Despre viclenia sectantilor

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Daca asta ati inteles dumneavoastra din cultul icoanelor e grav si nu mai am nimic de comentat. (faceti niste confuzii intre a te inchina, a cinsti, a venera)

Că fac eu acele confuzii nu e nicio problemă, eu oricum nu mă închin nici la icoane, nici înaintea lor, nici pe după ele... mă închin doar lui Dumnezeu, Cel căruia I se cuvine toată închinarea. Problema cea mare constă în grava confuzie cu privire la actul închinării din partea celor ce nu pot da explicaţii atât de competente ca dumneavoastră. Dumnezeu să-i ierte!

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

Problema cea mare constă în grava confuzie cu privire la actul închinării din partea celor ce nu pot da explicaţii atât de competente ca dumneavoastră. Dumnezeu să-i ierte!

Poate ca unii privesc Sfintii cu o anumita fascinatie ce o poti interpreta drept idolatrie, insa privindu-i cu ratiune spirituala poti sa-ti constientizezi stadiul in care tu te afli. Pe de alta parte eu consider ca orice ajuta la vindecarea sufleteasca a omului incercat de suferinte grele, fie boala, fie pierderea cuiva drag, e binevenit. Intr-o viata macinata de probleme, singura constanta ramane Dumnezeu. Unii se simt mai bine dupa ce ating sau pupa moastele, gasesc siguranta, liniste si mangaiere. Prin faptul ca au atins pe unul dintre Sfintii Lui Dumnezeu, castiga incredere in ei insisi, simt ca Domnul le da taria de a infrunta problemele cu care se confrunta. Unii aprind o lumanare sau tamaie, pentru a intra in starea de rugaciune, deci lumanarea ii ajuta sa se focalizeze, sa ignore zumzetul din jur din biserica, sa se interiorizeze, sa aiba constiinta prezentei lui Dum­nezeu in ei. Daca nu ai aceasta stare, rugaciunea devine un act pur formal.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Poate ca unii privesc Sfintii cu o anumita fascinatie pe care unii o interpreteaza drept idolatrie, insa privindu-i cu ratiune spirituala poti sa-ti constientizezi stadiul in care tu te afli. Pe de alta parte eu consider ca orice ajuta la vindecarea sufleteasca a omului incercat de suferinte grele, fie boala, fie pierderea cuiva drag, e binevenit. Intr-o viata macinata de probleme, singura constanta ramane Dumnezeu. Unii se simt mai bine dupa ce ating sau pupa moastele, gasesc siguranta, liniste si mangaiere. Prin faptul ca au atins pe unul dintre Sfintii Lui Dumnezeu, castiga incredere in ei insisi, Domnul dandu-le taria de a infrunta problemele cu care se confrunta. Unii aprind o lumanare sau tamaie, intrand astfel intr-o starea contemplativa de rugaciune, deci lumanarea ii ajuta sa se focalizeze, sa ignore zumzetul din jur din biserica, sa se interiorizeze, sa aiba constiinta prezentei lui Dum­nezeu in ei. Daca nu ai aceasta stare, rugaciunea devine un act pur formal.

Exact aceeaşi stare şi aceleaşi sentimente le experimentează budiştii, hinduşii, etc. Trebuie neapărat să facem şi noi creştinii la fel? Noi care avem un Dumnezeu Adevărat şi o închinare "în duh şi adevăr" aşa cum ne-a spus Hristos? Îmi pare rău...

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

Exact aceeaşi stare şi aceleaşi sentimente le experimentează budiştii, hinduşii, etc. Trebuie neapărat să facem şi noi creştinii la fel? Noi care avem un Dumnezeu Adevărat şi o închinare "în duh şi adevăr" aşa cum ne-a spus Hristos? Îmi pare rău...

Iisus a fost budist? si el se retragea in locuri izolate si medita. La fel si omul, incearca sa intre in comuniune cu Dumnezeu, prin meditatie si rugaciune, nu repeta papagaliceste niste cuvinte, ci le traieste. Daca acest ritual il ajuta, care-i problema? doar nu se roaga altcuiva. Relatia cu Dumnezeu e intima si personala, nu puteti veni dmv. sa impuneti o reteta, caci poate la alt om nu prinde. Fondul e acelasi, pacat ca va lasati orbit de forme.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Iisus a fost budist? si el se retragea in locuri izolate si medita. La fel si omul, incearca sa intre in comuniune cu Dumnezeu, prin meditatie si rugaciune

Stimată doamnă, nu de meditaţie şi rugăciune era vorba, ci de "atingere", "pupare", "lumânări", "tămâie" prin care omul chipurile s-ar apropia de Dumnezeu. Ca şi cum noi (creştinii) ar trebui să trăim prin vedere şi pipăire, iar nu prin credinţă! 2 Cor. 5,7.

În prealabil postat de ioanna

nu repeta papagaliceste niste cuvinte, ci le traieste. Daca acest ritual il ajuta, care-i problema? doar nu se roaga altcuiva. Relatia cu Dumnezeu e intima si personala, nu puteti veni dmv. sa impuneti o reteta, caci poate la alt om nu prinde. Fondul e acelasi, pacat ca va lasati orbit de forme.

Pentru un observator imparţial poate părea comic ce-mi imputaţie mie - un neoprotestant- pentru mine însă îmi sună destul de trist...

[catalin2]

În prealabil postat de osutafaraunu

Stimată doamnă, nu de meditaţie şi rugăciune era vorba, ci de "atingere", "pupare", "lumânări", "tămâie" prin care omul chipurile s-ar apropia de Dumnezeu. Ca şi cum noi (creştinii) ar trebui să trăim prin vedere şi pipăire, iar nu prin credinţă! 2 Cor. 5,7.

Nu, e doar vorba ca neoprotestantii nu suporta cultul sfintilor, iar adventistii mai si cred ca au murit cu totii si cu sufletele lor. Nu suporta pentru ca ei nu au asa ceva, nu au nici sfinte moaste.
Pentru ca noi ii iubim le si sarutam icoanele, asa cum adventistii isi saruta sotiile sau copii, tot creatie a lui Dumnezeu. Inseamna ca se inchina la sotie?

În prealabil postat de osutafaraunu

Că fac eu acele confuzii nu e nicio problemă, eu oricum nu mă închin nici la icoane, nici înaintea lor, nici pe după ele... mă închin doar lui Dumnezeu, Cel căruia I se cuvine toată închinarea. Problema cea mare constă în grava confuzie cu privire la actul închinării din partea celor ce nu pot da explicaţii atât de competente ca dumneavoastră. Dumnezeu să-i ierte!

E un lucru bun ca dvs. ati inteles pana la urma diferenta intre idolatrie si inchinarea la sfinti sau icoane. Dar atunci de ce mai discutam? Inteleg ca va faceti griji pentru ortodocsii care nu au inteles, dar problema e ca aproape toti ortodocsii au inteles, doar neoprotestantii nu au inteles si cred ca si ortodocsii inteleg ca ei. Sau e vorba ca e un ortodox mai neinformat si astfel ajunge sa creada ce spun neaoprotestantii si sa se converteasca?

[valentin.viliga]

inchinarea din punct de vedere ortodox este mai nuantata si destul de clar delimitata:
1. latreia - adorarea care se da lui Dumnezeu
2. iperdulia - supracinstirea acordata Maicii Domnului
3. dulia - cinstirea care se acorda sfintilor, icoanelor, moastelor
Prin cinstirea sfintilor, icoanelor, moastelor si Maicii Domnului, nu stirbim cu nimic inchinarea pe care o aducem Treimii(Tatal, Fiul si Sfantul Duh) pentru ca cinstirea acordata Maicii Domnului si sfintilor, este hristocentrica( il are pe Hristos in centru).
Sfintii si Maica Domnului nu sunt intermediari si nici nu sunt surogate, ei sunt impreuna rugatori cu noi si rugatori pentru noi( "Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Ap. 5, 8)

[Lavrentiu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Că fac eu acele confuzii nu e nicio problemă, eu oricum nu mă închin nici la icoane, nici înaintea lor, nici pe după ele... mă închin doar lui Dumnezeu, Cel căruia I se cuvine toată închinarea. Problema cea mare constă în grava confuzie cu privire la actul închinării din partea celor ce nu pot da explicaţii atât de competente ca dumneavoastră. Dumnezeu să-i ierte!

In legatura cu inchinarea la icoane, v-as sfatui sa cititi din Sfantul Ioan Damaschin, care explica lamurit motivele rationale pentru care in Biserica cea Una exista cultul icoanelor. Puteti citi si aici o scurta rezumare: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ane-69559.html, iar aici puteti gasi inclusiv un text foarte bun din cuvintele Parintelui Staniloae, pe acelasi subiect: http://patermihail.wordpress.com/201...tru-staniloae/

Probabil este foarte greu ca cineva - cuvintele cuiva - sa va zdruncine convingerile, probabil de-o viata, dar cugetati va rog la cuvintele Pr. Staniloae, precum si la intrebarea: "Daca Biserica Primara - atat de veche - din vremurile Sfintilor Parinti cinstea icoanele, oare nu este ceva adevar in aceasta?"

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lavrentiu

In legatura cu inchinarea la icoane, v-as sfatui sa cititi din Sfantul Ioan Damaschin, care explica lamurit motivele rationale pentru care in Biserica cea Una exista cultul icoanelor. Puteti citi si aici o scurta rezumare: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ane-69559.html, iar aici puteti gasi inclusiv un text foarte bun din cuvintele Parintelui Staniloae, pe acelasi subiect: http://patermihail.wordpress.com/201...tru-staniloae/

Vă mulţumesc, dar... ştiţi... noi suntem cu Sola Scriptura , şi acolo unde Scriptura tace (mă refer desigur la probleme legate de închinare, chestiuni definitorii pentru un creştin) nu considerăm corect să căutăm în alte surse. În chestiuni de amănunt, da, putem consulta şi Sfânta Tradiţie -nicio problemă- dar când e vorba de "respiraţia sufletului" adică de rugăciune şi închinare în general nu-L vom întreba mai bine pe Dumnezeu?

În prealabil postat de Lavrentiu

Probabil este foarte greu ca cineva - cuvintele cuiva - sa va zdruncine convingerile, probabil de-o viata

Nu uitaţi totuşi că eu am fost ortodox... Dacă omeneşte vorbind e imposibil să-ţi schimbi convingerile (Ier. 13,23), Dumnezeu poate opera schimbări radicale în viaţa ta. Slavă Lui!

În prealabil postat de Lavrentiu

dar cugetati va rog la cuvintele Pr. Staniloae, precum si la intrebarea: "Daca Biserica Primara - atat de veche - din vremurile Sfintilor Parinti cinstea icoanele, oare nu este ceva adevar in aceasta?"

Mă văd nevoit să corectez de fiecare dată: aceea nu mai era Biserica Primară. Biserica Primară e cea din vremea sfinţilor apostoli. Ori ei se ştie, nu aveau icoane. Punct.