintele Iustin Parvu:

""Măi, Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism. Noi nu ştim să ne promovăm valorile naţionale, aşa cum o fac celelalte state europene. Românul nu cumpără decât produse străine, când are aici şi vaca cu lapte, şi holdele cu grâne şi munţii cu aur. Dar este o stare programată, astfel încât românul să piară şi toate valorile lui. Dacă nu facem investiţii româneşti, dacă nu ne promovăm cultura şi obiceiurile, riscăm să pierim ca neam. Aţi văzut grecul, italianul sau germanul să cumpere produse chinezeşti sau roşii turceşti? Nu, doar românul cumpără toate otrăvurile străine, fără să îşi dea seama că distruge piaţa românească. Dacă s-ar pune de acord acum toţi cei care mai simt româneşte să nu mai cumpere nimic decât produse româneşti, ia să vedeţi cum crește şi economia şi bogăţia culturală a ţării. Europa şi occidentalii trăiesc bine, dar pe seama cui? Tot pe seama românilor care au făcut muncile cele mai grele şi cele mai de jos în toată Europa. Dar noi alegem primari care fac investiţii europene. Nu vedeţi că este de fapt o cenzură, să nu mai putem face nimic fără acordul lor?""

Dar cine sa auda???

http://atitudini.com/interviu-cu-par...ri-canonizati/

Ma autocitez pentru a aduce in fata cuvintele rostite de parintele, deoarece regret profund ca postarea mea nu a facut decat sa aduca in dezbatere persoana si activitatea parintelui Iustin, iar cuvintele sale au fost trecute cu vederea, desi sunt atat de simple si atat de la ordinea zilei prin ceea ce, cu totii, vedem si traim; luati insa de multe valuri, unele lumesti, altele nelumesti, nu bagam de seama pasii catre prapastia -care nu este doar materiala ci si spirituala si nationala- spre care ne indreptam, indrumati, "ajutati" si obligati de noile oranduiri si puteri mondiale.

Imi pare nespus de rau ca postand cuvintele parintelui, l-am asezat intr-o ipostaza de inculpat. Sa ma ierte Dumnezeu si parintele daca am gresit facand aceasta.

În prealabil postat de Adriana Cluj

Ma autocitez pentru a aduce in fata cuvintele rostite de parintele, deoarece regret profund ca postarea mea nu a facut decat sa aduca in dezbatere persoana si activitatea parintelui Iustin, iar cuvintele sale au fost trecute cu vederea, desi sunt atat de simple si atat de la ordinea zilei prin ceea ce, cu totii, vedem si traim; luati insa de multe valuri, unele lumesti, altele nelumesti, nu bagam de seama pasii catre prapastia -care nu este doar materiala ci si spirituala si nationala- spre care ne indreptam, indrumati, "ajutati" si obligati de noile oranduiri si puteri mondiale.

Imi pare nespus de rau ca postand cuvintele parintelui, l-am asezat intr-o ipostaza de inculpat. Sa ma ierte Dumnezeu si parintele daca am gresit facand aceasta.

Adriana, te rog sa ma ierti pentru ca am asociat cuvintele Parintelui cu un fenomen mai larg in lumea noastra de azi. Imi cer iertare pentru sentimentele pe care vad ca ti le-am ranit. Nu am voit aceasta, te rog sa intelegi, sora draga.
Analiza starii tarii noastre o facem cu totii si avem studii pretioase ale analistilor politici, sociologilor, oamenilor de cultura care descriu drama ori poate tragedia tarii in ultimii ani.
Chiar daca preotii reamintesc aceste lucruri, eu cred ca e bine sa ne folosim de ei cu toata daruirea in primul rand in cele duhovnicesti. Avem atat de mult de lucru duhovniceste! Dar ne pierdem vremea cu lucruri laturalnice.

Imi povestea de curind un prieten din copilarie, azi preot ortodox, ca Biserica trece printr-o refacere a legaturilor cu statul si societatea civila, inevitabila dupa anii comunismului cand a fost silita sa se restringa drastic, sa devina cumva izolata, oarecum rupta si, intr-un anumit sens cu grija interpretat, autista. Asa a fost istoria la noi!
Acum, in miscarea de recul, procesul duce si la exagerari si la amestecari nedorite iar secularizarea castiga teren, se pare. Dar acesta-i mersul vremurilor, zicea prietenul meu. Deocamdata ne supunem si ne vedem de treaba.

Ei, Dumnezeu sa ne miluiasca!

Si ma iertati, sora, ca v-am necajit. Am gresit, din pacate. Iertati-ma, va rog!

[AlinB]

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

În prealabil postat de AlinB

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

Pai atunci trebuia sa incepi prin a nu le mai tine predici, ca cine stie pe cine mai ranesti, ai vazut ca de la un chibrit aruncat pe podea tot acoperisul e in flacari (chiar daca la casa de peste drum).

Si pe urma trebuie sa-ti ceri scuze si asta inseamna probabil implicit sa retractezi ce ai spus.
Nu mai bine nu mai scrii?
Lasa-i doar pe ei sa vorbeasca, menajeaza-le sentimentele.

Cuvintele parintelui Iustin, mie personal, mi-au amintit de o intamplare din toamna anului 1989.
Lucram in alt oras atunci, un orasel frumos din sudul tarii, resedinta de judet. Acolo am luat repartitie si am ramas 15 ani.
In primavara ma certasem cu secretarul de partid, mai intai, apoi si cu seful santierului. De fapt nu stiu daca e potrivit spus "certat", am refuzat categoric sa mai particip la o activitate, cu care oricum nu aveam nici o legatura decat dictia, si i-am spus secretarului sa-si caute alt om, ca eu ""pa"". Scurt.
Oricum eram paralela cu partidul si cam razvratita si incomoda totdeauna, ca nu-mi tineam gura. Bucuria pauzei era reciproca.
M-au amenintat cu datul afara, dar tot nu m-am razgandit. Nu era curaj nebun din partea mea ci mai curand inconstienta asupra a ceea ce puteam pati si proptire pe picioarele din-darat.
In sfarsit, acea activitate presupunea participarea la sedinte de alea interminabile, in care faceam rebus si motaiam, la judet.
Au fost nevoiti sa trimita pe altcineva de atunci incolo, un coleg, si astfel am pierdut sa vad in direct intamplarea care urmeaza.
Vine toamna.
Nu stiu exact prin ce luna era, cred ca octombrie, apare colegul a doua zi la santier si imi spune foarte conspirativ, ii era frica si sa vorbeasca, despre sedinta la care fusese cu o zi in urma.
La acea sedinta venise un nene de la Bucuresti, cred, unul Secares ori Secaris (asa am retinut eu numele, poate gresesc) care, spre deosebire de toate sedintele de pana atunci, prin ceea ce a vorbit i-a facut pe toti sa stea ochi si urechi.
Politrucii de la judet cand l-au auzit pe nenea asta ce vorbea, nu stiau pe unde sa se ascunda, ca nu cumva sa fie banuiti ca ii impartasesc spusele, erau in stare sa se bage pe sub banci.
Ce spunea nenea? A inceput prin a face o descriere asupra situatiei economice mondiale, extrem de la obiect dupa spusele colegului meu care asculta Europa Libera si mai stia cate ceva (eu nu aveam nici macar televizor sau radio pe vremea aia!!!!).
Despre faptul ca pietele economice principale din lume sunt acaparate de SUA, de statele puternice din Asia (China in special), tinuturile arabe din Asia si Africa de Nord erau inaccesibile, iar vest-europenii ramasesera cam cu ochii in soare.
A vorbit despre revolutiile care avusesera loc pana atunci in Europa si motivatia lor, care nu era neaparat doar una interna, ci erau ajutati (li se dadea voie in sfarsit...) putin dinafara ca sa aibe curajul sa se revolte. A vorbit destul de mult...
Nu lungesc povestea prea mult, ca oricum nu imi amintesc prea multe, dar cateva cuvinte spuse de colegul meu nu le-am uitat niciodata.
Primele sunt acestea, concluzia lui nenea de la Bucuresti rostita cu voce tare: vestul are nevoie de piata de desfacere economica si noi asta vom deveni.
Urmatoarea intrebare pe care a adresat-o salii a fost: nu sunteti curiosi sa aflati cand se intampla si la noi? (adica revolutia). Lumea era amutita... Cum sa spui asa ceva intr-o sedinta de asemenea amploare in toamna lui 1989? Raspunsul l-a dat tot el, nu bazaia nici musca in sala: mutarile sunt in plic la Moscova!
Ei, vreau sa va spun ca aceste confidente mi-au fost facute de coleg cu promisiune ferma ca imi tin gura si nu raspandesc intamplarea, era periculos la vremea respectiva sa te apuci sa vorbesti, desi in sala era multa lume si toti au auzit, dar probabil ca nici aceia nu au avut curaj sa vorbeasca atunci despre ce auzisera, dar...nenea acela venise sa pregatesca terenul, dupa cum rezulta din aceasta stranie intamplare.
Eu oricum nu eram la curent cu mersul lumii, prioritatile mele erau de cu totul alta natura si atunci nu am dat importanta evenimentului, dar acele cuvinte nu le-am uitat niciodata, si mi s-au improspatat singure in minte pe masura ce vedeam ce se intampla in tara noastra in anii ce au urmat.

PS: Aceasta a fost intamplarea de atunci.Fata de cele de mai sus as adauga doar ca plicul, intre timp, nu mai este la Moscova. Restul a ramas la fel.


PS1; Draga Ioan Cezar nu m-am suparat absolut deloc, imi parea rau pentru raul ce i l-am facut parintelui Iustin.
PS2; pentru restul: acuma astept sa dati in mine, lasati-l in pace pe parintele.

editat...........