Pentru o intelegere corecta a ortodoxiei

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

A patra întrebare:
Este adevărat faptul că Biblia pe care o ţinem azi în mână (pe lângă faptul că este considerată “cuvântul lui Dumnezeu”) este o antologie, colecţie, însumare de texte compuse, revizuite, ajustate, îmbinate de către zeci (poate sute) de autori (oameni) anonimi, copşti, scribi, copişti, necunoscuţi (unii poate chiar nouă), dar şi nici între ei (mulţi dintre ei) toate acestea realizându/se pe multe secole (7,8 sau 9 secole) ?

Vorbind mai intai despre NT:
Cum si-a spus si Thanatos, sunt dovezi ca textul pe care il avem noi acum corespunde cu textele de la inceput, deci nu a fost modificat de copisti. Sunt cateva mici diferente intre manuscrise, dar neesentiale.
In afara de ce a spus el, mai exista si fragmente de manuscrise gasite la marea Moarta si nu mai stiu pe unde care corespund cu cele de dupa.
Ce s-a realizat in decursul a mai multe secole (de fapt, doua) este adunarea acestor etexte din Noul Testament intr-un volum care s-a numit astfel, sau 'canon'.

[bogdan268]

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de bogdan268

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

Din perspectiva unui ateu, da, din cauza ca are o gindire “defectuoasa”, dar introducind urmatoarele corectii raspunsul este [SIZE="4"]NU[/SIZE]:

1. Omul este o fiinta creata. Dumnezeu isi justifica gindurile si faptele Sale in fata creatiei numai acolo si cind considera El necesar.

2. Mintea lui Dumnezeu nu este si mintea omului. Tot ce creatia nu poate deslusi are sens deplin in logica lui Dumnezeu.

3. Creatia nu este complet libera pentru ca face parte din planul lui Dumnezeu. Viata nu este un scop in sine, ci un mijloc de inaltare spirituala.

4. Dumnezeu este infinit mai mult decit creatia, de aceea nu poate fi redus la descrieri care definesc caracterul creatiei, chiar daca El alege sa se manifeste si la nivelul creatiei pentru a se face inteles.

5. Sufletele sint nemuritoare. Dumnezeu le creaza si ele se intorc la Dumnezeu cind omul moare in trup. Moartea pentru cel care crede in Dumnezeu nu are nimic de a face cu tragedia pe care o cunoaste ateul.

[cristiboss56]

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

Împărţirea pământului făgăduinţei s-a realizat numai în urma cuceririi acestuia prin lupte sângeroase purtate de băştinaşi. Ceea ce crează un sentiment de derută în mintea unui cititor modern al Sfintei Scripturi este multitudinea şi intensitatea cu care sunt prezentate scenele devastatoare din momentul confruntării fiilor lui Israel cu băstinaşii pământului Canaan, cât şi imaginile sângeroase create de masacrele în masă ce rezultă di rândurile scripturistice. De aceea luate doar ca nişte simple fapte, fără a cunoaşte momentul istoric respectiv şi fără a ne completa cât de cât lectura, duc la interpretări nedorite , neavenite până la urmă.

[bogdan268]

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

Cred ca faci foarte bine punand intrebarile asa, cum iti vin, fara falsa smereinie si perdea!

[anna21]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Tu ai familie?
O astfel de intrebare presupune sa intelegi lucrul la care au renuntat ei.

Nu te supara, dar asta este din nou o intrebare "ipocrita" (nu te acuz pe tine de ipocrizie, nicidecum, ci doar vreau sa arat cum se opereaza cu un dublu standard cand sunt analizate astfel de aspecte). Daca familia ar fi atat de importanta, atunci omul de ce nu o cinsteste (adulter, umilinta, abuz, copii neglijati sau crescuti doar trupeste..)


Credinta vine inainte de orice.
Renuntarea a fost una mult mai profunda, ei au renuntat la EI INSISI, de fapt, pentru a-L primi pe Hristos. Asta inseamna sa renunti la tot ce tine de propriul ego, sa renunti la propriile dorinte, vise, la lucrurile in care crezi (adica la "intelepciunea lumii acesteia", care este nebunie in ochii lui Dumnezeu).. la tot.
Si in final au si murit pentru Hristos.

Si tu consideri ca au facut rau familiilor lor? Pai prin ei s-au mantuit si cei din jurul lor (inclusiv familia).

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Nu, nu este asa. Le-a cerut unora sa-l urmeze si ei au plecat de acasa o vreme, dar nu inseamna ca le-a cerut sa-si paraseasca familia definitiv. Se stie de ex. ca Petru dupa aia si-a luat si sotia dupa el (spune sf. Pavel intr-o epistola). Nu s espune de fiecare, dar prin aluzii facute oin alte locuri se intelege ca il urmau de ex. si femei pe Hristos, unele libere, altele poate sotii.
Oricum, apostolii duceau o viata nomada impreuna cu Iisus, faceau inconjurul tarii care nu era mare, deci nu s epoate spune ca si-au parasit tara si au plecat departe, in acei trei ani cat l-au urmat.

Ce le-a cerut, a fost sa il puna pe Dumnezeu pe primul loc (cine nu ma va iuibi mai mult decat pe mama sa, tatal si copiii sai... NB e interesant ca aici nu spune de soti si sotii; relatia cu acestia este privileaiata; nu ca ar trebui pusi inaintea lui Dumnezeu, dar ma gandesc ca nu se zice de ei pentru ca relatia dintre soti o oglindeste intr-un mod special pe cea a omului cu Dumnezeu)

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Nu cred ca are mare importanta daca ceea ce scrii tu vine din mintea unui ateu sau numai a unuia care neaga Dumnezeul iudeo-crestin, cel putin nu pentru mine. Afirmatiile tale, “celelalte aspecte vitale şi esenţiale”, sint cam hazardate, evident, o spun din punctul de vedere al unui crestin, chiar daca tie ti se par pertinente, pentru ca nu impartasim aceeasi conceptie despre lume, conditia umana, aici, in particular. Pentru un crestin nu exista “celelalte aspecte vitale si esentiale”. Singurul lucru vital il reprezinta mintuirea. Si acuma pot sa-ti raspund si la a sasea intrebare: Foarte adevarat! Daca exista credinta, cel chemat gaseste forta sa rupa legaturile pamintesti cind Creatorul i-o cere, iar durerea despartirii o atenueaza siguranta ca Dumnezeu va purta de grija celor ramasi si imensa fericirea de a sluji Domnului in mod ales, chiar si atunci cind aceasta inseamna persecutie si moarte. De partea familiei crestine exista aceeasi intelegere. Apostolii sint exemplul cel mai direct, insa si martirii de mai tirziu ai Bisericii, precum si simplii parinti si maicute care au luat drumul manastirilor de-a lungul veacurilor marturisesc aceeasi mare dragoste pentru Cristos.

Raspunsul meu vine numai in completare, si nici nu sint prea convins ca nu intervin gratuit, la cele spuse de anna21.