Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Trice,am verificat si eu citatul din Pelikan in volumul I (le am si eu pe toate) si asa spune dar totusi el isi incheie opinia in urmatorul mod,as spune ca nu este ostil ideii in sine: ,,ceea ce credeau filozofii despre nemurirea sufletului nu era gresit ci incomplet" (pag.74,vol I).Afirmatia lui Tatian,citata de Pelikan,este in schimb extrem de interesanta.Anyway,eu as inclina,in cel mai fericit caz, spre abordarea lui Oscar Cullmann si probabil aici ne-ar separa doar un capat de ata :). Scuze pentru ,,interpolarea" mea dar stii bine cum sunt protestantii,cum le da cineva un citat cu privire la ceva din Sfanta Scriptura verifica ASAP :) O zi buna, urmaresc si eu cu interes argumentele invocate,in lumea crestina este un subiect de care multi se feresc, Cullmann remarca asta chiar cu privire la un dialog al sau cu un teolog de nivelul lui Karl Barth.Bye.

În "Îmmortality of thr Soul or Ressurection of the Dead?", Oscar Cullmann într-adevăr ne atenţionează că influenţa gândirii platonice e puternic resimţită în mentalitatea unora dintre Părinţii Bisericii. Secolul XX a adus un progres vizibil în tratarea biblică a naturii omului- antropologia biblică, pe care încerc de vreo 3 ani s-o promovez aparent fără succes.Teologi renumiţi s-au reîntors la învăţătura sănătoasă a Scripturii, refuzând platonismul creştin referitor la nemurirea necondiţionată a sufletului: Emil Brunner, Rudolf Bultmann, Hans Walter Wolff, Andre Nygren, R. Niebuhr, Paul Tillich şi bineînţeles Cullmann şi Barth de care ai amintit deja... din nefericire argumentele lor n-au nicio valoare pentru distinşii mei preopinenţi deoarece aparţin unei zone protestante, în consecinţă "eretice".

Pentru acest motiv mă limitez în a lipi cu Pelikanol citate ortodoxe...

"Într-adevăr, ideea nemuririi sufletului a ajuns în cele din urmă să fie identificată cu doctrina biblică a învierii trupului, mai ales că această idee fusese unul din scopurile polemice iniţiale ale acestei doctrine. Identificarea păgână sau eretică a sufletului cu viaţa şi teoria nemuririi naturale independente faţă de acţiunea lui Dumnezeu Creatorul au fost respinse de gânditorii creştini pe motiv că "sufletul singur nu constituie viaţa, ci participă la viaţa care îi este dăruită de Dumnezeu", prin a cărui voinţă primeşte sufletul darul de a trăi veşnic." (Jaroslav Pelikan - Tradiţia Creştină vol.I p.73)