De asta ce ziceti? Din vest ne vin "bunatatile"!!!

Parintele Iustin Parvu:

""Măi, Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism. Noi nu ştim să ne promovăm valorile naţionale, aşa cum o fac celelalte state europene. Românul nu cumpără decât produse străine, când are aici şi vaca cu lapte, şi holdele cu grâne şi munţii cu aur. Dar este o stare programată, astfel încât românul să piară şi toate valorile lui. Dacă nu facem investiţii româneşti, dacă nu ne promovăm cultura şi obiceiurile, riscăm să pierim ca neam. Aţi văzut grecul, italianul sau germanul să cumpere produse chinezeşti sau roşii turceşti? Nu, doar românul cumpără toate otrăvurile străine, fără să îşi dea seama că distruge piaţa românească. Dacă s-ar pune de acord acum toţi cei care mai simt româneşte să nu mai cumpere nimic decât produse româneşti, ia să vedeţi cum crește şi economia şi bogăţia culturală a ţării. Europa şi occidentalii trăiesc bine, dar pe seama cui? Tot pe seama românilor care au făcut muncile cele mai grele şi cele mai de jos în toată Europa. Dar noi alegem primari care fac investiţii europene. Nu vedeţi că este de fapt o cenzură, să nu mai putem face nimic fără acordul lor?""

Dar cine sa auda???

http://atitudini.com/interviu-cu-par...ri-canonizati/

[eodor nastasa]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Parintele Iustin Parvu:

""Măi, Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism. Noi nu ştim să ne promovăm valorile naţionale, aşa cum o fac celelalte state europene. Românul nu cumpără decât produse străine, când are aici şi vaca cu lapte, şi holdele cu grâne şi munţii cu aur. Dar este o stare programată, astfel încât românul să piară şi toate valorile lui. Dacă nu facem investiţii româneşti, dacă nu ne promovăm cultura şi obiceiurile, riscăm să pierim ca neam. Aţi văzut grecul, italianul sau germanul să cumpere produse chinezeşti sau roşii turceşti? Nu, doar românul cumpără toate otrăvurile străine, fără să îşi dea seama că distruge piaţa românească. Dacă s-ar pune de acord acum toţi cei care mai simt româneşte să nu mai cumpere nimic decât produse româneşti, ia să vedeţi cum crește şi economia şi bogăţia culturală a ţării. Europa şi occidentalii trăiesc bine, dar pe seama cui? Tot pe seama românilor care au făcut muncile cele mai grele şi cele mai de jos în toată Europa. Dar noi alegem primari care fac investiţii europene. Nu vedeţi că este de fapt o cenzură, să nu mai putem face nimic fără acordul lor?""

Dar cine sa auda???

http://atitudini.com/interviu-cu-par...ri-canonizati/

Eu, tu, el, ea, noi si voi!
Bagati la 'ridiche' mai, ca adevar graieste omu'...

Ciudate vremuri...
Barbierii se pricep la fotbal, taximetristii la psihoterapie, babele la talcuit Scriptura, femeile la mustati si barbatii la dantele, iar colac peste pupaza preotii sunt mesteri in politica, in economie, in horticultura si-n cultura. Fiecare se crede mai dihai decat cel din breasla. Ca, deh, romanu e dastept foc, bun la toate, nimeni nu-i ca el sub soare...
Ce babilonie! Toti se pricep (in mintea lor) la toate, dar nu stiu de ce, imi pare ca lucrurile (cum s-o explica asta?) merg tot mai prost... Saracie, violenta, crime, abuzuri, boli, haos, toate de-a valma...

Iaca visez si eu, ca ma lupta insomnia, o lume romaneasca in care barbierul sa barbiereasca, taximetristul sa-si duca clientul la destinatie, babele sa-si vada de ale lor iar preotii sa spovedeasca, sa boteze, sa re-evanghelizeze si sa catehizeze un popor care a uitat de Evanghelie, sa tina posturile si sa fie model de viata induhovnicita (daca nu visez prea mult, sa faca aceasta impreuna cu preoteasa si copiii, ca asa se cuvine). Si sa mai lase politica si alte cestiuni lumesti in treaba lumii.

Visez...
Si totusi, inca, zic: Doamne, miluieste-ne! Poate, poate, s-o indura Bunul Dumnezeu si de noi.

Privesc cu mare neincredere implicarea Bisericii in chestiunile lumesti precum si reversul: imprumutul unor retete lumesti in Biserica (de pilda, si gasesc asta ca fiind o grava eroare, sunt preoti care isi inchipuie ca fac psihoterapie, cand ar trebui sa isi faca bine treaba de duhovnic si nimic mai mult, eventual sa indrume pe oameni, dupa caz, la cabinete specializate).

Oare responsabila de mersul cursului valutar e Biserica?
Oare de predarea limbii engleze la prescolari (ca si aici, din pacate, s-a bagat institutia eclesiala, invitind diversi bagatori de seama, prin parohiile Bucurestilor, sa tina cursuri de engleza, mate, fizica si altele...) e responsabila Biserica?
Oare de bunul mers al agriculturii si de valul plecarilor la munca in UE, cu tot ce implica aceasta (de pilda distrugerea famiilor si chinul sufletesc al copiilor, a caror securitate emotionala e vanduta pe un pumn de arginti) tot Biserica e responsabila?

Raspunsul ar fi Nu, intrucat astea sunt probleme lumesti, pe care s-ar cuveni sa le rezolve statul si societatea civila si comunitatile locale.

Raspunsul este insa DA, in fundamentele de unde izvoraseste raul actual: viata noastra e pe butuci in ceea ce priveste credinta.
Ca urmare, interventia Bisericii nu are cum sa fie eficienta la suprafata, acolo unde sunt chemati oamenii de meserie sa si faca treaba pentru care sunt preagatiti, intrucat au dobandit competente si abilitati specifice rezolvarii unor astfel de probleme lumesti.

Unde patul germinativ al credintei s-a uscat, e nevoie de o ploaie buna. De cainta si pocainta, asadar. Iar acest proces ESTE cu adevarat menirea Bisericii.
Pe sol uscat, ce pot prinde daca nu buruienile si tot felul de generatii spontanee, fiinte fara trecut si fara viitor, pradatori de-o clipa...

Si noi vorbim despre continuitate, pana la apogeul suprem cand deliram despre vesnicie...
Nu, nu merge asa, este deja mult prea evident.
Calugarii sa se intoarca la rugaciune, post si ascultare (si sa mai lase colectele, internetul si turismul), preotii la evanghelizare si la toate cele sfinte. Iar noi acasa la Maica Biserica. Asta-i singura cale pentru Romania, la miezul lucrurilor, ca sa iesim din babilonia asta generalizata. Dintr-o sminteala fara precedent a fiecaruia si a tuturor. Nu s-a mai pomenit asa strambatate! Asa cred.

[Ekaterina]

În prealabil postat de ioan cezar

...sa fie model de viata induhovnicita (daca nu visez prea mult, sa faca aceasta impreuna cu preoteasa si copiii, ca asa se cuvine). Si sa mai lase politica si alte cestiuni lumesti in treaba lumii.

L-ati descris corect pe Parintele Iustin Parvu (in prima parte, ceea ce urmeaza nu i se potriveste). Parintele este cu adevarat model de viata induhovnicita. Inzestrat cu multe daruri, printre care si darul discernamantului, este cel mai in masura sa-si exprime parerea despre starea actuala a tarii. Parintele iubeste aceasta tara cu adevarat, sufera pentru drama romanilor, se roaga cu lacrimi pentru acest popor. Cuvintele Parintelui Iustin, descriu perfect starea in care ne aflam in acest moment.

În prealabil postat de Ekaterina

L-ati descris corect pe Parintele Iustin Parvu (in prima parte, ceea ce urmeaza nu i se potriveste). Parintele este cu adevarat model de viata induhovnicita. Inzestrat cu multe daruri, printre care si darul discernamantului, este cel mai in masura sa-si exprime parerea despre starea actuala a tarii. Parintele iubeste aceasta tara cu adevarat, sufera pentru drama romanilor, se roaga cu lacrimi pentru acest popor. Cuvintele Parintelui Iustin, descriu perfect starea in care ne aflam in acest moment.

Nu il cunosc pe Parintele Iustin Parvu si nu am facut o critica la adresa sfintiei sale. Necunoscindu-l, ar fi fost cu totul deplasat sa judec, sa critic etc.
In general, desi se intampla sa pomenesc un nume sau altul, nu ma ocup pe forumul acesta cu defaimarea unor persoane, cu atat mai putin a unor fete bisericesti. Am numit, insa, o farama din starea de lucruri maladiva in care cred ca se zbate ce-a mai ramas din Biserica noastra.
M-am folosit de prilejul oferit in postarea pe care am comentat-o, nu ca sa ii contrez pe Adriana si pe domnul Nastasa (de ce as face asa ceva, mai ales ca sunt oameni dragi mie), cat ca sa imi exprim dezaprobarea (si dezamagirea) fata de obiceiul mult prea raspandit al multor fete bisericesti de a se ocupa cu lucrurile lumesti, in maniera clara a insetatilor de putere. (Pestele de la cap se impute, sora. O stiti la fel de bine ca mine.)

Spuneti insa, cu o pretiozitate peste care nu voiesc sa trec, ca parintele este inzestrat cu darul discernamantului. O spuneti ca pe o certitudine indiscutabila, asa imi pare.
Eu nu stiu daca este adevarat acest lucru, nu am de unde sti (sper insa, spre folosul nostru, ca parintele sa aiba acest dar duhovnicesc), dar ma intreb de unde si in ce calitate sunteti dvs. capabila sa afirmati aceasta despre parintele. Aveti, la randul dvs., acest dar al discernamantului pentru a putea sa il evaluati la un preot?
Daca sunteti in masura sa faceti astfel de afirmatii (aici pozitive, laudative), ma cam tem sa aud ce puteti spune in cazul contrar, cand cineva v-ar dezamagi/insela asteptarile.

Mai spuneti ca vorbele parintelui descriu perfect starea natiunii...
Chiar o descriu perfect? Nu mai este nimic de spus? Nu ar mai fi alternative? Gata? Ati gasit formula magica? Him!...
Va intreb, iarasi: cum ati ajuns la asemenea certitudine fara de fisura? Nu credeti ca atasamentul emotional necontrolat poate reduce uneori travaliul sanogen al gandirii?

Nu ma ocup pe forum cu defaimarea sau ridicarea in slavi a unor persoane. Desi multi cam asa cred ca fac.
Imi place sa cred ca particip la dezbaterea unor stari de lucruri, acelea pe care le impartasim cu totii.
Mi-ar placea, printre altele sa dezbatem idei.... Dar am inteles, cu vremea, ca uneori cer prea mult aici pe forum. Am luat destule portii din fenomenul "Unde dai si unde crapa..."

P.S. "Se roaga cu lacrimi pentru acest popor... " daca as comenta, chiar ca as fi rautacios cu dvs... Mai bine ma opresc si va rog sa ma iertati pentru ca nu va pot impartasi entuziasmul declamativ. Am trecut de varsta cand ridicam idoli doar pentru a-i darama mai apoi...

Nu cred ca intentia parintelui este aceea de a se ocupa de lucruri lumesti, ci de a ne deschide ochii, caci noi, desi ii avem deschisi nu vedem......
Amintiti-va de Parintele Paisie Aghioritul, cum era cautat de lume pentru sfaturi, pentru indreptarea vietii lor lumesti. Si totusi parintele era izolat in Sfantul Munte nu ar fi avut cum sa cunoasca prea mult viata lumeasca, ori politica, nici atat... Mergeau inclusiv ofiteri, care poate ar fi trebuit intai sa ceara altora parerea in privinta mersului lucrurilor in zona lor (din punct de vedere militar, sa zicem, ori politic, despre conflictele cu turcii, problema cipriota). Si totusi il cautatu pe parintele..... avea alte daruri parintele prin care aceste lucruri i se faceau cunoscute.

Consider ca este cazul sa imi spun deschis parerea: gresiti, surorilor, gresiti si inca foarte grav.
Iata in ce loc cred eu ca gresiti:

1) Menirea fundamentala a Bisericii, asa cum este din vecie, se numeste: mantuirea omului. Acest termen are multe acceptiuni, sensuri si nuante - aceasta s-a tot dezbatut pe forum.
2) Intreaga Scriptura ne arata cum, prin prooroci si drepti, prin interventii directe in istorie, Dumnezeu a pastorit neincetat neamul omenesc. Legaminte peste legaminte, mereu incalcate de oameni, mereu reinnoite de Bunul Dumnezeu din marea Lui dragoste, pentru a-i salva pe copiii Sai din ratacire si moarte.
3) Tinta dintai a fost mereu duhovniceasca. Stihiile grav afectate de pacat trebuiau refacute, iar Dumnezeu a lucrat aceasta in oameni pana intr-atat incat a dat, in istoria vietuirii noastre aici pe pamant, pe singurul Sau Fiu la moarte si inca la moartea pe Cruce.
4) Nicaieri in istoria legamintelor dintre Dumnezeu si om nu a existat o preocupare pentru ceea ce numim viata lumeasca. Organizarea vietii omului de catre Dumnezeu a fost facuta in fundamentele duhovnicesti ale fiintei, iar nu la suprafata lucrurilor. Domnul nu se-ncurca in amanunte si nimicuri. Noi, mai mereu.
Domnul vrea sa fim intregi sufleteste, cu inima si mintea in ascultare indragostita de El, astfel incat sa fim fericiti in adancul sufletului nostru si sa putem convietui cu El vesnic, in Imparatia Lui. Ne vrea fericiti pe fiecare in parte, ne vrea fericiti in familii, ne vrea fericiti ca popoare. DUHOVNICESTE, iar nu lumeste. Si ne-a aratat mereu Calea catre aceasta fericire dumnezeiasca, catre plinatatea vietii noastre ("Care pretutindenea esti si pe toate le PLINESTI") asa cum a fost ea harazita dintru inceput. Calea intoarcerii Acasa este Biserica, este in Biserica. Ea este Arca lui Noe.
5) Biserica ii cheama pe oameni la impartasire cu harul, cu energiile necreate ale Dumnezeirii. Lucrarea fundamentala a Bisericii este impartasirea omului cu Sfintele Taine. Toate celelalte (de pilda actiunile caritabile) sunt secundare si Biserica se poate dispensa oricind de ele. Nu sunt esentiale pentru mantuire.
6) Si invers: oricate actiuni caritabile si dragalase-dulcegi-mieroase (iar acum marturisesc ca traiesc un sentiment de scarba) ar face oamenii care se inchipuie purtatori si lucratori ai harului, acestea sunt frectie la picior de lemn in raport cu lucrarea mantuirii.
NU, NU, NU - de mii si mii de ori NU!!!!!!!!!!
Menirea Bisericii nu a fost, nu este si nu poate fi alta decat lucrarea mantuirii prin Sfintele Taine, prin comuniunea Liturgica.
Toate celelalte sunt cadere si sunt sigur ca miros urat inaintea lui Dumnezeu. Cata vreme sunt mari nenorociri in comunitatea eclesiala, cata vreme institutia sufoca Duhul, cata vreme preotii fac lucruri pe care nu voiesc sa le pomenesc (desi le cunosc, din pacate, in mii de amanunte, prin forta imprejurarilor vietii mele), atunci sufletul oamenilor este in pericol de moarte: nu ne vom mantui de unii singuri, nu ne vom mantui prin predici caldute (care nu sunt Hristocentrice), nu ne vom mantui prin pachete si pachetele, prin brosuri si brosurele, prin muzica curveasca pusa de radio Trinitaas in diminetile vietilor noastre, prin implicarea asazisilor oameni induhovniciti in orice altceva decat Sfintele Taine mai intai, Sarbatori si alte activitati SFINTITOARE care tin de cultul nostru crestin.

Vom supravietui ca oameni trupesti, dar nu vom propasi duhovniceste. Vom salva trupurile, o vreme, dar nu vom avea sufletul salvat pentru vesnicie in Imparatia Domnului.

"Mergi inapoia Mea, Satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!..." este cuvantul care imi pare ca se potriveste cel mai bine astazi, in caderea ingrozitoare a lumii asazis crestine.

7) Pericolul si gravele denaturari ale Ortodoxiei in timpurile noastre nu red ca vin de la secte si alte confesiuni, am mai spus aceasta. Intrucat Domnul a lasat pe fiecare in locul sau, asa cum a voit in marea Sa intelepciune. Pericolul este in interior! In sanul Bisericii, in miezul ortodoxiei noastre sunt oameni si demoni, in fiecare crestin, in mine, in tine, in noi. De aici, dinlauntrul nostru, al laudarosilor ortodocsi vine moartea sufletelor noastre. Nu de la oamenii dimprejur, ci din vazduhurile fiecaruia.
Ca urmare, treaba Bisericii noastre este sa ne vindece de bolile interioare, sa ne apere de tendinta noastra neincetata spre pacat, sa ne spele ochii acoperiti de noroi, sa ne nasca si renasca, sa ne readuca dragostea de Dumnezeu in miezul inimilor noastre indragostite de idoli cu mii de chipuri.

In concluzie, in ciuda oricaror trimiteri imi veti da despre daruri, sfaturi si harisme, eu va spun simplu: toate sunt apa de ploaie, cata vreme serpii vicleniei si ai curviei, ai lacomiilor de toate felurile, colcaie la nesfarsit in sufletele noastre, sub perdele de fum si praf in ochi.
Vindecati-va de magie, fratilor! Dumnezu si oamenii Lui nu sunt magicieni, nici banci ambulante, nici cutiute cu bombonele roz. Iar noi nu suntem chemati la vieti trupesti si desfatari efemere, ci la pocainta. Hristos in mijlocul nostru nu se ocupa cu sfaturi si sfatulete, cu ghiciri si ghicituri, ci numai si numai cu primenirea stihiilor noastre bolnave prin lucrarea tamaduitoare a Harului vesnic. Care coboara si mantuieste doar pe cel pastorit intru pocainta.

Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

[Magda M.]

[quote=ioan cezar;455143]Nu il cunosc pe Parintele Iustin Parvu si nu am facut o critica la adresa sfintiei sale. Necunoscindu-l, ar fi fost cu totul deplasat sa judec, sa critic etc.


Sa ma iertati, dar cred ca tocmai pentru ca nu il cunoasteti l-ati judecat... pana la urma!
Si cred ca ne e de folos sa ne cunoastem martirii/marturisitorii! Doamne ajuta!

[cristiboss56]

[quote=Magda M.;455232]

În prealabil postat de ioan cezar

Sa ma iertati, dar cred ca tocmai pentru ca nu il cunoasteti l-ati judecat... pana la urma!
Si cred ca ne e de folos sa ne cunoastem martirii/marturisitorii! Doamne ajuta!

Te rog frumos Magda sa citezi din postarea lui Ioan unde a fost judecat Parintele , caci altfel noi judecam !