Citat:
În prealabil postat de Eugen7
Sfintii Parinti spun clar:
SUFLETUL NU ESTE ACELASI LUCRU CU SPIRITUL! SI ANIMALELE AU SUFLET, INSA DOAR SUFLETUL OMULUI ESTE SPIRITUAL.
Bineinteles ca sufletul este necompus!!! Am sublinitat de nenumarate ori ca DOAR SUFLETUL OMULUI ARE SPIRIT (doar sufletul omului este spiritual), ceea ce nu inseamna ca sufletul omului este compus, Doamne fereste! ci doar ca spiritul este o "partea cea mai curata a sufletului omului".
Sf. Ioan Damaschin, în “Dogmatica”, în Cartea II-a la cap 12, mărturisește: “Lumea spirituală este înrudită cu El, căci înrudită cu Dumnezeu este firea rațională care se poate sesiza numai cu mintea.”
(astfel în om) “… Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală, prin natura sa invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală, fără de formă; se servește de un corp organic și ii dă acestuia puterea de viață, de creștere, de simțire și de naștere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a sufletului . Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet ...
Trebuie să se știe că facultățile oricărei viețuitoare se împart în facultăți sufletești, facultăți vegetative și facultăți vitale.”
spiritul in mod expres se mai numeste si duh in Sfanta Scriptura:
[b]“duhul minții voastre” (Efeseni 4,23).
“despărțitura sufletului si duhului” (Evrei 4,12).
“și întreg duhul vostru și sufletul vostru și trupul vostru să se păzească” (I Tesaloniceni 5,23)[/u]
|
Eu cred ca sunt corecte ambele puncte de vedere. Traditie1 vorbeste dpdv
al substantelor, si aici intr-adevar sunt doua, materie si spirit sau trup si
suflet, iar Eugen7 dpdv functional, si atunci avem trup, suflet si spirit,
unde spiritul nu e ceva separat de suflet ci incarcatura sau functia sa cea
mai elevata, cea care il defineste ca om si ii confera chipul Creatorului sau.
Har, smerenie si jertfa de sine.