Ce este Euharistia?

[iustin10]

În prealabil postat de doctor_faustus

Domnule iustin, Iisus Hristos se descoperă şi în poruncile Lui, şi în învăţăturile Lui, nu doar în euharistie. Iar euharistia nu este o simplă mâncare; euharistia este trupul şi sângele lui Hristos prin consacrarea darurilor de pâine şi vin aduse la altar, prin invocarea Duhului Sfânt. Faptul că un om nu crede că în potirul euharistic al Bisericii lui Hristos se află în chip tainic, euharistic, sacramental trupul şi sângele lui Hristos, asta nu înseamnă că acest lucru nu se întâmplă.

Nu am înţeles ce vrei dumneata să spui cu respectiva separare; aş vrea să fii mai explicit ce anume vrei să spui.

Pai uite ,ma voi folosi de ambele parti ale raspunsului dv.Cand spuneti ca Iisus se descopera si in poruncile si invataturile care ni le transmite,acestea le au foarte corecte si protestantii.
Si ei cred ca sunt foarte buni cunoscatori ai Cuvantului lui Hristos.Si ei cred in Jertfa Lui,la fel ca si noi.Un singur lucru nu au ei : mananca painea franta ,CA SI CUM ar fi Trupul Domnului.Deci nu au aceasta credinta ,in puterea colosala a acelei Paini.
Din aceasta cauza,toata credinta si faptele lor bune nu le folosesc la nimic.Caci nu merg pe calea ,singura cale,care a trasat-o Duhul,pentru a implini cuvintele Domnului.Pot sa faca ei tot binele din lume,nemancand din paine cu credinta ca e Insusi Hristos,nu il au pe Hristos.
Eu asta nu inteleg,de ce Dumnezeu a redus toata puterea venirii Hristosului Sau ,la o bucata de paine ? Si nu o zic cu dispret fata de paine,ci chiar este o metoda extraordinara de a primi intrega indurare printr-o inghititura,si nu citind zeci de biblioteci.Chiar este un ajutor nesperat dat noua.
Dar si pedeapsa neincrederii in acest ajutor e la fel de mare.Toti cei ce nu mananca painea Domnului,sau o mananca doar ca pe o comemorare a Sa,nu sunt ai Lui.
Pentru mine dilema se rezolva simplu:chiar daca nu inteleg de ce e asa,mananc aceea paine si cred ca ea este Trupul adevarat al lui Hristos.
Dar pentru protestanti,care nu au la indemana aceasta solutie simpla,este foarte greu sa priceapa aceasta taina.
Asa ca fiti intelegatori cu ei,caci ei au indoieli la fel ca noi toti,dar nu au ajutorul harului
"Iar cel ce mananca sa nu judece pe cel ce nu mananca,caci Domnul va avea grija si de acesta.Pentru ce judeci tu pe sluga Altuia?"

[MariS_]

În prealabil postat de iustin10

Pai uite ,ma voi folosi de ambele parti ale raspunsului dv.Cand spuneti ca Iisus se descopera si in poruncile si invataturile care ni le transmite,acestea le au foarte corecte si protestantii.
Si ei cred ca sunt foarte buni cunoscatori ai Cuvantului lui Hristos.Si ei cred in Jertfa Lui,la fel ca si noi.Un singur lucru nu au ei : mananca painea franta ,CA SI CUM ar fi Trupul Domnului.Deci nu au aceasta credinta ,in puterea colosala a acelei Paini.
Din aceasta cauza,toata credinta si faptele lor bune nu le folosesc la nimic.Caci nu merg pe calea ,singura cale,care a trasat-o Duhul,pentru a implini cuvintele Domnului.Pot sa faca ei tot binele din lume,nemancand din paine cu credinta ca e Insusi Hristos,nu il au pe Hristos.
Eu asta nu inteleg,de ce Dumnezeu a redus toata puterea venirii Hristosului Sau ,la o bucata de paine ? Si nu o zic cu dispret fata de paine,ci chiar este o metoda extraordinara de a primi intrega indurare printr-o inghititura,si nu citind zeci de biblioteci.Chiar este un ajutor nesperat dat noua.
Dar si pedeapsa neincrederii in acest ajutor e la fel de mare.Toti cei ce nu mananca painea Domnului,sau o mananca doar ca pe o comemorare a Sa,nu sunt ai Lui.
Pentru mine dilema se rezolva simplu:chiar daca nu inteleg de ce e asa,mananc aceea paine si cred ca ea este Trupul adevarat al lui Hristos.
Dar pentru protestanti,care nu au la indemana aceasta solutie simpla,este foarte greu sa priceapa aceasta taina.
Asa ca fiti intelegatori cu ei,caci ei au indoieli la fel ca noi toti,dar nu au ajutorul harului
"Iar cel ce mananca sa nu judece pe cel ce nu mananca,caci Domnul va avea grija si de acesta.Pentru ce judeci tu pe sluga Altuia?"

Draga Iustin, incerc o explicatie la aceasta taina profunda. Este pe
gandirea parintelui Galeriu. Euharistia reprezinta o jertfa continua,
nesfarsita, a momentului de pe Golgota. Hristos se jertfeste pentru
noi si acum, in Cer fiind, printr-o jertfa nesangeroasa, prin aceasta
sf. euharistie. Aceasta semnifica Viata Treimica: iubirea jertfelnica
prin care o Persoana traieste prin alta Persoana, intr-o unitate de
vointa ca o Unica Fiinta. Nu este modul uman, individual, de traire
ci un mod dumnezeiesc, suprafiintial. Acest mod sublim de traire,
dumnezeiesc, jertfelnic, ni se transmite si noua, celor ce formam
trupul Bisericii, al carui cap este Hristos, prin sf.taina a euharistiei.
Prin ea comunitatea Bisericii, care suntem noi credinciosii, primim
viata dumnezeiasca in duh si ne transformam in madulare ale unui
singur trup, traind unul prin altul si toti prin Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de iustin10

Dar si pedeapsa neincrederii in acest ajutor e la fel de mare.Toti cei ce nu mananca painea Domnului,sau o mananca doar ca pe o comemorare a Sa,nu sunt ai Lui.
Pentru mine dilema se rezolva simplu:chiar daca nu inteleg de ce e asa,mananc aceea paine si cred ca ea este Trupul adevarat al lui Hristos.
Dar pentru protestanti,care nu au la indemana aceasta solutie simpla,este foarte greu sa priceapa aceasta taina.
Asa ca fiti intelegatori cu ei,caci ei au indoieli la fel ca noi toti,dar nu au ajutorul harului
"Iar cel ce mananca sa nu judece pe cel ce nu mananca,caci Domnul va avea grija si de acesta.Pentru ce judeci tu pe sluga Altuia?"

Îmi pare rău dar aveţi o poziţie "împăciuitoare" destul de suspectă. Nu ştiu cât sunt sau nu de înţelegători neopocăiţii, însă faptul că resping cu lejeritate adevărata credinţă în Dumnezeu deşi mulţi dintre ei au auzit-o din gura ortodocşilor, fie ei episcopi, preoţi sau mireni, este o atitudine absolut condamnabilă. Întreaga istorie a creştinismului mărturiseşte de la începuturi şi încă din sfânta scriptură credinţa creştină în sfânta euharistie; atunci pentru care motive se obstinează să nu creadă ceea ce Biserica lui Hristos a crezut dintotdeauna de la începuturile ei până astăzi ? Încă o dată, repet, sfânta euharistie este un lucru care în Biserica lui Hristos trebuie crezut, aşa cum şi întruparea Fiului lui Dumnezeu trebuie crezută, aşa cum şi cuvintele Mântuitorului trebuie crezute, aşa cum şi jertfa de pe cruce trebuie crezută, aşa cum şi învierea Domnului trebuie crezută, aşa cum şi înălţarea Domnului la cer trebuie crezută, aşa cum şi pogorârea Duhului Sfânt trebuie crezută !!! Cum poţi să te îndoieşti de sfânta taină a euharistiei, dar să crezi în întruparea Domnului Hristos, de vreme ce ambele lucruri sunt scrise în sfânta scriptură ??? Pentru care motiv îţi permiţi să crezi în întruparea lui Dumnezeu Care S-a făcut om, de vreme ce o asemenea realitate este în mod absolut evident deasupra oricărei capacităţi umane de înţelegere ?? Şi dacă crezi aşa ceva, care este evident deasupra puterilor noastre de gândire, atunci, te întreb, în sfânta euharistie a Bisericii lui Hristos, care şi ea este o taină şi o minune dumnezeiască, de ce nu vrei să crezi din moment ce şi despre sfânta euharistie se scrie în scriptură ???? Care este motivul real pentru care accepţi prin credinţă întruparea supraraţională a Fiului lui Dumnezeu, dar nu accepţi prin credinţă sfânta euharistie a Bisericii lui Hristos, taină care de asemenea este supraraţională şi despre care mărturiseşte nu doar sfânta scriptură ci şi toată teologia creştină autentică de 2000 de ani încoace fără încetare ??? Şi dacă până acuma, poate nu ai ştiut sau nu ţi-au spus pastorii neopocăiţi, despre credinţa adevărată creştină în sfânta euharistie, acum după ce ai aflat şi după ce ţi se demonstrează fără putinţă de tăgadă adevărul Bisericii lui Hristos referitor la sfânta euharistie, de ce atunci totuşi te încăpăţânezi cu obstinaţie la nesfârşit să nu crezi ??? Sincer, îmi pare rău dar eu nu sunt de acord cu atitudinea dumitale împăciuitoristă în această problemă, şi asta tocmai pentru ce am demonstrat mai sus; în caz de necunoaştere, într-adevăr unele lucruri sunt scuzabile, însă din moment ce adevărul ţi-a fost adus la cunoştinţă, încăpăţânarea fanatică de a nu primi dreapta şi adevărata credinţă a Bisericii lui Hristos este o atitudine absolut condamnabilă, pentru că refuzul adevăratei credinţe în acest caz este făcut în cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, aici nu este vorba de a îi judeca pe neopocăiţi, ci este vorba despre o critică bazată pe adevărul revelat a doctrinelor şi practicilor acelora, pentru că pe ei îi va judeca Dumnezeu şi prin urmare nu are rost să îmi pierd eu timpul meu cu judecarea altora. Însă problema care se pune nu este judecarea neopocăiţilor, ci judecarea prin prisma adevărului revelat, păstrat deplin în Sfânta Biserică a lui Hristos, a doctrinelor şi practicilor neoprotestante sau chiar şi protestante !!! Noi nu judecăm păcătosul sau nepăcătosul, ci judecăm păcatul şi concepţiile şi practicile eretice care s-au abătut de la adevărul revelat, fie că aceste concepţii şi practici greşite fac parte din sânul Bisericii lui Hristos, fie că fac parte din sectele "creştine" eretice.

[delia31]

În prealabil postat de iustin10

Eu asta nu inteleg,de ce Dumnezeu a redus toata puterea venirii Hristosului Sau ,la o bucata de paine ?

draga Iustin
Cred ca raspunsul la ce intrebi tu e de fapt raspunsul la intrebarea esentiala a lumii. Care e scopul omului, pt. ce am ,,iesit,, din nefiinta intr-o stare pe care n-am ales-o?

Incerc o schita, atat cat inteleg eu si pun accentul doar pe Impartasanie.
Nu inseamna ca neglijez aici celelalte taine, slujbele, rugaciunea, postul, asceza, faptele credintei etc., ci doar pun reflectorul pe cea mai importanta.

Raspunsul Ortodoxiei e ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.

Dumnezeu il vrea pe om o fiinta in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin nu doar printr-o imitare exterioara nedesavarsita, ci prin participare si unirea progresiva chiar cu El.

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" ( Sf. Atanasie cel Mare).

Sf. Parinti ne-au transmis in ortodoxie ideea ca prin pacatul adamic, natura (firea) umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.
De vreme ce firea umana s-a deconectat de la Firea Divina, a fost nevoie deci de o reconectare a celor doi:: Dumnezeu si umanitatea

A fost deci nevoie de o interventie din partea lui Dumnezeu.

In Bo intelegem interventia asta, adica mantuirea nu numai ca rascumparare in sens juridic si impacare cu Dumnezeu, ci si transformarea firii umane si tamaduirea ei in sens ontologic, din launtrul firii .

Daca mantuirea ar insemna doar rascumparea juridica a omului (asa cum inteleg neortodocsii), atunci de ce a fost nevoie de coborarea lui Dumnezeu aici pe pamant si de ce Persoanele Sfintei Treimi nu au rezolvat problema impacarii si jertfei acolo sus in cer? Nu s-ar fi putut ca jertfa sa fi fost doar spirituala acolo in cer? iar noi s-o acceptam prin credinta fara nimic altceva?

Faptul ca jertfa nu fost doar spirituala si de la distanta, inseamna ca
,, reconectarea,, asta nu ar fi fost deplina doar prin acordul mintal, prin credinta intr-o jertfa, si ca a fost nevoie ca insusi Dumnezeu sa intre inauntrul umanului, sa refaca din nou conexiunea intrerupta de pacat si apoi sa ne transfere firea umana, de fapt sa ni Se transfere El noua, prin Trupul Lui in faptura noastra pt. ca astfel sa ne realcatuim, sa ne reparam ontologic de stricaciunea mortii. Sa ne tamaduim de maladia numita moarte, asimiland medicamentul numit Viata.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului prin care ni se transfera puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Asta intelegem noi prin mantuire, sa ajungem la scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, adica sa fim una cu El, sa intram in alcatuirea Lui, nu doar
printr-un asentiment mintal, ci in integritatea fiintei (trup+suflet) ,,nu stiti oare ca voi sunteti madularele Trupului iar capul e Hristos?,,

Asta-i scopul: sa devenim madulare ale Trupului al carui cap e Hristos, prin asimilarea progresiva a harului izvorat din El.

Uite ce zice Sf. Grigore de Nyssa, despre ce inseamna a fi madular al Trupului lui Hristos: "pentru a participa la Dumnezeu, trebuie sa detii in fiinta ta ceva corespunzator Fiintei la care participi". Adica sa te impartasesti chiar cu Hristos, cel ce e si om si Dumnezeu.

Deci scopul omului, adica drumul de la chip catre asemanare (adica indumnezeire) nu poate fi altceva decat unirea (trup+suflet) cu Cel-cu-doua-firi - ,, luati, mancati, acesta este Trupul Meu...,,

be blessed Iustin.

[Eugen7]

În prealabil postat de adiandrea6

Eugen,
Va rog sa ma iertati, dar avand in vedere ca "fide" = credinta si "gratia" = Har, prin cele scrise de dumneavoastra, nu faceti altceva decat sa intariti faptul ca ne mantuim doar prin Harul lui Hristos (sola gratia) daca avem credinta in El (sola fide), si nicidecum prin fapte personale, dar ca aceasta credinta in Hristos inseamna sa facem faptele cerute de El si ca atare, cine nu are fapte, nu are cu adevarat credinta in Hristos. Aceasta scrie in versetele date de dumneavoastra, si la fel zic si protestantii, care le citeaza mereu pe aceleasi. Deci, cu alte cuvinte, cine nu are fapte, nu are acea "fide" (credinta) necesara mantuirii, si ca atare, fara "fide" (credinta) nu poate beneficia de "gratia" (Harul) Domnului care se revarsa doar peste cei care cred, peste cei care au "fide". In concluzie, ne mantuim prin "sola gratia" data celor care au "sola fide", iar lipsa faptelor nu inseamna altceva decat lipsa celor doua necesare mantuirii, lipsa credintei si ca atare lipsa Harului, si nicidecum faptele nu ne mantuiesc prin ele insele, tocmai pentru ca sa nu ne mandrim cu mantuirea noastra (vedeti si explicatiile Sf. Ap. Pavel). Cine face fapte in numele lui Iisus, le face pentru credinta in Iisus si aceasta credinta ii aduce Harul lui Iisus. Ca atare, cu siguranta ca prin fapte lucram la mantuirea noastra, nu pentru faptul ca faptele ne-ar aduce mantuirea, ci pentru ca faptele reflecta credinta in Iisus, iar credinta atrage dupa sine Harul Domnului. Astfel, celui care are credinta din belsug (reflectata prin faptele facute cu ajutorul Harului Domnului, fara de care noi nu putem face nimic), Domnul ii da si mai mult, iata conlucrarea, in timp ce celui ce nu are (credinta, si deci nici fapte), i se ia si putinul pe care il are, si ca atare, credinta lui slabeste si se imputineaza, iar faptele idem. Nu exista nici o contradictie. Si la fel este si pentru protestanti, si va veti convinge daca veti avea aplecarea sa ii ascultati cu adevarat, chiar si pe un alt topic al acestui site si-au expus cu ceva timp in urma punctul de vedere, si sincera sa fiu, din explicatiile lor am inteles cel mai bine toate cele expuse aici.

va rog sa mai cititi inca o data exemplele si argumentele din postarea anterioara, pentru a sesiza diferentele intre teologia protestanta (si neoprotestanta) si cea ortodoxa cu privire la mantuire. si am sa mai adaug cateva cuvinte pentru ca explicatia sa fie fara echivoc.

"sola gratia" inseamna mantuirea exclusiv prin har, fara conclucrarea omului (in procesul mantuirii). omul este (un pic exagerat vorbind) o simpla marioneta care recepteaza mantuirea si atat. "sola gratia" exclude total conlucrarea omului cu harul lui Dumnezeu spre mantuire. "Sola gratia" este incompatibila cu indemnul sfantului Pavel "cu frica si cutremur LUCRATI mantuirea voastra" (Filipeni 2,12) , pentru ca "sola gratia" spune ca doar omul mantuit poate face fapte bune... si repet se exclude total conclucrarea omului cu harul divin pentru mantuirea personala.

Pe de alta parte teologia crestin ortodoxa arata clar ca omul conlucreaza cu Hristos pentru mantuirea personala si chiar daca nu este mantuit complet el poate face fapte bune, caci unele patimi si pacate se vindeca greu... unele in ani de zile de staruinta in post si rugaciune si milostenie (unite evident cu Taina Sfintei Spovedanii, a Sfintei Euharistii, a Sfantului Maslu). Asta nu inseamna ca Hristos este neputincios, nicidecum, ci doar ca omul are vointa intarita in pacate si nu lasa pe Hristos sa patrunda pana in adancul fiintei sale (al spiritului sufletului si in trup) sa mantuiasca toate patimile si pacatele.

intrebati va rog pe pastorii protestanti cum explica ei tradarea lui Iuda.
1. daca Iuda era mantuit, conform "sola gratia" (repet mantuire exclusiv prin harul lui Dumnezeu, fara conlucrarea omului) cum de a tradat vanzandu-l pe Hristos Domnul?
2. Daca Iuda nu era mantuit atunci tot in virtutea lui "sola gratia" inseamna ca Dumnezeu este partinitor si mantuieste doar pe cine vrea EL... ceea ce este total in contradictie cu ce spune Hristos "si pe cel ce vine la MINE Eu nu il voi scoate afara" (Ioan 6,37)

explictia crestin ortodoxa din postarea anterioara este foarte clara si arata ca Hristos ofera mantuirea in dar fara deosebire tuturor oamenilor, insa depinde de om cum conlucreaza cu harul divin pentru mantuirea personala. Asfel, Iuda este singrurul vinovat ca nu s-a lasat patrus de mantuirea lui Hristos si nu s-a lasat curatat de toate patimile si pacatele. Nu putem spune ca Iuda nu a facut si fapte bune in toata perioada cat a stat langa Hristos Domnul, nicidecum... insa prin fapta aceasta rea de vanzare a Mntuitorului si mai apoi sinuciderea, (care au fost alegerea libera si exclusiva a lui Iuda) a respins total pe Hristos Domnul si darul mantuirii.

sper ca aceste explicatii sa arate foarte clar diferenta intre teologia crestin ortodoxa si cea protestanta si neoprotestanta privitoare la mantuire.
va rog sa nu uitati nici contextul istoric si socio-politic in care a aprut aceasta invatatura "sola gratia". Ea s-a ridicat impotriva "indulgentelor" practicate de Biserica romano-catolica. Biserica ortdodoxa nu a cunoscut practica indulgenteleor (sau lucruri asemanatoare) si a condamndat (argumentand teologic absurditatea acestei invataturi) in mod oficial aceste practici. In cele din urma si Biserica Romano-Catolica a oprit practica indulgentelor.

[MariS_]

În prealabil postat de Eugen7

va rog sa mai cititi inca o data exemplele si argumentele din postarea anterioara, pentru a sesiza diferentele intre teologia protestanta (si neoprotestanta) si cea ortodoxa cu privire la mantuire. si am sa mai adaug cateva cuvinte pentru ca explicatia sa fie fara echivoc.

"sola gratia" inseamna mantuirea exclusiv prin har, fara conclucrarea omului (in procesul mantuirii). omul este (un pic exagerat vorbind) o simpla marioneta care recepteaza mantuirea si atat. "sola gratia" exclude total conlucrarea omului cu harul lui Dumnezeu spre mantuire. "Sola gratia" este incompatibila cu indemnul sfantului Pavel "cu frica si cutremur LUCRATI mantuirea voastra" (Filipeni 2,12) , pentru ca "sola gratia" spune ca doar omul mantuit poate face fapte bune... si repet se exclude total conclucrarea omului cu harul divin pentru mantuirea personala.

Imi pare rau, dar aici spuneti un neadevar, stiu cu intentia buna de a arata
superioritatea Ortodoxiei fata de Protestantism, dar asta nu se poate face
prin semiadevaruri. Nu ne lasa calitatea de ortodox sa folosim jumatati de
adevar nici macar atunci cand vorbim de cei pe care din dispret ii numim
sectari. Sola gratia inseamna, in conceptia lor, ca mantuitor este harul sau
gratia, iar faptele vin datorita harului, iar nu datorita omului. Iar omul nu
este o simpla marioneta, asta ne place noua sa vedem la ei, ci el conlucreaza
cu Dumnezeu pentru primirea harului. Deci noi simplificam nepermis teologia
lor, tocmai ca sa o prezentam caricatural si sa putem apoi sa ne batem joc
de ea. Nu e o atitudine ortodoxa.
Daca noi detinem mai mult Adevar decat ei, e posibil ca ei sa detina mai
multa Iubire, in compensatie. Si daca Hristos ne cere pentru mantuire fapte
ale Iubirii si nu demonstratii ale Adevarului, atunci s-ar putea ca multi dintre
noi, ortodocsii, sa avem mari surprize la Judecata. Cui i se da mult, mult i
se va si cere.
Decat sa facem propaganda ortodoxa, cum faceau comunistii pentru ideologia
lor, si sa transformam lupta ideologica de clasa in lupta interconfesionala,
lupta cu asazisii "sectari", mai bine sa traim EXEMPLAR ortodoxia si prin aceasta
sa si DOVEDIM daca este superioara sau nu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Eugen7]

În prealabil postat de MariS_

Imi pare rau, dar aici spuneti un neadevar, stiu cu intentia buna de a arata
superioritatea Ortodoxiei fata de Protestantism, dar asta nu se poate face
prin semiadevaruri. Nu ne lasa calitatea de ortodox sa folosim jumatati de
adevar nici macar atunci cand vorbim de cei pe care din dispret ii numim
sectari. Sola gratia inseamna, in conceptia lor, ca mantuitor este harul sau
gratia, iar faptele vin datorita harului, iar nu datorita omului. Iar omul nu
este o simpla marioneta, asta ne place noua sa vedem la ei, ci el conlucreaza
cu Dumnezeu pentru primirea harului. Deci noi simplificam nepermis teologia
lor, tocmai ca sa o prezentam caricatural si sa putem apoi sa ne batem joc
de ea. Nu e o atitudine ortodoxa.
... .

daca omul conlucreaza pentru primirea harului... atunci harul nu mai este exclusiv de la Dumnezeu asa cum spune "sola gratia". va contraziceti singur in afirmatiile dumneavoastra. va rog sa fiti coerent si ferm, in pozitia sustinuta si afirmatii pentru a nu crea confuzie (mai ales pentru cei care sunt la inceput si nu cunosc in amanunt doctrina ortodoxa cat si cele ale cultelor protestante si neoprotestante).

ati inteles total gresit mesajele mele. Nu am cautat polemica ci doar sa evidentiez diferentele teologice. am exprimat adevarul obiectiv.
unde am folosit eu cuvantul "sectant" spre exemplu?

cat despre teoria predestinarii existenta la cultele protestante si neoprotestante se cuvine sa discutam mai in amanunt, pentru ca aceasta teorie a predestinarii, cu totul straina de crestinismul ortodox, isi are originea in "sola gratia".

va recomad sa nu tratati superficial aceast subiect ci sa incercati o abordare teologica competenta si nu speculativa.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_cinci_sola

Sola fide ("Numai prin credință")
Justificarea (adică, declarația de nevinovăție dată de Dumnezeu) e primită numai prin credință, nu prin fapte bune, deși în teologia protestantă clasică credința este automat însoțită de fapte bune. Această doctrină poate fi rezumată în formula "Credința dă justificarea și fapte bune", care e în contrast cu formula romano-catolică "Credința și faptele bune dau justificarea". Acest punct e uneori numit cauza sau principiul material al Reformei, fiind principala diferență doctrinară pentru Martin Luther și ceilalți reformatori. Luther o numea "doctrina în funcție de care biserica stă sau se prăbușește". Se afirmă astfel excluderea totală a oricărei alte dreptăți care să îl justifice pe păcătos în afara dreptății "străine" (dreptatea altcuiva) ce e numai a lui Cristos. Sola fide exclude din justificare chiar dreptatea sfințirii păcătosului sau a noii sale "ascultări de credință".

Sola gratia ("Numai prin har")
Mântuirea vine numai prin harul sau "favoarea" lui Dumnezeu - nu ca ceva meritat de păcătos. Aceasta înseamnă că mântuirea este un dar nemeritat din partea lui Dumnezeu, făcut de dragul lui Cristos. Această doctrină este opusul îndreptățirii prin fapte și intră în conflict cu unele aspecte ale doctrinei romano-catolice a meritului. De asemenea, se afirmă monergismul în mântuire: numai Dumnezeu acționează pentru a-l mântui pe păcătos. Puterea de mântuire nu revine păcătosului în nici o măsură, spre deosebire de sinergism sau arminianism.

[Erethorn]

În prealabil postat de Eugen7

va rog sa nu uitati nici contextul istoric si socio-politic in care a aprut aceasta invatatura "sola gratia". Ea s-a ridicat impotriva "indulgentelor" practicate de Biserica romano-catolica. Biserica ortdodoxa nu a cunoscut practica indulgenteleor (sau lucruri asemanatoare) si a condamndat (argumentand teologic absurditatea acestei invataturi) in mod oficial aceste practici. In cele din urma si Biserica Romano-Catolica a oprit practica indulgentelor.

Cateva mici precizari:
1. Sola gratia este un contraargument, dar nu direct, ci indirect, la soteriologia pe care se sprijina practica indulgentelor.

2. Nu practica indulgentelor, ci abuzurile dintr-un anumit moment istoric, legate de aceasta practica au fost "catalizatorul" miscarii lui Luther.

3. Biserica ortodoxa practica ceva care este foarte apropiat de practica indulgentelor, si anume rugaciunea pentru morti.

4. Biserica Catolica nu a oprit practica indulgentelor, ci doar abuzurile care s-au savarsit in legatura cu aceasta practica.
Indulgente se dau si acum in Biserica Catolica, si este foarte bine ca este asa, deoarece ele se sprijina pe un bun adevar teologic, eclesiologic si soteriologic.

5. Ca sa preintampin orice discutie in contradictoriu in baza unor informatii ne adevarate, mentionez (pt. a suta oara) ca indulgentele nu inseamna iertarea de pacate, si indulgentele nu se vand pe bani.

[Eugen7]

În prealabil postat de Erethorn

...Biserica ortodoxa practica ceva care este foarte apropiat de practica indulgentelor, si anume rugaciunea pentru morti. ...

rugaciunea pentru morti nu poate fi nicidecum comparata cu indugentele... nu vom intra in amanunte pentru ca nu este subiectul acestui topic (cunoastem invatatura despre indugente, ele "sterg" doar pedeapsa nu si vina pentru pacat...).

dorec totusi sa precizez pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe fata de acest aspect:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biseric..._Catolic.C4.83
Biserica Orodoxa nu este de acord cu thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abudență, consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele (Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);


am aprecia contributia dumneavoastra, ca reprezentat al Bisericii Romano-catolice, privitoare la subiectul discutat pe acest topic, intrucat doctrina mantuirii este intocmai cu cea crestin-ortodoxa. Pe de alta parte si Sfanta Euharistie este considerata ca fiind impartasirea cu adevarat trupul si sangele Domnului si nu un simbol (nu vom intra in amanuntele legate de folosirea painii nedospite precum si de importanta "Epliclezei" sau de momentul transformarii darurilor).

[MariS_]

În prealabil postat de Eugen7

daca omul conlucreaza pentru primirea harului... atunci harul nu mai este exclusiv de la Dumnezeu asa cum spune "sola gratia". va contraziceti singur in afirmatiile dumneavoastra. va rog sa fiti coerent si ferm, in pozitia sustinuta si afirmatii pentru a nu crea confuzie (mai ales pentru cei care sunt la inceput si nu cunosc in amanunt doctrina ortodoxa cat si cele ale cultelor protestante si neoprotestante).

ati inteles total gresit mesajele mele. Nu am cautat polemica ci doar sa evidentiez diferentele teologice. am exprimat adevarul obiectiv.
unde am folosit eu cuvantul "sectant" spre exemplu?

cat despre teoria predestinarii existenta la cultele protestante si neoprotestante se cuvine sa discutam mai in amanunt, pentru ca aceasta teorie a predestinarii, cu totul straina de crestinismul ortodox, isi are originea in "sola gratia".

va recomad sa nu tratati superficial aceast subiect ci sa incercati o abordare teologica competenta si nu speculativa.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_cinci_sola

Sola fide ("Numai prin credință")
Justificarea (adică, declarația de nevinovăție dată de Dumnezeu) e primită numai prin credință, nu prin fapte bune, deși în teologia protestantă clasică credința este automat însoțită de fapte bune. Această doctrină poate fi rezumată în formula "Credința dă justificarea și fapte bune", care e în contrast cu formula romano-catolică "Credința și faptele bune dau justificarea". Acest punct e uneori numit cauza sau principiul material al Reformei, fiind principala diferență doctrinară pentru Martin Luther și ceilalți reformatori. Luther o numea "doctrina în funcție de care biserica stă sau se prăbușește". Se afirmă astfel excluderea totală a oricărei alte dreptăți care să îl justifice pe păcătos în afara dreptății "străine" (dreptatea altcuiva) ce e numai a lui Cristos. Sola fide exclude din justificare chiar dreptatea sfințirii păcătosului sau a noii sale "ascultări de credință".

Sola gratia ("Numai prin har")
Mântuirea vine numai prin harul sau "favoarea" lui Dumnezeu - nu ca ceva meritat de păcătos. Aceasta înseamnă că mântuirea este un dar nemeritat din partea lui Dumnezeu, făcut de dragul lui Cristos. Această doctrină este opusul îndreptățirii prin fapte și intră în conflict cu unele aspecte ale doctrinei romano-catolice a meritului. De asemenea, se afirmă monergismul în mântuire: numai Dumnezeu acționează pentru a-l mântui pe păcătos. Puterea de mântuire nu revine păcătosului în nici o măsură, spre deosebire de sinergism sau arminianism.

Dvs va ascundeti in spatele unor formulari, pe care le interpretati cum
doriti dvs si va convine cel mai mult, fara sa-i ascultati si pe ei ca sa
vedeti ce inteleg ei din acele formulari. E ca si cum cineva vine cu o
tigara in buzunar si pune acea tigara a lui in gura preopinentului dupa
care il declara ca e fumator. Daca va simtiti bine asa, asta e.
Imi cer scuze pentru pasajul cu lupta de clasa si celelalte, nu va erau
adresate dvs.
Har, smerenie si jertfa de sine.