Atentate in Oslo

[ai2]

În prealabil postat de DragosP

Te poţi opri chiar de tot. Faci confuzii grave între relegie (indiferent care) şi modalităţile de exprimare ale totalitarismului.

Si care ar fi diferentele majore? Vin-o totusi cu niste exemple ca pana acuma doar emiti niste afirmatii cu pretentii intelectuale si nimic mai mult. Arata-mi unde am gresit in ceea ce am scris. Concret! Manifestarile totalitaristilor sunt manifestari de tip religios.

[DragosP]

În prealabil postat de ai2

Manifestarile totalitaristilor sunt manifestari de tip religios.

Doamne ajută!

P.S. "Vin-o" se scrie "vino"!

[ai2]

În prealabil postat de DragosP

Doamne ajută!

P.S. "Vin-o" se scrie "vino"!

Am gresit ce-i drept si imi asum greseala. Daca as corecta crestinii la fiecare greseala gramaticala nu s-ar mai discuta altceva aici pe forum.
Acuma putem reveni la subiect? Care din cele zece porunci nu se potrivesc cu discursurile sau actiunile dictatorilor?

[DragosP]

În prealabil postat de ai2

Am gresit ce-i drept si imi asum greseala. Daca as corecta crestinii la fiecare greseala gramaticala nu s-ar mai discuta altceva aici pe forum.
Acuma putem reveni la subiect? Care din cele zece porunci nu se potrivesc cu discursurile sau actiunile dictatorilor?

Nici una nu se potriveşte.

P.S. Se scrie: "Care din cele zece porunci nu se potriveşte" Asumă-ţi în continuare!

[cocacoc]

"Iar cine se va purta aşa de îndărătnic, încât să nu asculte pe preotul care stă acolo la slujbă înaintea Domnului Dumnezeului tău, sau pe judecătorul care va fi în zilele acelea, unul ca acela să moară. " Deuteronom 17:12

"Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire." Exod 22:20

"şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie." 2 Cronici 15:13

"Haidem şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – ....Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău ,atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea, " Deuteronom 13:13

[laurastifter]

În prealabil postat de cocacoc

"Iar cine se va purta aşa de îndărătnic, încât să nu asculte pe preotul care stă acolo la slujbă înaintea Domnului Dumnezeului tău, sau pe judecătorul care va fi în zilele acelea, unul ca acela să moară. " Deuteronom 17:12

"Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire." Exod 22:20

"şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie." 2 Cronici 15:13

"Haidem şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – ....Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău ,atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea, " Deuteronom 13:13

Da, aceste texte vechi-testamentare trebuie înţelese şi interpretate în funcţie de contextul istoric în care au fost scrise. În acea perioadă, omenirii i-ar fi fost imposibil să înţeleagă şi să pună în practică porunca iubirii vrăjmaşilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea să o propovăduiască în timpul vieţii Sale pământeşti. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" - Aceste cuvinte ar fi rămas fără ecou în sufletele israeliţilor de acum câteva milenii, obişnuiţi cu războaie şi crime dificil de imaginat, ducându-şi viaţa între popoare politeiste cu obiceiuri încă primitive.
Să nu uităm că, în acea perioadă, în anumite religii exista practica sacrificării copiilor pe altarele zeilor (înşişi evreii au fost atraşi, uneori, în astfel de practici păgâne primitive). Cum ar fi fost posibil ca Moise şi ceilalţi prooroci ai Vechiului Testament să le fi vorbit unor astfel de persoane, în împrejurările de atunci, despre iertarea duşmanilor sau despre datoria de a-L iubi în mod necondiţionat pe Dumnezeu?
De aceea, în acea perioadă, pentru a-i determina pe fiii lui Israel să păstreze credinţa monoteistă şi să evite obiceiurile păgâne ale vremii (precum sacrificarea propriilor copii pentru zei, condamnarea la moarte a celor nevinovaţi pentru păcatele înaintaşilor lor etc. etc. etc), era absolut necesar ca persoanele însărcinate cu predicarea şi consemnarea în scris a Legii divine să le insufle teama de pedeapsă, întărind astfel în sufletele lor sentimentul responsabilităţii şi preţuirea ideii de dreptate. Principiul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", anacronic şi excesiv de dur pentru noi, creştinii, a constituit, în vremea respectivă, un progres moral deosebit de important. În cartea Facerii sunt consemnate cuvintele lui Lameh, rostite după comiterea unor acte de răzbunare: "Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea". Din acest text, reiese faptul că, înainte de apariţia Legii Talionului, spiritul de răzbunare era atât de adânc înrădăcinat în sufletele oamenilor, încât uciderea unui semen ca urmare a unui conflict neînsemnat era un fapt normal. Unor astfel de persoane Dumnezeu, desigur, nu le-ar fi putut revela legea iubirii şi a iertării, înainte de a fi îndepărtat din inimile lor, treptat, setea de răzbunare şi de violenţă. Înainte de a-i conduce către idealul desăvârşirii morale (Matei 5, 48), era necesar ca Divinitatea să le descopere credincioşilor (celor care, ca urmare a Proniei dumnezeieşti, păstrau încă religia monoteistă) faptul că dreptatea este o virtute, o valoare ce se cuvine a fi preţuită şi căutată de către toţi cei care se tem de Creatorul lor. Înainte de a-i convinge să întoarcă şi celălalt obraz pentru a fi loviţi, acei răzvrătiţi abia eliberaţi din robia egipteană aveau nevoie de o lege clară care să interzică uciderea celor nevinovaţi. "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, rană pentru rană, arsură pentru arsură, vânătaie pentru vânătaie." Cu alte cuvinte: nu-i ucideţi pe cei care doar v-au rănit, perpetuând astfel răul la nesfârşit, ci răspundeţi-i adversarului cu măsura pe care o merită, nimic mai mult. După ce israeliţii de atunci au înţeles (în câteva secole) că doar cei vinovaţi merită să fie pedepsiţi, iar cei inocenţi trebuie cruţaţi, Mântuitorul Hristos, în Predica de pe Munte, a desăvârşit Legea lui Moise, arătând că omenirea, ajunsă deja la un nivel superior de maturizare spirituală, poate face pasul hotărâtor de la dreptatea oarbă la iubire: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu, însă, vă spun vouă: nu vă împotriviţi celui rău... iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc".
Astfel, regulile aparent dure din Vechiul Testament au constituit o etapă necesară trecerii din starea de fiinţe primitive şi dornice de răzbunare, la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har, persoane capabile de a înţelege valoarea dragostei şi a iertării - virtuţi ce ne aseamănă cu Tatăl Cel ceresc, Care este, potrivit cuvintelor Mântuitorului, "milostiv cu cei nemulţumitori şi răi".
De ce toţi cei care se opuneau voii divine erau condamnaţi la moarte? Pentru că evreii de acum câteva mii de ani, abia ieşiţi din preistorie, ar fi fost incapabili să înţeleagă faptul că uciderea copilaşilor nevinovaţi pentru zeii inexistenţi este o crimă strigătoare la cer! Pentru că un discurs teologico-filosofic ar fi rămas fără efect pentru acei nefericiţi, obişnuiţi doar să tremure de frica pedepselor şi să muncească doar pentru a fi lăsaţi în viaţă de către stăpânii lor. Pentru că, dacă ar fi fost lăsaţi în credinţele politeiste de atunci, credinţa creştină - religia iubirii şi a adevărului - n-ar mai fi putut aduce roade în sufletele oamenilor, nu ar mai fi putut exista.
Dacă am încerca să comparăm moravurile romanilor cu cele ale poporului ales, am putea observa cu uşurinţă faptul că evreii erau, din punct de vedere moral, mult evoluaţi faţă de romanii atât de avansaţi pe plan material. Astfel, în timp ce existenţa sclavilor, torturile fizice, sau luptele de gladiatori erau fapte obişnuite în Imperiul roman, evreii cunoşteau valoarea credinţei în Dumnezeu, a milosteniei, a cinstirii datorate părinţilor, a fidelităţii conjugale etc. Ei ştiau (chiar dacă, influenţaţi de mediul în care trăiau, păcătuiau adesea), că mărturia falsă, uciderea, furtul, adulterul, idolatria şi alte multe fapte practicate de către popoarele politeiste constituie încălcări ale poruncilor lui Iahve.
Toate prescripţiile vetero-testamentare, pe care le-aţi citat, au fost necesare într-o anumită etapă a dezvoltării spirituale a omenirii şi, după ce stadiul copilăriei duhovniceşti a fost depăşit, Hristos Domnul ne-a putut revela, în sfârşit, porunca sfântă şi supremă a iubirii, ce exclude orice formă de răzbunare faţă de semenii noştri.

"Creştinismul reprezintă trecerea de la dreptate, la dragoste." (Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi)

P. S. Citatele biblice ar putea fi inexacte, deoarece le-am scris din memorie, dar m-am străduit să redau corect ideile.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Da, aceste texte vechi-testamentare trebuie înţelese şi interpretate în funcţie de contextul istoric în care au fost scrise. În acea perioadă, omenirii i-ar fi fost imposibil să înţeleagă şi să pună în practică porunca iubirii vrăjmaşilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea să o propovăduiască în timpul vieţii Sale pământeşti. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" - Aceste cuvinte ar fi rămas fără ecou în sufletele israeliţilor de acum câteva milenii, obişnuiţi cu războaie şi crime dificil de imaginat, ducându-şi viaţa între popoare politeiste cu obiceiuri încă primitive.
Să nu uităm că, în acea perioadă, în anumite religii exista practica sacrificării copiilor pe altarele zeilor (înşişi evreii au fost atraşi, uneori, în astfel de practici păgâne primitive). Cum ar fi fost posibil ca Moise şi ceilalţi prooroci ai Vechiului Testament să le fi vorbit unor astfel de persoane, în împrejurările de atunci, despre iertarea duşmanilor sau despre datoria de a-L iubi în mod necondiţionat pe Dumnezeu?
De aceea, în acea perioadă, pentru a-i determina pe fiii lui Israel să păstreze credinţa monoteistă şi să evite obiceiurile păgâne ale vremii (precum sacrificarea propriilor copii pentru zei, condamnarea la moarte a celor nevinovaţi pentru păcatele înaintaşilor lor etc. etc. etc), era absolut necesar ca persoanele însărcinate cu predicarea şi consemnarea în scris a Legii divine să le insufle teama de pedeapsă, întărind astfel în sufletele lor sentimentul responsabilităţii şi preţuirea ideii de dreptate. Principiul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", anacronic şi excesiv de dur pentru noi, creştinii, a constituit, în vremea respectivă, un progres moral deosebit de important. În cartea Facerii sunt consemnate cuvintele lui Lameh, rostite după comiterea unor acte de răzbunare: "Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea". Din acest text, reiese faptul că, înainte de apariţia Legii Talionului, spiritul de răzbunare era atât de adânc înrădăcinat în sufletele oamenilor, încât uciderea unui semen ca urmare a unui conflict neînsemnat era un fapt normal. Unor astfel de persoane Dumnezeu, desigur, nu le-ar fi putut revela legea iubirii şi a iertării, înainte de a fi îndepărtat din inimile lor, treptat, setea de răzbunare şi de violenţă. Înainte de a-i conduce către idealul desăvârşirii morale (Matei 5, 48), era necesar ca Divinitatea să le descopere credincioşilor (celor care, ca urmare a Proniei dumnezeieşti, păstrau încă religia monoteistă) faptul că dreptatea este o virtute, o valoare ce se cuvine a fi preţuită şi căutată de către toţi cei care se tem de Creatorul lor. Înainte de a-i convinge să întoarcă şi celălalt obraz pentru a fi loviţi, acei răzvrătiţi abia eliberaţi din robia egipteană aveau nevoie de o lege clară care să interzică uciderea celor nevinovaţi. "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, rană pentru rană, arsură pentru arsură, vânătaie pentru vânătaie." Cu alte cuvinte: nu-i ucideţi pe cei care doar v-au rănit, perpetuând astfel răul la nesfârşit, ci răspundeţi-i adversarului cu măsura pe care o merită, nimic mai mult. După ce israeliţii de atunci au înţeles (în câteva secole) că doar cei vinovaţi merită să fie pedepsiţi, iar cei inocenţi trebuie cruţaţi, Mântuitorul Hristos, în Predica de pe Munte, a desăvârşit Legea lui Moise, arătând că omenirea, ajunsă deja la un nivel superior de maturizare spirituală, poate face pasul hotărâtor de la dreptatea oarbă la iubire: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu, însă, vă spun vouă: nu vă împotriviţi celui rău... iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc".
Astfel, regulile aparent dure din Vechiul Testament au constituit o etapă necesară trecerii din starea de fiinţe primitive şi dornice de răzbunare, la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har, persoane capabile de a înţelege valoarea dragostei şi a iertării - virtuţi ce ne aseamănă cu Tatăl Cel ceresc, Care este, potrivit cuvintelor Mântuitorului, "milostiv cu cei nemulţumitori şi răi".
De ce toţi cei care se opuneau voii divine erau condamnaţi la moarte? Pentru că evreii de acum câteva mii de ani, abia ieşiţi din preistorie, ar fi fost incapabili să înţeleagă faptul că uciderea copilaşilor nevinovaţi pentru zeii inexistenţi este o crimă strigătoare la cer! Pentru că un discurs teologico-filosofic ar fi rămas fără efect pentru acei nefericiţi, obişnuiţi doar să tremure de frica pedepselor şi să muncească doar pentru a fi lăsaţi în viaţă de către stăpânii lor. Pentru că, dacă ar fi fost lăsaţi în credinţele politeiste de atunci, credinţa creştină - religia iubirii şi a adevărului - n-ar mai fi putut aduce roade în sufletele oamenilor, nu ar mai fi putut exista.
Dacă am încerca să comparăm moravurile romanilor cu cele ale poporului ales, am putea observa cu uşurinţă faptul că evreii erau, din punct de vedere moral, mult evoluaţi faţă de romanii atât de avansaţi pe plan material. Astfel, în timp ce existenţa sclavilor, torturile fizice, sau luptele de gladiatori erau fapte obişnuite în Imperiul roman, evreii cunoşteau valoarea credinţei în Dumnezeu, a milosteniei, a cinstirii datorate părinţilor, a fidelităţii conjugale etc. Ei ştiau (chiar dacă, influenţaţi de mediul în care trăiau, păcătuiau adesea), că mărturia falsă, uciderea, furtul, adulterul, idolatria şi alte multe fapte practicate de către popoarele politeiste constituie încălcări ale poruncilor lui Iahve.
Toate prescripţiile vetero-testamentare, pe care le-aţi citat, au fost necesare într-o anumită etapă a dezvoltării spirituale a omenirii şi, după ce stadiul copilăriei duhovniceşti a fost depăşit, Hristos Domnul ne-a putut revela, în sfârşit, porunca sfântă şi supremă a iubirii, ce exclude orice formă de răzbunare faţă de semenii noştri.

"Creştinismul reprezintă trecerea de la dreptate, la dragoste." (Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi)

P. S. Citatele biblice ar putea fi inexacte, deoarece le-am scris din memorie, dar m-am străduit să redau corect ideile.

Doamne ajută!

Matei 5, 17-48

[cocacoc]

În prealabil postat de laurastifter

Da, aceste texte vechi-testamentare trebuie înţelese şi interpretate

Nu, trebuie citite.

[ai2]

În prealabil postat de DragosP

Nici una nu se potriveşte.

P.S. Se scrie: "Care din cele zece porunci nu se potriveşte"

E corect si asa, si asa, depinde de ce inteles vrei sa dai afirmatiei. Dar daca argumente n-ai, discutam si gramatica! Pot fi mai multe care nu se potrivesc. Sau poate sunt mai multe care nu se potriveste? Reformulez: care dintre oameni nu este casatoriti? E bine asa?

Uite o porunca perfecta pentru regimurile totalitare: "Să nu ai alți dumnezei afară de mine" Pai indraznea cineva sa-l conteste pe Stalin fara sa simta mania divina?

Sau: "Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui." Ia modifica tu corect gramatical D-zeu cu Stalin sa vezi ce bine seamana cu realitatea.

Sunt totusi si porunci care nu se potrivesc! Pacat ca ai ramas blocat pe gramatica. In ultimul timp ma cam grabesc sa scriu. Nu prea mai am rabdare. Daca asta e o problema, sa fie! Dar semeni cu securistii care cautau nod in papura ca sa-si faca planu'.

[DragosP]

În prealabil postat de ai2

E corect si asa, si asa, depinde de ce inteles vrei sa dai afirmatiei.

Sensul în limba română, limbă oficială a statului român.
Nu vreau să-ţi dau nici o lecţie de gramatică, nu mă înţelege greşit, doar îţi arăt unde greşeşti. N-am talent de profesor, în plus, acolo unde nişte profesori au dat greş, consideri că un biet inginer ar avea mai multe şanse?