Exista dumnezeu?

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Domnul Hristos spune că trebuie să ne urâm până și sufletul:

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.


Dar nu e vorba de ură, de aversiune ci de sacrificiu. Numai dacă sacrificăm tot ni se va revela Adevărul. Calea gnostică e nedespărțită de sacrificiu. Iar sacrificiul e permanent, până la mormânt.

Cu afirmatia asta, ar putea sa se refere la faptul ca ucenicul lui Isus nu poate fi decat acela care a depasit conditia omului si a devenit Om. Din cate am studiat, cand se devine Om, atunci incepe lumea fizica sa-si piarda savoarea de ce nu, sa ajungi chiar sa o urasti (cu tot ce este in ea), deoarece il tine pe loc pe Om in carapacea de om.

E probabil sa fie asta explicatia mai completa. Deci e cale lunga pentru cine vrea sa fie ucenicul lui Isus :)

În prealabil postat de Traditie1

Nu prin mutilări, flagelări sau alte manifestări patologice (cum se întâmplă pe la 'sfinții' catolici) ci prin permanenta tăiere a voii proprii și căutarea voii lui Dumnezeu.

Da, exact. Este unul dintre aspecte. "Cand se vrea, nimic nu se obtine". Trebuie lasata viata sa ne conduca de la sine. Apropo de asta, exact asa am intrat acum pe site :))

[Traditie1]

În prealabil postat de Pippo_

Cu afirmatia asta, ar putea sa se refere la faptul ca ucenicul lui Isus nu poate fi decat acela care a depasit conditia omului si a devenit Om. Din cate am studiat, cand se devine Om, atunci incepe lumea fizica sa-si piarda savoarea de ce nu, sa ajungi chiar sa o urasti (cu tot ce este in ea), deoarece il tine pe loc pe Om in carapacea de om.

E probabil sa fie asta explicatia mai completa. Deci e cale lunga pentru cine vrea sa fie ucenicul lui Isus :)



Da, exact. Este unul dintre aspecte. "Cand se vrea, nimic nu se obtine". Trebuie lasata viata sa ne conduca de la sine. Apropo de asta, exact asa am intrat acum pe site :))

Nu trebuie să așteptăm să-și piardă lumea savoarea. Asta vine oricum cu vârsta. Trebuie să ne răstignim lumii ca să vină asupra noastră cunoașterea de la Duhul Sfânt. Atât timp cât suntem implicați în activitățile lumești, ele ne absorb și nu suntem niciodată întorși spre Dumnezeu, neputând primi lucrările Lui revelatoare.

Acestea e aspectul gnoseologic (de dobândire a cunoașterii). Dar mai e și aspectul moral-practic: cine nu renunță la viața sa (prin tăierea voii) Îl obligă pe Dumnezeu să fie sluga lui, să se conformeze poftelor lui egoiste. Un astfel de om va fi urât de Dumnezeu și exclus de la mântuire.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Nu trebuie să așteptăm să-și piardă lumea savoarea. Asta vine oricum cu vârsta. Trebuie să ne răstignim lumii ca să vină asupra noastră cunoașterea de la Duhul Sfânt. Atât timp cât suntem implicați în activitățile lumești, ele ne absorb și nu suntem niciodată întorși spre Dumnezeu, neputând primi lucrările Lui revelatoare.

Acestea e aspectul gnoseologic (de dobândire a cunoașterii). Dar mai e și aspectul moral-practic: cine nu renunță la viața sa (prin tăierea voii) Îl obligă pe Dumnezeu să fie sluga lui, să se conformeze poftelor lui egoiste. Un astfel de om va fi urât de Dumnezeu și exclus de la mântuire.

Inteleg exact la ce te referi. Ai dreptate. Nimeni nu trebuie sa astepte o clipa, d-apoi batranetile...

În prealabil postat de Traditie1

Atât timp cât suntem implicați în activitățile lumești, ele ne absorb și nu suntem niciodată întorși spre Dumnezeu, neputând primi lucrările Lui revelatoare.

Afirmatia asta necesita explicatii. Neimplicarea in activitatile lumesti, nu inseamna neaparat retragerea la manastire. Ci aceea de a pune pe primul plan cautarea aspectelor spirituale (incercarea de intelegere a lor - adica incercarea de a intelege ce este Dumnezeu si la ce se asteapta de la noi) in orice facem in viata noastra, pornind de la cele mai simple ganduri si cele mai simple actiuni. Orice am face, totul trebuie facut din perspectiva si conform cu Legile Divine.

[Traditie1]

În prealabil postat de Pippo_

Afirmatia asta necesita explicatii. Neimplicarea in activitatile lumesti, nu inseamna neaparat retragerea la manastire. Ci aceea de a pune pe primul plan cautarea aspectelor spirituale (incercarea de intelegere a lor - adica incercarea de a intelege ce este Dumnezeu si la ce se asteapta de la noi) in orice facem in viata noastra, pornind de la cele mai simple ganduri si cele mai simple actiuni. Orice am face, totul trebuie facut din perspectiva si conform cu Legile Divine.

Retragerea la mănăstire este tot o activitate în plan lumesc. Nu zic că unii nu sunt chemați la asta ci că tot ce exterior ne abate de la Dumnezeu.

Prin asta, așa cum spui și tu, nu neg activitățile lumești ci implicarea atenției voluntare în ele. Putem trăi în două planuri în același timp, și în cel lumesc și în cel divin, dar ca să primim cunoașterea divină trebuie ca puterile noastre sufletești să fie întoarse spre Dumnezeu. Asta presupune renunțarea la lucrurile care ne distrag de la această adunare/întoarcere spre Dumnezeu.

Dumnezeu este sursa oricărei cunoașteri, lumești sau duhovnicești, sursa oricărui bine, așa cum spune Scriptura:
Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Retragerea la mănăstire este tot o activitate în plan lumesc. Nu zic că unii nu sunt chemați la asta ci că tot ce exterior ne abate de la Dumnezeu.

Prin asta, așa cum spui și tu, nu neg activitățile lumești ci implicarea atenției voluntare în ele. Putem trăi în două planuri în același timp, și în cel lumesc și în cel divin, dar ca să primim cunoașterea divină trebuie ca puterile noastre sufletești să fie întoarse spre Dumnezeu. Asta presupune renunțarea la lucrurile care ne distrag de la această adunare/întoarcere spre Dumnezeu.

Dumnezeu este sursa oricărei cunoașteri, lumești sau duhovnicești, sursa oricărui bine, așa cum spune Scriptura:
Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor.

Mi-ai demonstrat ca intelegi unele lucruri. Ai toata stima mea. Mai sunt pe forum oameni apropiati in intelegere asa ca tine?

[Traditie1]

În prealabil postat de Pippo_

Mi-ai demonstrat ca intelegi unele lucruri. Ai toata stima mea. Mai sunt pe forum oameni apropiati in intelegere asa ca tine?

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

[Karine]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

Draga Traditie1, sa fie doar morala legatura omului cu Dzeu? eu nu stiu cum sa o definesc, dar nu ar putea fi ceva mai mult? si oare "smerenia, iubirea și ascultarea" sunt numai crestine???

Asculti tu cu inima ce iti zice userul Pippo?

[delia31]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.
Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

legatura asta e mai mult decat filozofica si morala. e ONTOLOGICA.
moral poate fi si un ateu.

Devenim oameni (in sensul profund al scopului pt. care ne-a facut Dumnezeu), dobandind si exersand virtutile CELUI care a reusit sa uneasca firea umana cu cea divina, prin ascultare, smerenie, iubire si restul.

Asa cum zici, cuvantul exersare, tocmai asta sugereaza: dinamica lor, faptul ca nu se termina niciodata. Cei are incep sa le exerseze inca de aici, continua la nesfarsit in vesnicie.
Asta s-ar putea intelege de fapt prin scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare.

Doar ca pana sa punem inceput virtutilor, pe drumul de la chip la asemanare, trebuie sa ne scapam de tendintele opuse lor. Si nici asta nu se termina niciodata in viata asta.

...asta, macar de am pus inceput...

cu pace sa iesim..

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

Aici ai dat-o-n bara cu presupunerile astea :)

În prealabil postat de Pippo_

Cu afirmatia asta, ar putea sa se refere la faptul ca ucenicul lui Isus nu poate fi decat acela care a depasit conditia omului si a devenit Om. Din cate am studiat, cand se devine Om, atunci incepe lumea fizica sa-si piarda savoarea de ce nu, sa ajungi chiar sa o urasti (cu tot ce este in ea), deoarece il tine pe loc pe Om in carapacea de om.

E probabil sa fie asta explicatia mai completa. Deci e cale lunga pentru cine vrea sa fie ucenicul lui Isus :)



Da, exact. Este unul dintre aspecte. "Cand se vrea, nimic nu se obtine". Trebuie lasata viata sa ne conduca de la sine. Apropo de asta, exact asa am intrat acum pe site :))

trebuie sa ne lasam viata sa ne-o conduca Dumnezeu nu intimplarea cum vrei sa spui.