Despre viclenia sectantilor

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

Exact aceeaşi stare şi aceleaşi sentimente le experimentează budiştii, hinduşii, etc. Trebuie neapărat să facem şi noi creştinii la fel? Noi care avem un Dumnezeu Adevărat şi o închinare "în duh şi adevăr" aşa cum ne-a spus Hristos? Îmi pare rău...

Iisus a fost budist? si el se retragea in locuri izolate si medita. La fel si omul, incearca sa intre in comuniune cu Dumnezeu, prin meditatie si rugaciune, nu repeta papagaliceste niste cuvinte, ci le traieste. Daca acest ritual il ajuta, care-i problema? doar nu se roaga altcuiva. Relatia cu Dumnezeu e intima si personala, nu puteti veni dmv. sa impuneti o reteta, caci poate la alt om nu prinde. Fondul e acelasi, pacat ca va lasati orbit de forme.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Iisus a fost budist? si el se retragea in locuri izolate si medita. La fel si omul, incearca sa intre in comuniune cu Dumnezeu, prin meditatie si rugaciune

Stimată doamnă, nu de meditaţie şi rugăciune era vorba, ci de "atingere", "pupare", "lumânări", "tămâie" prin care omul chipurile s-ar apropia de Dumnezeu. Ca şi cum noi (creştinii) ar trebui să trăim prin vedere şi pipăire, iar nu prin credinţă! 2 Cor. 5,7.

În prealabil postat de ioanna

nu repeta papagaliceste niste cuvinte, ci le traieste. Daca acest ritual il ajuta, care-i problema? doar nu se roaga altcuiva. Relatia cu Dumnezeu e intima si personala, nu puteti veni dmv. sa impuneti o reteta, caci poate la alt om nu prinde. Fondul e acelasi, pacat ca va lasati orbit de forme.

Pentru un observator imparţial poate părea comic ce-mi imputaţie mie - un neoprotestant- pentru mine însă îmi sună destul de trist...

[catalin2]

În prealabil postat de osutafaraunu

Stimată doamnă, nu de meditaţie şi rugăciune era vorba, ci de "atingere", "pupare", "lumânări", "tămâie" prin care omul chipurile s-ar apropia de Dumnezeu. Ca şi cum noi (creştinii) ar trebui să trăim prin vedere şi pipăire, iar nu prin credinţă! 2 Cor. 5,7.

Nu, e doar vorba ca neoprotestantii nu suporta cultul sfintilor, iar adventistii mai si cred ca au murit cu totii si cu sufletele lor. Nu suporta pentru ca ei nu au asa ceva, nu au nici sfinte moaste.
Pentru ca noi ii iubim le si sarutam icoanele, asa cum adventistii isi saruta sotiile sau copii, tot creatie a lui Dumnezeu. Inseamna ca se inchina la sotie?

În prealabil postat de osutafaraunu

Că fac eu acele confuzii nu e nicio problemă, eu oricum nu mă închin nici la icoane, nici înaintea lor, nici pe după ele... mă închin doar lui Dumnezeu, Cel căruia I se cuvine toată închinarea. Problema cea mare constă în grava confuzie cu privire la actul închinării din partea celor ce nu pot da explicaţii atât de competente ca dumneavoastră. Dumnezeu să-i ierte!

E un lucru bun ca dvs. ati inteles pana la urma diferenta intre idolatrie si inchinarea la sfinti sau icoane. Dar atunci de ce mai discutam? Inteleg ca va faceti griji pentru ortodocsii care nu au inteles, dar problema e ca aproape toti ortodocsii au inteles, doar neoprotestantii nu au inteles si cred ca si ortodocsii inteleg ca ei. Sau e vorba ca e un ortodox mai neinformat si astfel ajunge sa creada ce spun neaoprotestantii si sa se converteasca?

[valentin.viliga]

inchinarea din punct de vedere ortodox este mai nuantata si destul de clar delimitata:
1. latreia - adorarea care se da lui Dumnezeu
2. iperdulia - supracinstirea acordata Maicii Domnului
3. dulia - cinstirea care se acorda sfintilor, icoanelor, moastelor
Prin cinstirea sfintilor, icoanelor, moastelor si Maicii Domnului, nu stirbim cu nimic inchinarea pe care o aducem Treimii(Tatal, Fiul si Sfantul Duh) pentru ca cinstirea acordata Maicii Domnului si sfintilor, este hristocentrica( il are pe Hristos in centru).
Sfintii si Maica Domnului nu sunt intermediari si nici nu sunt surogate, ei sunt impreuna rugatori cu noi si rugatori pentru noi( "Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Ap. 5, 8)

[Adriana3]

În prealabil postat de valentin.viliga

inchinarea din punct de vedere ortodox este mai nuantata si destul de clar delimitata:
1. latreia - adorarea care se da lui Dumnezeu
2. iperdulia - supracinstirea acordata Maicii Domnului
3. dulia - cinstirea care se acorda sfintilor, icoanelor, moastelor
Prin cinstirea sfintilor, icoanelor, moastelor si Maicii Domnului, nu stirbim cu nimic inchinarea pe care o aducem Treimii(Tatal, Fiul si Sfantul Duh) pentru ca cinstirea acordata Maicii Domnului si sfintilor, este hristocentrica( il are pe Hristos in centru).
Sfintii si Maica Domnului nu sunt intermediari si nici nu sunt surogate, ei sunt impreuna rugatori cu noi si rugatori pentru noi( "Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Ap. 5, 8)

Sunt deacord cu cele scrise si exact acelasi pasaj din Apocalipsa il luam si eu ca dovada ca asa stau lucrurile. De cand insa am vazut pe acest site ca unii aplica la ei in Biserica cuvantul Bibliei in care sfintii sunt chiar credinciosii din Biserica, paragraful a devenit inutilizabil ca demonstratie pentru ca rugaciunile sfintilor devin astfel rugaciunile credinciosilor din viata lor pamanteasca. Inca nu am avut timp sa caut toate paragrafele din Biblie referitoare la sfinti, iar din memorie nu am niciunul care sa sustina in mod mai clar faptul ca sfintii se roaga in continuare, dupa moartea trupeasca, lui Dumnezeu. Poate mai stiti dvs. altele.

[ioanna]

Ceea ce a scris dl. Lavrentiu este invatatura oficiala a bisericii ortodoxe. In Iisus nu exista doua persoane, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului este una si aceeasi Persoana. De asemenea, firea divina si firea umana, nu sunt separate, ci unite intr-un mod neimpartit si neamestecat, iar ele conlucreaza impreuna intr-o gandire unitara, Iisus nu se manifesta dualist, n-are dubla personalitate :) Iisus e om desavarsit si Dumnezeu desavarsit,firea divina si cea umana unindu-se in persoana Cuvantului prin "perihoreza".

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

Ceea ce a scris dl. Lavrentiu este invatatura oficiala a bisericii ortodoxe. In Iisus nu exista doua persoane, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului este una si aceeasi Persoana. De asemenea, firea divina si firea umana, nu sunt separate, ci unite intr-un mod neimpartit si neamestecat, iar ele conlucreaza impreuna intr-o gandire unitara, Iisus nu se manifesta dualist, n-are dubla personalitate :) Iisus e om desavarsit si Dumnezeu desavarsit,firea divina si cea umana unindu-se in persoana Cuvantului prin "perihoreza".

Nici eu nu am zis ca ar fi gresit, ci am zis doar sa scrie dogma asa cum este ea formulata ca sa pornim de la ea. Pentru ca niciodata nu am afirmat ca Domnul ar avea doua persoane, ci Iisus "fizic" si Iisus "Dumnezeu" nu erau altceva decat firea umana si firea Dumnezeiasca. Iar discutia nu era despre faptul ca ar avea gandiri diferite sau nu, ci discutia pornise de la faptul ca firea dumnezeiasca nu are sex, ca este firea care se reflecta in chipul barbatilor dar si a femeii si este firea care joaca rolul de Mire al Bisericii, atat al barbatilor cat si al femeilor. Ca de aici pornise discutia initiala. Firea umana insa este de sex masculin, s-a urcat de-a dreapta Tatalui si revine doar la Judecata precedat de Tatal care ii va pune dusmanii la picioare. Si se mai gaseste aceasta fire in Euharistie. Cele doua firi au atributele scrise in dogma tocmai pentru ca firea Dumnezeiasca este in tot si in toate, iar prin Domnul s-a unit cu omenirea pentru eternitate. Asta nu infirma absolut nimic din ceea ce scrisesem, de aceea am cerut sa scrie dogma ca sa pornim de la ea cu lamuririle :)
Si apropos de faptul ca firea omeneasca este in Cer de-a dreapta Tatalui ("de-a dreapta" fiind sensul explicat anterior), in cazul sfintilor la care le este dat sa il vada pe Domnul in viata asta, ca de exemplu Sf. Siluan Athonitul, ce vad mai exact?

[valentin.viliga]

În prealabil postat de Adriana3

Sunt deacord cu cele scrise si exact acelasi pasaj din Apocalipsa il luam si eu ca dovada ca asa stau lucrurile. De cand insa am vazut pe acest site ca unii aplica la ei in Biserica cuvantul Bibliei in care sfintii sunt chiar credinciosii din Biserica, paragraful a devenit inutilizabil ca demonstratie pentru ca rugaciunile sfintilor devin astfel rugaciunile credinciosilor din viata lor pamanteasca. Inca nu am avut timp sa caut toate paragrafele din Biblie referitoare la sfinti, iar din memorie nu am niciunul care sa sustina in mod mai clar faptul ca sfintii se roaga in continuare, dupa moartea trupeasca, lui Dumnezeu. Poate mai stiti dvs. altele.

la o analiza mai atenta vedem ca intr-o prima faza viziunea apostolului Ioan are loc intr-un registru ceresc inclusiv partea cu "rugaciunile sfintilor" abia in partea a doua apare registrul pamantesc. iar denumirea de sfinti e destul de riscant a o generaliza tuturor credinciosilor, intr-adevar toti suntem chemati la sfintenie dar nu toti ajungem si sfinti

[Adriana3]

În prealabil postat de valentin.viliga

la o analiza mai atenta vedem ca intr-o prima faza viziunea apostolului Ioan are loc intr-un registru ceresc inclusiv partea cu "rugaciunile sfintilor" abia in partea a doua apare registrul pamantesc. iar denumirea de sfinti e destul de riscant a o generaliza tuturor credinciosilor, intr-adevar toti suntem chemati la sfintenie dar nu toti ajungem si sfinti

Sunt deacord, si eu tot intr-un registru ceresc percep toata descrierea, mai ales ca vorbeste despre sfintii martiri care stau langa Miel, dar am observat ca pentru multi chiar bine intentionati nu este la fel de evident, de aceea ma intrebam daca or fi si alte locuri in Biblie in care sa se vorbeasca mai clar, dar nu-mi vine nici unul in minte.

Si cu partea a doua sunt deacord daca luam in considerare viziunea noastra despre sfinti in sensul ca sfintii sunt pusi pe un piedestal care ne pare greu de atins. La primii crestini insa, daca cercetam cu atentie, ei aveau convingerea ca dupa Botez nu mai pacatuiau iar Botezul ii sfintea prin curatirea de pacate. Iar Ap. Pavel asocia boala si moartea cu pacatul la cei mai putin vrednici. De aceea ei se numeau pe ei insisi sfinti cu mult mai multa usurinta decat am face-o noi azi, dupa experienta generatiilor care au trecut si in care boala si moartea nu-i neaparat semn de nesfintenie, iar sfintenia nu-i chiar atat de garanta prin Botez, desi comparatia nu poate fi facuta in intregime pentru ca Botezul nu se mai face la varsta adulta la cei care primesc Harul de a-L recunoaste pe Domnul Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu si care sa se caiasca pentru pacatele lor, adevaratul Botez cu Duh Sfant. Si tocmai pentru faptul ca apoi se considerau sfinti, si copiii lor tot sfinti sunt numiti de Ap. Pavel chiar si cand numai unul din parinti era Botezat. Viziunea crestina a primilor crestini era destul de diferita de a noastra astazi iar atunci crestinii erau intr-adevar plini de Har, scrie ca Harul se revarsa din burta lor, iar minunile erau dovada Harului primit. A fi Botezat si a urma Domnului era o ravna personala, nu oricine primea botezul vu apa ci doar cei care prin ravna lor pentru Dumnezeu erau umpluti de Duh Sfant, adevaratul Botez cu foc. Apoi toate astea s-au pierdut asa cum a proorocit ap. Pavel. Si convingerea mea este ca cel putin o parte din vina apartine introducerii treptat treptat a botezului copiilor carora nu li se mai lasa posibilitatea de a cunoaste ravna de a fi botezati si a urma astfel pe Domnul ci sunt angrenati intr-o forma exoterica a religiei de multe ori fara o dovada a prezentei reale a Duhului Sfant in fiinta celui botezat, si ca atare se explica numarul mare de atei care ies din astfel de botezuri.