Autoritate sau ratiune?

[Erethorn]

eleonor_ro, va dau dreptate suta la suta, dar ii dau dreptate si lui Mihnea Dragomir; dumneavoastra incercati o explicatie a unui fenomen pe care dansul se multumeste sa-l observe.

Totusi, lui Mihnea Dragomir nu ii dau dreptate decat partial, pentru ca refuz cu indarjire sa cred ca, la nivel mondial, pe parcursul istoriei, practicarea religiei (atentie, nu ma rezum la crestinism) nu a avut o influenta salutara asupra conduitei umane.

Ce-i drept, ne lipsesc punctele de referinta. Daca ne raportam doar la ceea ce percepem in mod imediat, adica la comportamentul concetatenilor nostri, al coreligionarilor nostri si al nostru insine, avem motive sa ne indoim ca religia este buna la ceva, dpdv practic. Dar sa nu uitam ca Romania inceputului de secol XXI nu este o tara in care religia sa fi avut ocazia sa-si manifeste influenta la nivel plenar. 50 de ani de comunism, timp in care biserica majoritara, cea ortodoxa, a fost aservita in mare parte intereselor politice (va, rog, nu luati aceasta afirmatie ca pe un atac la adresa ortodoxiei). Apoi, 20 de ani in care, din pacate, ne-am deschis in mod nediscriminatoriu influentelor unei culturi si civilizatii secularizate - ce-mi serveste ca-l vad la televizor pe mitropolitul cutare sfintind un nou centru de afaceri, intre doua reclame pentru bere si un talk show cu Becali ?

[eleonor_ro]

e adevarat ce ziceti dar noi, in calitate de crestini, (fie decazuti cum suntem -desi nu suntem mai decazuti acum decat atunci cand nu eram crestini deloc- ) avem un reper in Hristos. daca El nu este reperul nostru, inseamna ca avem alte repere (chiar daca noi nu le identificam astfel). aratand cu degetul spre altii si criticandu-i nu facem decat sa ne distantam si de oameni si de Dumnezeu, cand legea data noua e "iubiti-va unii pe altii precum Eu v-am iubit" (si cum ne-a iubit Hristos: pana la moarte, pana la iad / iadul nostru si l-a asumat si moartea noastra/)

deci, eu zic sa ne fixam privirea interioara spre reperul nostru cel adevarat si sa nu mai facem un fals exercitiu de a ne vedea barna din ochiul nostru, proiectand-o apoi asupra aproapelui (caci folosim persoana I singular si plural de parca ar fi identice)

vorba parintelui meu: Hristos in mijlocul nostru!