Exista dumnezeu?

[Traditie1]

În prealabil postat de Pippo_

Mi-ai demonstrat ca intelegi unele lucruri. Ai toata stima mea. Mai sunt pe forum oameni apropiati in intelegere asa ca tine?

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

[Karine]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

Draga Traditie1, sa fie doar morala legatura omului cu Dzeu? eu nu stiu cum sa o definesc, dar nu ar putea fi ceva mai mult? si oare "smerenia, iubirea și ascultarea" sunt numai crestine???

Asculti tu cu inima ce iti zice userul Pippo?

[Pippo_]

În prealabil postat de Karine

Draga Traditie1, sa fie doar morala legatura omului cu Dzeu? eu nu stiu cum sa o definesc, dar nu ar putea fi ceva mai mult? si oare "smerenia, iubirea și ascultarea" sunt numai crestine???

Asculti tu cu inima ce iti zice userul Pippo?

Conteaza atat morala cat si ratiunea. Pai cum sa aplici morala fara destula ratiune?!

[delia31]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.
Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

legatura asta e mai mult decat filozofica si morala. e ONTOLOGICA.
moral poate fi si un ateu.

Devenim oameni (in sensul profund al scopului pt. care ne-a facut Dumnezeu), dobandind si exersand virtutile CELUI care a reusit sa uneasca firea umana cu cea divina, prin ascultare, smerenie, iubire si restul.

Asa cum zici, cuvantul exersare, tocmai asta sugereaza: dinamica lor, faptul ca nu se termina niciodata. Cei are incep sa le exerseze inca de aici, continua la nesfarsit in vesnicie.
Asta s-ar putea intelege de fapt prin scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare.

Doar ca pana sa punem inceput virtutilor, pe drumul de la chip la asemanare, trebuie sa ne scapam de tendintele opuse lor. Si nici asta nu se termina niciodata in viata asta.

...asta, macar de am pus inceput...

cu pace sa iesim..

[MariS_]

În prealabil postat de delia31

legatura asta e mai mult decat filozofica si morala. e ONTOLOGICA.
moral poate fi si un ateu.

Devenim oameni (in sensul profund al scopului pt. care ne-a facut Dumnezeu), dobandind si exersand virtutile CELUI care a reusit sa uneasca firea umana cu cea divina, prin ascultare, smerenie, iubire si restul.

Asa cum zici, cuvantul exersare, tocmai asta sugereaza: dinamica lor, faptul ca nu se termina niciodata. Cei are incep sa le exerseze inca de aici, continua la nesfarsit in vesnicie.
Asta s-ar putea intelege de fapt prin scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare.

Doar ca pana sa punem inceput virtutilor, pe drumul de la chip la asemanare, trebuie sa ne scapam de tendintele opuse lor. Si nici asta nu se termina niciodata in viata asta.

...asta, macar de am pus inceput...

cu pace sa iesim..

scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare

Total de acord cu aceste afirmatii ale deliei, ba chiar as lega de ele si urmatoarele
consideratii legate de termenul asemanare. Eu prin termenul asemanare inteleg
chiar mai mult decat asemanarea in virtuti, inteleg asemanarea cu Hristos. Ce vreau
sa spun? Unii se gandesc la o asemanare cu un Dumnezeu atotputernic, atotvirtuos,
atotstiutor ce guverneaza totul doar prin vointa proprie. Eu ma gandesc la o asemanare
cu Hristos, Dumnezeul-om, cel jertfelnic, cel smerit, cel iubitor, cel ascultator. Si
atunci trecerea aceasta de la chip la asemanare o vad asemenea trecerii Cuvantului
de la Kenoza la Jertfa de pe cruce si apoi la Inviere. In cazul nostru, chenoza devine
lepadare de sine, jertfa de pe cruce devine luarea si purtarea crucii, iar invierea devine
mantuirea noastra. Si atunci asemanarea se produce prin: lepadare, cruce, inviere.
Acesta este drumul asemanarii, aceasta e calea cea stramta: lepadare, cruce, inviere.
Daca ne referim doar in plan spiritual, calea e asemanatoare: lepadare a vechilor
conceptii, cunoasterea lui Dumnezeu din Scripturi si din contemplatie, revelatie
directa de la Duhul Adevarului atunci cand vom fi Imparatie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

Aici ai dat-o-n bara cu presupunerile astea :)

[Pantsless]

E foarte frumoasa povestioara.
Pacat ca se poate face ceva similar cu Mos Craciun, Iepurasul de Paste... Bigfoot..

[Pippo_]

Ca sa-l intelegi pe Dumnezeu, trebuie sa incepi prin a intelege ce nu este Dumnezeu.

[Pantsless]

În prealabil postat de Pippo_

Ca sa-l intelegi pe Dumnezeu, trebuie sa incepi prin a intelege ce nu este Dumnezeu.

That sounds familiar o.O ...