Despre viclenia sectantilor

[ioanna]

N-am spus ca aceste daruri erau lipsite de o credinta profunda, tocmai datorita credintei le-au fost acordate; au existat deasemenea perioade de declin, in care putem spune ca Crestinismul a ‘stat”intr-un singur om, Sfantul Maxim Marturisitorul, insa mi se pare o afirmatie hazardata sa spui ca primii crestini au fost mai credinciosi si mai inzestrati cu har decat cei actuali, au fost si atunci: oameni si oameni, formele de manifestare a harului sunt multiple, nu doar “darul” tamaduirii fizice. Azi “miracolul” tamaduirii fizice il infaptuieste medicina, deci harul se manifesta in mod diferit si da ,eu cred ca exista si azi oameni "indumnezeiti" :) Diferenta e ca ei au primit botezul de foc, noi urcam treptele urcusului duhovnicesc, deci harul se acumuleaza progresiv, insa unii pot ajunge la o conlucrare deplina cu el (cazul sfintilor). Pogorarea Sfantului Duh din ziua Cincizecimii a fost actul de trecere de la lucrarea mantuitoare a lui Hristos in umanitatea Sa personala la extinderea acestei lucrari in celelalte fiinte umane. O zi placuta!

La care evreii il intreba de ce atunci MOISE le-a dat voie sa faca altfel. Iisus le raspunde ca MOISE le-a permis toate acelea din cauza impietririi inimii LOR, dar ca de la DUMNEZEU nu a fost asa.

Moise nu actiona in nume personal, nu facea nimic impotriva vointei divine, in VT exista o toleranta fata de unele cazuri imperfecte de punere in aplicare a legii morale sau a justitiei divine, tocmai pentru ca legea veche avea rol pregatitor, de aceea Dumnezeu le-a tolerat si i-a permis lui Moise sa le aplice, pentru ca scopul era intelegerea treptata a realitatii duhovnicesti. Ce sens ar mai fi avut Cortul Marturiei daca Moise ar fi facut totul dupa "cum il taie capul", fara a cere permisiunea? :) Ceea ce a transmis Moise oamenilor se prespune ca era acceptat tacit de Dumnezeu, avea permisiunea Sa. Cred ca domnul Neaguu la acest aspect s-a referit. Iisus insa a fost cel care a conferit sensul profund legii vechi.

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

N-am spus ca aceste daruri erau lipsite de o credinta profunda, tocmai datorita credintei le-au fost acordate; au existat deasemenea perioade de declin, in care putem spune ca Crestinismul a ‘stat”intr-un singur om, Sfantul Maxim Marturisitorul, insa mi se pare o afirmatie hazardata sa spui ca primii crestini au fost mai credinciosi si mai inzestrati cu har decat cei actuali, au fost si atunci: oameni si oameni, formele de manifestare a harului sunt multiple, nu doar “darul” tamaduirii fizice. Azi “miracolul” tamaduirii fizice il infaptuieste medicina, deci harul se manifesta in mod diferit si da ,eu cred ca exista si azi oameni "indumnezeiti" :) Diferenta e ca ei au primit botezul de foc, noi urcam treptele urcusului duhovnicesc, deci harul se acumuleaza progresiv, insa unii pot ajunge la o conlucrare deplina cu el (cazul sfintilor). Pogorarea Sfantului Duh din ziua Cincizecimii a fost actul de trecere de la lucrarea mantuitoare a lui Hristos in umanitatea Sa personala la extinderea acestei lucrari in celelalte fiinte umane. O zi placuta!


Moise nu actiona in nume personal, nu facea nimic impotriva vointei divine, in VT exista o toleranta fata de unele cazuri imperfecte de punere in aplicare a legii morale sau a justitiei divine, tocmai pentru ca legea veche avea rol pregatitor, de aceea Dumnezeu le-a tolerat si i-a permis lui Moise sa le aplice, pentru ca scopul era intelegerea treptata a realitatii duhovnicesti. Ce sens ar mai fi avut Cortul Marturiei daca Moise ar fi facut totul dupa "cum il taie capul", fara a cere permisiunea? :) Ceea ce a transmis Moise oamenilor se prespune ca era acceptat tacit de Dumnezeu, avea permisiunea Sa. Cred ca domnul Neaguu la acest aspect s-a referit. Iisus insa a fost cel care a conferit sensul profund legii vechi.

Ioana, deocamdata pot citi doar pe fuga si raspunde doar succint. Revin mai tarziu cu mai multe detalii, citate etc. Ai putea intre timp sa dezvolti ideea "ca era acceptat tacit de Dumnezeu, avea permisiunea Sa" pentru ca am impresia ca spunem cam acelasi lucru dar cu cuvinte diferite. Aceasta permisiune te-as ruga sa o dezvolti, sa spui in ce consta ea dupa parerea ta. Permisiunea sa ce? Sa faca altfel decat ar fi vrut Dumnezeu? Sau in ce anume consta ea. Pentru ca exact de permisiunea aceasta este vorba, Dumnezeu a permis sa se faca altfel decat cerea El din cauza impietririi inimii oamenilor, dar nu era El care cerea altfel, ci doar a permis ceea ce nu este acelasi lucru. El a permis omorarea dusmanului dar nu a dorit-o nici cerut-o. A permis poligamia dar nu El a dorit-o si nici cerut-o. A permis cartea de despartire, dar nu El a dorit-o si nici cerut-o. A permis sclavia, dar nu El a dorit-o nici cerut-o. Si asa mai departe. In aceasta diferenta "a permite" si "a dori, a cere" se afla cheia. Si stii din ce cauza a permis? Explicatia este logica, dar ea este continuta si in Biblie. Nu am acum mai mult timp, imi cer scuze ca raspund pe bucatele. Revin pe seara cu argumente si citate.

[Mihai36]

La fel pot sta lucrurile si in cazul razboiului de aparare.
Insa aici lucrurile sint mai complicate.
Uneori Domnul cere unora sa-i omoare pe altii. Asta face parte din judecata Domnului implinita cu mina omului.
Deci exista si iertare, iubire dar si judecata. Toate trei se imbina insa intre ele nu trebuie sa existe ura.
Deci combati dusmanul cu aceeasi iubire, lupti imporiva lui fara ura sau dispret ci doar cu taria dreptatii. Poti lupta cu sabia sau cu vorba ori doar cu atitudinea interioara in tacere. Deci nu este vorba de razbunare.

Uneori trebuie sa il lasi sa te macelareasca alteori nu. -In functie de calitatile pe care trebuie sa le manifesti in acel moment -iertarea sau dreptatea.
Insa dreptatea/judecata are si partea ei de iertare fiindca prin omorirea unora salvezi pe ceilalti iar salvindu-i le ierti pacatele pentru care ar fi trebuit sa moara. Iar daca nu au pacate atit de mari atunci cu atit mai mult dreptatea este necesara.
Ii salvezi si pe atacatori de a mai face pacate si omorindu-i le scade considerabil si datoria ispasirii.

Pedeapsa pentru cei care hulesc pe Duhul Sfint -una dintre ele- este ca "loc pentru ei nu s-a mai gasit pe pamint" adica vor fi omoriti.
In Zaharia 14 spune asa:
12. " Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul: trupul duşmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor şi limba în gură."

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

La fel pot sta lucrurile si in cazul razboiului de aparare.
Insa aici lucrurile sint mai complicate.
Uneori Domnul cere unora sa-i omoare pe altii. Asta face parte din judecata Domnului implinita cu mina omului.
Deci exista si iertare, iubire dar si judecata. Toate trei se imbina insa intre ele nu trebuie sa existe ura.
Deci combati dusmanul cu aceeasi iubire, lupti imporiva lui fara ura sau dispret ci doar cu taria dreptatii. Poti lupta cu sabia sau cu vorba ori doar cu atitudinea interioara in tacere. Deci nu este vorba de razbunare.

Uneori trebuie sa il lasi sa te macelareasca alteori nu. -In functie de calitatile pe care trebuie sa le manifesti in acel moment -iertarea sau dreptatea.
Insa dreptatea/judecata are si partea ei de iertare fiindca prin omorirea unora salvezi pe ceilalti iar salvindu-i le ierti pacatele pentru care ar fi trebuit sa moara. Iar daca nu au pacate atit de mari atunci cu atit mai mult dreptatea este necesara.
Ii salvezi si pe atacatori de a mai face pacate si omorindu-i le scade considerabil si datoria ispasirii.

Pedeapsa pentru cei care hulesc pe Duhul Sfint -una dintre ele- este ca "loc pentru ei nu s-a mai gasit pe pamint" adica vor fi omoriti.
In Zaharia 14 spune asa:
12. " Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul: trupul duşmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor şi limba în gură."

Mihai, de unde rezulta ca in citatele date de tine Domnul va face ceea ce zice trimitand oameni sa ucida? Mie imi rezulta ca va face ca in momentul iesirii din Egipt, El fiind singurul care are dreptul sa ia viata oamenilor. Dupa parerea ta, cruciatii au fost trimisi de Dumnezeu?

Si apropos de Israel, eu cred ca nu mai este vorba doar de Israelul evreilor ci de cel al tuturor urmasilor lui Avraam care acum sunt si crestinii prin credinta.

Iar Domnul a zis ca a iubi inseamna sa iti dai tu viata pentru altul (cum au facut martirii primelor secole) nu sa iei viata altuia.