Inchizitia

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"He then travelled to Africa, France and Italy as a missionary and crusader." putem citi aici: http://www.turismopadova.it/menu-en/...en/Itinerario5

Nu este de mirare, sfântul fiind descendent al celebrului comandant cruciat Godefroy de Bouillon, personaj-cheie al primei cruciade.

Prin zelul său în lupta contra ereziilor timpului, sfântul a primit încă din timpul vieţii titlul de "ciocan al ereticilor", după cum aflăm chiar din Enciclopedia Catolică: http://www.newadvent.org/cathen/01556a.htm

Intr-adevar, pe pagina indicata de dvs. asa scrie ca sa contune cu:

"He arrived in Padua as a missionary of peace at a time when the city experienced hatred and anarchy. He opposed the tyrant Ezzelino III da Romano. The saint settled in Padua both because its recently established university (1222) attracted many young people, and because it was an important cultural centre. He knew that sermons were the only cultural expression of the time that could captivate, gather and join even the humblest people. He therefore devoted his time to preaching and introduced the Lent sermons."

Ca atare, ori a fost cruciat ori misionar al pacii, ambele in acelasi timp nu le vad posibile. Undeva este o greseala, si cu siguranta greseala este cuvantul cruciat. In filmul cu viata lui prezentat la Padova se spune ca a plecat in Africa pentru a fi predicator misionar, dar din cauza sanatatii lui fragile a trebuit sa se intoarca. Nici vorba sa-l prezinte ca si cruciat sau ca ca rebel inchis pentru apararea orasului cu spada. Si aceleasi lucruri le citisem si eu despre el din cartile cu viata Sfantului. Despre tatal sau inca nu am citit nimic.

[Adriana3]

Iar renumele de "ciocanul ereticilor" l-a primit din cauza predicilor sale care au marturisit mereu adevarul, propovaduind Evanghelia. De asta limba i-a ramas neputrezita. Arma sa era predicarea.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu este vorba de a-l opri pe diavolul însuşi, ci pe colaboratorii săi umani. În aceeaşi logică, nu ar avea sens să-i băgăm nici la puşcărie pe criminali (de împuşcat nici nu poate fi vorba, nu ?) deoarece diavolul îi va scoate din puşcărie.

Pai depinde daca sunt criminali vrajitori, daca va referiti aici la vrajitorii care spuneti ca pot omora oamenii de la distanta prin vraji. Pe acesti colaboratori umani care au facut pact cu diavolul, cum ii impiedicati sa nu faca vrajile si din puscarie si sa continue astfel sa faca raul si sa ucida cu ajutorul diavolului prin vraji, incepand cu temnicerii si judecatorii, de exemplu?

Cat despre restul criminalilor nevrajitori, dvs. ii doriti in puscarie. Eu ii doresc miei blanzi in libertate ca si puscariasii lui Don Bosco. :))

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Iar renumele de "ciocanul ereticilor" l-a primit din cauza predicilor sale care au marturisit mereu adevarul, propovaduind Evanghelia. De asta limba i-a ramas neputrezita. Arma sa era predicarea.

La ce altceva vă aşteptaţi de la un Frate Predicator decât să predice ? Dar v-aţi pus vreodată întrebarea dacă ceea ce a predicat Sf Anton este ceea ce predicaţi dv ? Cum se face, atunci, că Sf Anton, cu limba sa rămasă incoruptă, nu a predicat NIMIC împotriva Inchiziţiei, contemporane cu el ? Mai mult, cum se face că NICIUNUL dintre sfinţii pe care îi cinsteşte Biserica nu a socotit că Sfânta Inchiziţie ar fi ceva josnic şi nu a predicat împotriva niciunui inchizitor ? Şi, slavă Domnului, acei sfinţi aveau destul curaj să predice împotriva unor preoţi şi chiar episcopi care nu respectau cuvântul Evangheliei ! Adesea, biciul cuvântului lor, precum biciul profeţilor şi sfinţilor dintotdeauna, a lovit simonia, corupţia, luxul şi luxura unor prinţi ai Bisericii. Dar Inchiziţia nu a fost defăimată niciodată, decât poate pentru că nu era suficient de eficientă împotriva ereziilor. Probabil că primul catolic care a atacat Sf Inchiziţie (e adevărat, după o lungă muncă de propagandă protestantă) a fost...Voltaire. În al său "Dicţionar filozofic", Voltaire scrie despre Sf Inchiziţie: "acel tribunal sângeros, acel memorial înfricoşător al puterii călugărilor". Este acelaşi Voltaire care, din câte îmi amintesc, obişnuia să spună că o minciună repetată de multe ori ajunge a fi luată drept adevăr. Până la aceşti "iluminişti" cu care ne-a fericit masoneria, îndreptăţirea ministerului Inchiziţiei nu a fost de NIMENI pusă la îndoială. În lumea catolică, mă refer. Cum se face că Sf Tereza din Avila, care intrase în colimatorul Inchiziţiei, a acceptat cercetarea penală pentru acuzaţia de fals misticism ? Cu minuţia lor caracteristică, inchizitorii, la capătul cercetării, au conchis că nu este nimic fals în ciudatul misticism al sfintei, iar ea nu s-a plâns nicicând că inchizitorii ar fi hărţuit-o, necum torturat-o, cu metodele lor. Explicaţia este că tortura a fost folosită în 1-2 % dintre cercetări (potrivit istoricului Jean Dumont). Mult mai rar decât tortura folosită de poliţia zilelor noastre. În plus, ceea ce nu se întâmplă azi, interogatoriul sub tortură trebuia aprobat de episcopul locului, care trebuia să trimită şi un reprezentant al său ca martor la interogatoriu. În plus, la tortură trebuia să fie prezent un medic. În sfârşit, interogatoriul sub tortură nu putea fi repetat. Faţă de epoca modernă, în care ne-am obişnuit cu relele tratamente practicate de Gestapo, de comunişti ori de democraţi deţinuţilor de la Guantanamo, metodele de tortură ale Inchiziţiei au fost parfum de tei, doamnă Adriana. Eu nu am auzit încă de vreun bănuit de erezie care să fi murit la interogatoriile Inchiziţiei, în schimb am auzit că episcopul parohiei mele, Vasile Aftenie, arestat în 1948, a fost maltratat în beciurile Ministerului de Interne până în 1951, când a murit, fără să fie pus sub acuzare. Citiţi "Lanţuri şi teroare" a episcopului Ioan Ploscaru, şi veţi vedea ce înseamnă tortura modernă.

[bogdan81]

Nu conteaza in cat la suta din cazuri s-a practicat tortura. Important e ca s-a practicat, si s-a practicat cu avizul BC.
Un singur om daca era torturat sau ucis, tot era ceva foarte grav. Dar au fost mai multi.

[Adriana3]

Domnule Mihnea,

Dupa cum am spus, constat ca dvs. nu prea stiti din ce anume deriva sfintenia unui om. Sf. Anton de Padova s-a ocupat cu predicarea cuvantului lui Dumnezeu si a ajuns sfant iar limba i-a ramas neputrezita. La inchizitori insa, nu le-a ramas neputrezita nici limba, nici mainile nici nimic care sa dovedeasca sfintenia faptelor lor.
Sf. Ioan Botezatorul a condamnat intotdeauna pacatul lui Irod cu femeia fratelui sau dar niciodata autoritatea acestuia.
Sclavia este josnica si totusi sfintii apostoli nu au predicat impotriva ei, ba chiar Sf. Ap. Pavel a cerut sclavilor sa ramana supusi stapanilor lor fara sa ceara niciodata stapanilor sa isi elibereze sclavii. Ca urmare, josnica sclavie nu a fost abolita de o institutie religioasa ci de revolte civile, cand li se umpleau oamenilor paharul. Cum de?
Bine-nteles ca sfanta Teresa s-a supus autoritatii religioase pentru ca altfel nu ar fi ajuns sfanta. Asta nu inseamna ca autoritatea este buna asa cum si sclavii, supunandu-se stapanilor, nu inseamna ca sclavia este buna. Cine insa indura nedreptatea din iubire de Hristos ajunge sfant. Asta nu inseamna ca nedreptatea este buna.
Revolta impotriva autoritatilor nu vine de la Dumnezeu nici cand autoritatile sunt nedrepte, ci singura revolta care duce la sfintenie este revolta impotriva pacatului. De asta sfintii s-au revoltat doar impotriva pacatului si punct. Cu siguranta nici unul dintre ei nu a predicat metodele Inchizitiei, ni pro- nici contra-, ci au predicat strict cuvantul lui Dumnezeu, supunandu-se ei insisi autoritatilor oricat de nedrepte ar fi fost, si de aceea au ajuns sfinti. Sfintii combat pacatul dupa modelul lui Iisus iar Iisus insusi s-a supus autoritatilor nedrepte spunand ca nu ar fi avut acea putere daca nu le-ar fi fost data de sus. Asta nu inseamna ca fapta lui Pilat este una dreapta doar pentru ca nici un sfant apostol nu a sarit cu gura pe el. Modelul ramane mereu Iisus.
Si ca sa vin si cu un alt exemplu: protestantii. Motivul protestului lor este unul real, BC facea abuzuri grave. Insa protestand impotriva autoritatii religioase, cei de atunci s-au indepartat de invatatura Domnului care cere dimpotriva, indurarea nedreptatii din iubire. Daca ar fi facut asa, ar fi fost sfinti, acum sunt doar protestanti. In aceasta indurare a nedreptatii din iubire se afla cheia crestinismului si a sfinteniei, acea desavarsire prin iubirea de vrajmasi de care vorbea Iisus, pentru ca numai prin aceasta iubire se pot transforma, din interior, si ceilalti. Sisteme morale impuse cu forta gasiti in toate timpurile si locurile. Indurarea nedreptatii insa, si inca in numele unui Rastignit, este proprie crestinismului si de aceea in primele secole, crestinismul era nebunie curata. Insa apoi, vazand cu ochii lor puterea tainica a martirilor, multi se converteau. Punand insa mana pe putere, crestinii au aratat ca nu mai sunt dispusi sa indure vreo nedreptate ci acum doresc ei sa-si impuna dreptatea lor, si uite asa numarul sfintilor s-a imputinat tot mai mult ajungandu-se la ceea ce vedem astazi.

[Mihai36]

Asta inseamna ca nu peste tot Inchizitia a fost reprezentata la fel , nu peste tot si nu mereu.
Daca un judecator e cinstit nu insemna ca toti judecatori sint cinstiti si nici invers.
daca catolicii scuza inchiztia la fel cum scuza PNL contractele privatizarii terenurilro petroliere de catre Tariceanu asta nu dvedeste decit partinire
Adevarul nu consta in imaginea partinitoare
si apoi civinte ale multor prelati care indeamna ca "ereticii" sa nu fie omoriti dovedesc ca moartea era o practica
iar ca sa dai vina mereu pe puterea poporului sau pe puterea politica iar nu sta intrutotul in picioare fiindca nu gloata si politica educa biserica ci invers, adica cel putin asa ar fi trebuit dupa cum istoria ne arata.
Dar nu putem compara justitia actuala cu inchizitia religioasa.
In primul rind pentru ca in lumina cuvintelor lui Iisus trebuie sa respecti libertatea religioasa si nu sa urmaresti prin orice mijloace sa faci un imperiu religios.
In primele 3 capitole sin Apocalipsa se arata cum trebuie corectate pacatele proprilor enoriasi.
Iar cu cei care nu iti sint enoriali nu ai nici o responasbilitate , iti scuturi prafu de pe talpi si ai plecat.

[nutucutu]

În prealabil postat de Adriana3

Deci dvs. credeti ca Inchizitia a fost creata de societatea civila si ca Sfintii mentionati sunt roadele Inchizitiei? Am inteles bine?

Inchizitia a fost creata de Biserica pentru apararea valorilor credintei catolice. La acea ora ereticii reprezentau cea mai mare amenintare; iar amenintarea insemna indepartarea credinciosilor de mintuire. Aceasta era conceptia Bisericii Catolice de atunci: daca nu esti catolic nu te mintuiesti. Si sfintul Francisc, si sfintul Anton, toti aveau credinta ca oamenii se mintuiesc numai daca sint catolici. Inchizitia milita pentru a salva sufletele credinciosilor de iad. Din acest motiv lupta a fost una sfinta. Pentru ca scopul final a fost mintuirea sufletelor. Iar in acest context unii a lucrat cu postul, rugaciunea si cuvintul (asa cum a facut sfintul Francisc de Assisi sau Anton de Padova), altii au folosit alte metode. Acei sfinti nu sint neapartat roadele inchizitiei; au luptat exact ca si inchizitia, PENTRU ACELASI SCOP: pastrarea sufletelor pe calea lasata de Domnul nostru Isus Cristos. Inclusiv Tourquemada, cel mai "celebru" inchizitor a fost un calugar ascet; asa a inteles el sa aduca sufletele pe calea Domnului. DUmnezeu va judeca. Dar scopul de la care a plecat a fost unul bun: salvarea sufletelor de iad.

PS Exista sfinti de dinainte de schisma, deci venerati si de Biserica Ortodoxa, care sugerau biciuirea si alte metode de corectare fizica pentru cei care nu renuntau la erezie. Dar aici nu vorbim daca eu sau altcineva sintem de acord cu aceste metode si care metoda e mai buna ci ce a insemnat cu adevarat Inchizitia si care a fost scopul ei.

[Mihai36]

Se pune intrebarea pina la ce punct biserica este raspunzatoare de mintuirea omului raportat la raspunderea omului insusi.
De unde pina aunde trebuie sa se intinda prerogativele ei din pinct de vedere biblic? Cit de mult poate anula incercarile vietii destinate oamenilor?
Cit de mare este infailibilitatea ei in a stabili cine este sau cine nu este salvat sau in legtura cu posibilitatile lui Dumnezeu de a salva nazuitorii sinceri din afara parohiei ei?
Ce prerogative a dat Dumnezeu referitor la interventia in viata oamenilor din afara parohiei bisericii?

Cine poate calcula cu precizie efectele bune sau rele asupra profunzimii credintei oamenilor la nivel individual si colectiv in cei 600 de ani de Inchiztie comparativ cu alte perioade? Cine poate judeca cu certitudine ca ipoteticul beneficiu este meritat si ca justifica totalitatea torturilor si crimelor incluisiv asupra unor copii nevinovati si uneori chiar unor proprii calugari (potential sfinti) trimisi de Domnul sa indrepte dogma..?

[Adriana3]

În prealabil postat de nutucutu

Inchizitia a fost creata de Biserica pentru apararea valorilor credintei catolice. La acea ora ereticii reprezentau cea mai mare amenintare; iar amenintarea insemna indepartarea credinciosilor de mintuire. Aceasta era conceptia Bisericii Catolice de atunci: daca nu esti catolic nu te mintuiesti. Si sfintul Francisc, si sfintul Anton, toti aveau credinta ca oamenii se mintuiesc numai daca sint catolici. Inchizitia milita pentru a salva sufletele credinciosilor de iad. Din acest motiv lupta a fost una sfinta. Pentru ca scopul final a fost mintuirea sufletelor. Iar in acest context unii a lucrat cu postul, rugaciunea si cuvintul (asa cum a facut sfintul Francisc de Assisi sau Anton de Padova), altii au folosit alte metode. Acei sfinti nu sint neapartat roadele inchizitiei; au luptat exact ca si inchizitia, PENTRU ACELASI SCOP: pastrarea sufletelor pe calea lasata de Domnul nostru Isus Cristos. Inclusiv Tourquemada, cel mai "celebru" inchizitor a fost un calugar ascet; asa a inteles el sa aduca sufletele pe calea Domnului. DUmnezeu va judeca. Dar scopul de la care a plecat a fost unul bun: salvarea sufletelor de iad.

PS Exista sfinti de dinainte de schisma, deci venerati si de Biserica Ortodoxa, care sugerau biciuirea si alte metode de corectare fizica pentru cei care nu renuntau la erezie. Dar aici nu vorbim daca eu sau altcineva sintem de acord cu aceste metode si care metoda e mai buna ci ce a insemnat cu adevarat Inchizitia si care a fost scopul ei.

Acum vad in sfarsit o pozitie mai obiectiva. Deci sfintii mentionati au utilizat metode Evanghelice pentru a salva suflete si astfel au devenit Sfinti. Inchizitia a utilizat alte mijloace si de asta nu poate fi sfanta pentru ca scopul nu scuza niciodata mijloacele. Mijloacele trebuie sa fie adaptate scopului altfel fac un contra-serviciu - cazul Inchizitiei.
Nu am auzit de sfinti care sa recomande biciul si sa fie sfinti fara sa se fi cait de astfel de idei. Care ar fi acesti sfinti?