Pentru o intelegere corecta a ortodoxiei

[bogdan268]

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de bogdan268

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

Din perspectiva unui ateu, da, din cauza ca are o gindire “defectuoasa”, dar introducind urmatoarele corectii raspunsul este [SIZE="4"]NU[/SIZE]:

1. Omul este o fiinta creata. Dumnezeu isi justifica gindurile si faptele Sale in fata creatiei numai acolo si cind considera El necesar.

2. Mintea lui Dumnezeu nu este si mintea omului. Tot ce creatia nu poate deslusi are sens deplin in logica lui Dumnezeu.

3. Creatia nu este complet libera pentru ca face parte din planul lui Dumnezeu. Viata nu este un scop in sine, ci un mijloc de inaltare spirituala.

4. Dumnezeu este infinit mai mult decit creatia, de aceea nu poate fi redus la descrieri care definesc caracterul creatiei, chiar daca El alege sa se manifeste si la nivelul creatiei pentru a se face inteles.

5. Sufletele sint nemuritoare. Dumnezeu le creaza si ele se intorc la Dumnezeu cind omul moare in trup. Moartea pentru cel care crede in Dumnezeu nu are nimic de a face cu tragedia pe care o cunoaste ateul.

[cristiboss56]

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

Împărţirea pământului făgăduinţei s-a realizat numai în urma cuceririi acestuia prin lupte sângeroase purtate de băştinaşi. Ceea ce crează un sentiment de derută în mintea unui cititor modern al Sfintei Scripturi este multitudinea şi intensitatea cu care sunt prezentate scenele devastatoare din momentul confruntării fiilor lui Israel cu băstinaşii pământului Canaan, cât şi imaginile sângeroase create de masacrele în masă ce rezultă di rândurile scripturistice. De aceea luate doar ca nişte simple fapte, fără a cunoaşte momentul istoric respectiv şi fără a ne completa cât de cât lectura, duc la interpretări nedorite , neavenite până la urmă.

[bogdan268]

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

Cred ca faci foarte bine punand intrebarile asa, cum iti vin, fara falsa smereinie si perdea!

[The_Fallen]

Ma gandeam sa incep un thread asemanator dar fara sa studiez mai intai nu o voi face, pentru ca vreau sa fiu absolut sigur ca nu fac greseli.
Anyway, ideea ca viata nu este tocmai libera si ca depindem de Dumnezeu si ca nu putem sa facem nimic fara El, si ca ii datoram Lui totul nu este palatabila pentru multa lume, in special tineri.Oamenii vor spune "am cerut noi sa fim creati?" si "ce viata de sclav este aceasta, in care am ca singura alternativa la obedienta totala a unui Dumnezeu care isi forteaza calea asupra mea, tortura eterna"?
Si o intrebare de-a mea este : inteleg ca iadul este o pedeapsa pentru neascultare.Ce sens are o pedeapsa daca cel pedepsit nu se poate indrepta?Ma gandeam ca il putem considera o consecinta a actiunilor cuiva si o stare de suferinta a sufletului determinata de ruperea de divinitate, totala si definitiva, pentru ca mirosul cumplit al iadului cum ar putea fi simtit de un spirit, care nu are simtul olfactiv?Si focul, care este material, de suflet care este nematerial?Iar modul in care este descris diavolul, este similar cu imaginea zeului pagan Pan.Chiar ma gandeam sa incep un thread despre influientele religiilor pagane asupra crestinismului.Pentru ca singura religie adevarata, cu o dogma dictata direct de Sfantul Duh, cum ar putea avea ceva comun cu paganii?

[anna21]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Tu ai familie?
O astfel de intrebare presupune sa intelegi lucrul la care au renuntat ei.

Nu te supara, dar asta este din nou o intrebare "ipocrita" (nu te acuz pe tine de ipocrizie, nicidecum, ci doar vreau sa arat cum se opereaza cu un dublu standard cand sunt analizate astfel de aspecte). Daca familia ar fi atat de importanta, atunci omul de ce nu o cinsteste (adulter, umilinta, abuz, copii neglijati sau crescuti doar trupeste..)


Credinta vine inainte de orice.
Renuntarea a fost una mult mai profunda, ei au renuntat la EI INSISI, de fapt, pentru a-L primi pe Hristos. Asta inseamna sa renunti la tot ce tine de propriul ego, sa renunti la propriile dorinte, vise, la lucrurile in care crezi (adica la "intelepciunea lumii acesteia", care este nebunie in ochii lui Dumnezeu).. la tot.
Si in final au si murit pentru Hristos.

Si tu consideri ca au facut rau familiilor lor? Pai prin ei s-au mantuit si cei din jurul lor (inclusiv familia).

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Nu, nu este asa. Le-a cerut unora sa-l urmeze si ei au plecat de acasa o vreme, dar nu inseamna ca le-a cerut sa-si paraseasca familia definitiv. Se stie de ex. ca Petru dupa aia si-a luat si sotia dupa el (spune sf. Pavel intr-o epistola). Nu s espune de fiecare, dar prin aluzii facute oin alte locuri se intelege ca il urmau de ex. si femei pe Hristos, unele libere, altele poate sotii.
Oricum, apostolii duceau o viata nomada impreuna cu Iisus, faceau inconjurul tarii care nu era mare, deci nu s epoate spune ca si-au parasit tara si au plecat departe, in acei trei ani cat l-au urmat.

Ce le-a cerut, a fost sa il puna pe Dumnezeu pe primul loc (cine nu ma va iuibi mai mult decat pe mama sa, tatal si copiii sai... NB e interesant ca aici nu spune de soti si sotii; relatia cu acestia este privileaiata; nu ca ar trebui pusi inaintea lui Dumnezeu, dar ma gandesc ca nu se zice de ei pentru ca relatia dintre soti o oglindeste intr-un mod special pe cea a omului cu Dumnezeu)

[bogdan268]

A şaptea întrebare:

Este adevărat faptul că Iisus nu a râs niciodată ?