Citat:
În prealabil postat de HoratiuM
E valabil și la tine ce i-am scris nesfinției sale, „starețului lui Ori”, privitor la mersul la bibliotecă și la consultarea anumitor lucrări de logică, filosofie și teologie.
În ce privește argumentele pentru existența divinității, am rescris și reexplicat eu, aici (postarea #89), argumentul ontologic care e valid și, simultan (cum altfel?), ignorat sau disprețuit de personaje ca voi. Kant, când încerca să-l dinamiteze, avea măcar scuza unui tratat gnoseologic și epistemologic în spate care-l „conducea” oarecum să respingă argumentul, chiar dacă sofistic. Chit că însuși autorul „Criticii Rațiunii Pure” dăduse el însuși în prefața cărții argumentul ontologic sub forma unei consecințe a celui cosmologic (p. 35, ediția Iri) și înseși datele sistemului său, privite mai îndeaproape, (articularea experienței prin afectarea intuiției, a intelectului și a rațiunii în arhitectonica facultăților cunoașterii) îl cereau. Însă, în cazul său, având în vedere marele câștig al „Criticii...” față de asemenea erori laterale, putem înțelege și trece cu vederea.
|
Ce-ai facut? Argumentul ontologic e ala cu care vrei sa-mi dai peste nas? =))
Oarecum ma asteptam la ceva mai mult de la tine, tu care expectorezi fraze talcuite...
Citat:
În prealabil postat de HoratiuM
Dar la voi, iluștri anonimi, epigoni ai lui Hume sau Russell, ce să trecem cu vederea? Ignoranța infatuată și autosuficientă?
|
Ia mai arunca o privire in oglinda, asta in cazul in care nu le-ai spart pe toate.
Case closed!