Exista dumnezeu?

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Retragerea la mănăstire este tot o activitate în plan lumesc. Nu zic că unii nu sunt chemați la asta ci că tot ce exterior ne abate de la Dumnezeu.

Prin asta, așa cum spui și tu, nu neg activitățile lumești ci implicarea atenției voluntare în ele. Putem trăi în două planuri în același timp, și în cel lumesc și în cel divin, dar ca să primim cunoașterea divină trebuie ca puterile noastre sufletești să fie întoarse spre Dumnezeu. Asta presupune renunțarea la lucrurile care ne distrag de la această adunare/întoarcere spre Dumnezeu.

Dumnezeu este sursa oricărei cunoașteri, lumești sau duhovnicești, sursa oricărui bine, așa cum spune Scriptura:
Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor.

Mi-ai demonstrat ca intelegi unele lucruri. Ai toata stima mea. Mai sunt pe forum oameni apropiati in intelegere asa ca tine?

În prealabil postat de Pippo_

Am spus "sa ne conduca Viata". Prin asta nu m-am referit la "intamplare", ci la aspectele subtile ale vietii care sugereaza sa ne indreptam intr-o directie sau alta.

PS Intamplarea nu exista.

atuncia de ce ii mai spune intimplare?

[Pippo_]

În prealabil postat de mihaila_alin

atuncia de ce ii mai spune intimplare?

"Intamplare" este un termen iluzoriu, rod al fanteziei umane datorat intelegerii eronate a lumii si a ceea ce reprezinta Dumnezeu. De exemplu, mergi la munte si incepe sa ploua. Spui "ce intamplare nefericita!". Dar in zilele noastre, noi stim exact cum se formeaza ploaia, care sunt mecanismele, circumstantele care o produc. E totul clar, stiintific. Ploaia nu a inceput din intamplare, daca te-ai fi uitat la meteo, ai fi vazut ca urma sa ploua. Ai numit-o "intamplare" deoarece nu ai fost constient de faptul ca urma sa ploua. Dar nici faptul ca tu ai mers la munte, nici ploaia nu au fost o intamplare. Evenimentele astea s-au produs datorita unor circumstante bine determinate.

Noi numim "intamplare" tot ceea ce nu putem prevedea. Dar perspectiva asta este relativa. Daca noi din perspectiva noastra limitata putem prevedea si mersul la munte, si ploaia, imagineaza-ti Dumnezeu care este omnipotent si omniprezent si care tine in miscare Universul ca prevede TOTUL. Deci intamplarea nu exista! Daca noi gandim in termeni care definesc lucruri inexistente, precum "intamplare", cum crezi ca putem intelege macar o farama din ce este de fapt Dumnezeu?

În prealabil postat de Pippo_

"Intamplare" este un termen iluzoriu, rod al fanteziei umane datorat intelegerii eronate a lumii si a ceea ce reprezinta Dumnezeu. De exemplu, mergi la munte si incepe sa ploua. Spui "ce intamplare nefericita!". Dar in zilele noastre, noi stim exact cum se formeaza ploaia, care sunt mecanismele, circumstantele care o produc. E totul clar, stiintific. Ploaia nu a inceput din intamplare, daca te-ai fi uitat la meteo, ai fi vazut ca urma sa ploua. Ai numit-o "intamplare" deoarece nu ai fost constient de faptul ca urma sa ploua. Dar nici faptul ca tu ai mers la munte, nici ploaia nu au fost o intamplare. Evenimentele astea s-au produs datorita unor circumstante bine determinate.

Noi numim "intamplare" tot ceea ce nu putem prevedea. Dar perspectiva asta este relativa. Daca noi din perspectiva noastra limitata putem prevedea si mersul la munte, si ploaia, imagineaza-ti Dumnezeu care este omnipotent si omniprezent si care tine in miscare Universul ca prevede TOTUL. Deci intamplarea nu exista! Daca noi gandim in termeni care definesc lucruri inexistente, precum "intamplare", cum crezi ca putem intelege macar o farama din ce este de fapt Dumnezeu?

pai hai sa-ti spun cum vad eu lucrurile Dumnezeu este si muntele si ploaia el face acea intimplare si nu degeaba ci toate cu un rost.Dumnezeu nu minte meteo o face in cine ne punem nadejdea?Dumnezeu e in toate si peste tot.unde ne ascundem fata?in creatia Sa?nu va ascundeti printre stele ca si acolo va voi gasi si va voi dobori,sa scris in urma cu 2000 de ani cind omul nu visa sa zboare prin vazduh,apoi cum sa viseze la zboruri interplanetare care nici acuma nu suntem pregatiti s-o facem.

[Pippo_]

În prealabil postat de mihaila_alin

pai hai sa-ti spun cum vad eu lucrurile Dumnezeu este si muntele si ploaia el face acea intimplare si nu degeaba ci toate cu un rost.Dumnezeu nu minte meteo o face in cine ne punem nadejdea?Dumnezeu e in toate si peste tot.unde ne ascundem fata?in creatia Sa?nu va ascundeti printre stele ca si acolo va voi gasi si va voi dobori,sa scris in urma cu 2000 de ani cind omul nu visa sa zboare prin vazduh,apoi cum sa viseze la zboruri interplanetare care nici acuma nu suntem pregatiti s-o facem.

Sunt multe de inteles. Iar in cazul in care eu nu mai scriu pe situl asta, urmareste cu atentie si mediteaza asupra mesajelor pe care le scrie userul "Traditie1". El este cel mai aproape de Adevar dintre userii pe care i-am observat pana acum. Totusi, fi atent ca mai gresete pe alocuri, ca oricine dealtfel care nu si-a constientizat inca adevarata fiinta. Si eu gresesc pe alocuri, dar tocmai asta este provocarea, sa ne constientizam si indreptam greselile.

Meteo nu minte, meteo greseste, deoarece in spatele previzunilor meteo sunt oameni. Ideea era ca totul in universul fizic este previzibil, calculabil. Nu te pierde in detalii nesemnificative, extrage esenta. Nu are nici o relevanta daca meteo greseste sau nu, important este ca noi oamenii am inteles ca universul este un mecanism previzibil.

Omul viseaza multe. Tocmai de asta nu reuseste sa inteleaga realitatea.

Cat timp Dumnezeu e TOTUL, ar fi o nebunie ca cineva sa incerce sa-si ascunda fatza. Desi... nebuniile astea sunt peste tot in jurul nostru la ordinea zilei :)

[Traditie1]

În prealabil postat de Pippo_

Mi-ai demonstrat ca intelegi unele lucruri. Ai toata stima mea. Mai sunt pe forum oameni apropiati in intelegere asa ca tine?

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

[Karine]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

Draga Traditie1, sa fie doar morala legatura omului cu Dzeu? eu nu stiu cum sa o definesc, dar nu ar putea fi ceva mai mult? si oare "smerenia, iubirea și ascultarea" sunt numai crestine???

Asculti tu cu inima ce iti zice userul Pippo?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dumitru73

nu e vorba de neacceptare. nu poti accepta ceva in a carui existenta nu crezi.
greseala credinciosilor este ca au impresia ca devii ateu pentru un motiv, sau in urma unui eveniment nefericit.
o fi. dar in cazul meu a durat cativa ani.timp in care am cautat.

Dumitru, nu as fi intervenit dar nu pot sa nu iti spun ceva.
Ai avut o lupta de durata. Ti-ai cunoscut adversarul cu adevarat? Cine a pus capat luptei? Nu tu , renuntand a mai lupta?
Atunci crezi ca doar renuntand face ca totul sa dispara? Sa nu mai existe?
Gata m-am saturat, lupta asta ma vlaguie , ma opresc. Nu exista nici Dumnezeu nici diavol. Asa ai spus nu? Decretand ca nu exista.
Daca iti cunosteai adversarul cu adevarat atunci iti spun ca nu renuntai. Pentru ca spunand ca nu exista l-ai facut castigator.
Credinciosul nu crede ca omul devine ateu in urma unui eveniment nefericit. Pentru ca e invers. Omul devine credincios in urma unor evenimente nefericite.

Am sa iti mai spun ceva. Acolo, la nivelul acela, unde ai fost tu, cu Scriptura in mana, citind la strana, cantand pricezne exista o portita de pierzare. Tu ai scapat pe ea. Pentru ca acolo vine o superficialitate, o credinciosie de suprafata, in care te pierzi. Acolo inervine mandria: eu cant frumos si lumea ma priveste, si ti se schimba ochiul privirii si intelegerii. E un pas pana la pierzare. Apoi incepi o lupta, cea de care spui, in care in final renunti si devii ce esti tu azi sau, continui. Acolo ti s-a parut ca e degeaba, ca nu e credinta, si acolo ti s-au hranit ganduri care te-au dus incet spre necredinta.(ochiul intelegerii gresite din credinta de suprafata).

Dar nu uita, chiar daca tu ai pus capat luptei , fara evenimente nefericite, asta nu inseamna ca nu exista.

,,In aceasta cunoastere creste copacul cunostintei binelui si raului care dezradacineaza iubirea.Aceasta cunoastere cerceteaza micile greseli ale celorlalti,problemele si neputintele lor si-l invata pe om sa fie inflexibil,neinduplecat si sa caute pricina,sa fie nesincer,avand planuri si facand fapte viclene si orice altceva l-ar dobori pe aproapele lui.Tocmai in aceasta cunoastere locuiesc aroganta si trufia,pt. ca omul isi inchipuie ca tot ce e bun vine din el insusi si nu de la DUMNEZEU.''

[delia31]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.
Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

legatura asta e mai mult decat filozofica si morala. e ONTOLOGICA.
moral poate fi si un ateu.

Devenim oameni (in sensul profund al scopului pt. care ne-a facut Dumnezeu), dobandind si exersand virtutile CELUI care a reusit sa uneasca firea umana cu cea divina, prin ascultare, smerenie, iubire si restul.

Asa cum zici, cuvantul exersare, tocmai asta sugereaza: dinamica lor, faptul ca nu se termina niciodata. Cei are incep sa le exerseze inca de aici, continua la nesfarsit in vesnicie.
Asta s-ar putea intelege de fapt prin scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare.

Doar ca pana sa punem inceput virtutilor, pe drumul de la chip la asemanare, trebuie sa ne scapam de tendintele opuse lor. Si nici asta nu se termina niciodata in viata asta.

...asta, macar de am pus inceput...

cu pace sa iesim..