Autoritate sau ratiune?

[Erethorn]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Si o resping din simplul motiv ca nu consider ca revelatia ar fi o baza pentru stabilirea adevarului, ci mai curand obervarea realitatii. Consider ca atunci cand nu stim un lucru e bine sa recunoastem ca nu il stim nu sa facem speculatii fara acoperire.

Doua probleme.

1. Nici 1 la suta din adevarurile stiintifice pe care le acceptam in mod curent nu sunt bazate pe "observarea realitatii", daca prin aceasta intelegeti perceptia.
2. Revelatia nu o acceptati, pentru ca nu ati experimentat-o. Nu ati experimentat-o, pentru ca, probabil, nu ati cautat-o, si la fel de probabil nu ati fost deschis catre posibilitatea experimentarii ei.

[florinbrasov0]

În prealabil postat de Erethorn

Doua probleme.

1. Nici 1 la suta din adevarurile stiintifice pe care le acceptam in mod curent nu sunt bazate pe "observarea realitatii", daca prin aceasta intelegeti perceptia.
2. Revelatia nu o acceptati, pentru ca nu ati experimentat-o. Nu ati experimentat-o, pentru ca, probabil, nu ati cautat-o, si la fel de probabil nu ati fost deschis catre posibilitatea experimentarii ei.

In credinta noasta ne bazam in primul rand pe experienta personala si apoi pe orice altceva. Poate unii oameni care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu le este greau , ba chiar poate imposibil sa priceapa ca Dumnezeu este o fiinta vie(mai vie decat noi).
Si apoi, unei o persoane care nu a gustat niciodata ceva acru, care nu stie ce inseamna acru cum i-as putea explica ce gust are o lamaie? La fel e si cu Dumnezeu. Daca cineva nu L-a cunoscut, nu am cum sa ii explic.

[Zarathustra_revenind]

În prealabil postat de florinbrasov0

In credinta noasta ne bazam in primul rand pe experienta personala si apoi pe orice altceva. Poate unii oameni care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu le este greau , ba chiar poate imposibil sa priceapa ca Dumnezeu este o fiinta vie(mai vie decat noi).
Si apoi, unei o persoane care nu a gustat niciodata ceva acru, care nu stie ce inseamna acru cum i-as putea explica ce gust are o lamaie? La fel e si cu Dumnezeu. Daca cineva nu L-a cunoscut, nu am cum sa ii explic.

Pai cineva care nu a gustat ceva acru poate primii o lamaie,care e problema? Nu cumva aceea ca lamaia exista pe cand Dumnezeu nu? Adica daca tot vorbim despre Dumnezeu ca despre o experienta atat de personala, atat de intensa, de ce nu l-am compara cu visul? ca si visele pot fi foarte intense si personale.

[Erethorn]

Pai vezi ca se dau lamai gratis la biserica din colt. Numai ca, trebuie sa le si primesti. Aici e spilul. Ce inseamna a accepta lamaia.

Apropos, in opinia mea, credinta este mai putin o chestiune gnoseologica, cat una teleologica si morala.

Cu alte cuvinte, aleg sa cred; iar acest lucru il fac cu un anumit scop, cu o anumita finalitate.

Ceea ce nu aleg este daca sa il iubesc pe Dumnezeul in care cred. Acest sentiment se impune de la sine, mai ales in urma contactului cu El (prin rugaciune, meditatie, lectio divina etc.).

[Zarathustra_revenind]

În prealabil postat de Erethorn

Pai vezi ca se dau lamai gratis la biserica din colt. Numai ca, trebuie sa le si primesti. Aici e spilul. Ce inseamna a accepta lamaia.

Apropos, in opinia mea, credinta este mai putin o chestiune gnoseologica, cat una teleologica si morala.

Cu alte cuvinte, aleg sa cred; iar acest lucru il fac cu un anumit scop, cu o anumita finalitate.

Ceea ce nu aleg este daca sa il iubesc pe Dumnezeul in care cred. Acest sentiment se impune de la sine, mai ales in urma contactului cu El (prin rugaciune, meditatie, lectio divina etc.).

Aha, eu ce ar trebui sa raspund la asta? E foarte dragut sa vorbim in metafore, practic nu negati nimic din ce am afirmat eu, tot ce imi spuneti este ca nu accept ca exista Dumnezeu si ca daca m-as duce la biserica si in urma unor trairi intense personale si evident a acceptarii existentei nedemonstrate (si nedemonstrabile as spune, din cauza prea multor contradictii pe care le contine conceptul de Dumnezeu) ei bine as crede atunci in Dumnezeu.
Adica: accept si cred. Intr-adevar, ce ar putea fi mai simplu de atat?

[Erethorn]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Aha, eu ce ar trebui sa raspund la asta? E foarte dragut sa vorbim in metafore, practic nu negati nimic din ce am afirmat eu, tot ce imi spuneti este ca nu accept ca exista Dumnezeu si ca daca m-as duce la biserica si in urma unor trairi intense personale si evident a acceptarii existentei nedemonstrate (si nedemonstrabile as spune, din cauza prea multor contradictii pe care le contine conceptul de Dumnezeu) ei bine as crede atunci in Dumnezeu.
Adica: accept si cred. Intr-adevar, ce ar putea fi mai simplu de atat?

Ati inteles gresit.

Ceea ce sugeram eu este ca e nevoie sa acceptati, nu existenta lui Dumnezeu, ci posibilitatea acestei existente, sau cel putin posibilitatea unui mod de cunoastere complementar cunoasterii stiintifice, pur rationale.


In caz contrar, te afli in situatia unuia care, cu degetele infipte in urechi, ne apostrofeaza pt. ca nu-i putem dovedi rational existenta muzicii.

[Zarathustra_revenind]

Pai posibilitatea pot sa o accept, dar nu stiu de ce nu va ganditi ca aceasta posibilitate este atat de infima incat sunt altele mult mai mari ca ea. Am senzatia ca credeti ca e firesc sa dam procente egale.
Dumneavoastra practic imi spuneti ca ar trebui sa dau posibilitati egale celor doua variante. Este ca si cum eu as spune ca nu cred ca voi murii maine lovit de un meteorit, iar dumneavoastra ati fi poate chiar ofensat ca nu iau in calcul si sansa de unu la un miliard ca acest lucru sa se intample...