Discuții și clarificări cu privire la Îndrumarele pentru Spovedanie

[catalin2]

În prealabil postat de Iorest

Scrie pe site-ul Agapis că sunt vreo 10 colaboratori, ei se revendică de la părintele Nicodim Măndiță, dar așa oricine poate spune orice.

Pe site-ul Agapis gaseai si explicatii la exact ceea ce vrei sa dezbati aici. Sau in introducerea la indreptarul completat: http://edituraagapis.ro/wp-content/u...imbogatit-.pdf
Sunt acolo exact intrebarile pe care le pui si explicatiile. Daca imi aduc aminte acum cateva zile l-ai citat pe parintele Pruteanu spunand ceva ce era gresit (nu stiu exact aca tu ai scris). Sunt cumva acestea luate tot de la parintele Pruteanu?

În prealabil postat de Iorest

Se juca biliard și popice în România în anii 50-70, în cercul de apropiați ai părintelui, în obștea lui duhovnicească sau de către oamenii care l-au frecventat pe el?
Un duhovnic scrie pentru epoca lui și pentru păcatele conștientizate în vremea lui, nu inventează lucruri cu care nici nu se confruntă!

Tu poate nu stii, am fost printre cei mai buni in lume la popice in trecut, am avut multi campioni mondiali. Uite un singur exemplu: https://adevarul.ro/locale/pitesti/g...2df/index.html
Iar despre biliard la noi in tara poti citi aici, se juca la inceput mai mult pe bani: https://www.historia.ro/sectiune/gen...i-protagonisti

În prealabil postat de Iorest

Nu se purta moda asta în vremea părintelui în 1950-70, nu se intra așa în mănăstire la Agapia unde a fost el sau la satele unde a fost preot misionar.

Inseamna ca tu nu ai avzut cum era imbracamintea cand aparuse si la noi moda mini, dupa occident (din filme, reviste, evident, ca nu ne nascusem atunci).
Oricum, poti gasi toate explicatiile in acea introducere.

[Iorest]

1. Nu reiese clar cine a păstrat până în 1990 Îndreptarul și dacă a fost interzis și confiscat sau ars, sau care a fost soarta scrierilor până în zilele noastre.

Nu se înțelege nici dacă Îndreptarul a fost publicat exact așa fără adăugiri și în anii 1930, sau este de fapt desprins dintr-o serie de lucrări publicate în jurul anilor 30 de părintele și încropit în forma contemporană de către alții ?

Ce scrie în prefața îndreptarului îmbogățit că ar fi zis părintele Măndiță în altă lucrare:

„Poate că unii cititori se vor speria văzând că pentru unele păcate ale lor sunt opriţi de la Sfânta Împărtăşanie pentru 5, 10, 15 sau chiar şi 20 de ani, şi puşi la facerea de 100-1000 de metanii pe zi, sau şi mai multe, în tot timpul canonisirii sau Pocăinţei lor...

Curios lucru că în Agapis 2000 nu era trecut niciun canon de metanii sau oprire pe ani, deci dacă erau în vreo scriere originală a părintelui trecute și opririle și canonul de la metanii de ce nu apare și în Agapis 2000 ?
Cine le-a scos ?

Am făcut o mențiune update încă de ieri cu privire la faptul că Agapis vinde o ediție îmbogățită a îndreptarului în, postarea aceasta dar cred că e tipărită de altă editură(versiunea îmbunătățită cu explicații), e clar că a avut nevoie de o aranjare versiunea 2000, că altfel nu-l îmbunătățeau.

Nu cred că în ediția îmbogățită mai apare biliardul și popicele, ca desfrânare, rugăciunea cu ochii închiși ca sectarii.

Lumea încă citește îndreptarul din 2000 de pe net, de aceea fac referire la el, nu știu mulți că are un update.

În prealabil postat de catalin2

Sunt acolo exact intrebarile pe care le pui si explicatiile. Daca imi aduc aminte acum cateva zile l-ai citat pe parintele Pruteanu spunand ceva ce era gresit (nu stiu exact aca tu ai scris). Sunt cumva acestea luate tot de la parintele Pruteanu?

Nu cunosc exact la ce te referi, la părintele Pruteanu pe site am văzut o discuție despre îndreptare, dar nu am copiat de acolo, acolo două persoane spuneau că s-au smintit după ce au citit Îndreptarul Agapis ediția 2000 probabil, pe cel nou nu l-a citit multă lume, că nu e pe net pdf complet doar 25 de pagini.

În prealabil postat de catalin2

Tu poate nu stii, am fost printre cei mai buni in lume la popice in trecut, am avut multi campioni mondiali. Uite un singur exemplu: https://adevarul.ro/locale/pitesti/g...2df/index.html

Cu toate astea, de unde observația că biliardul și popice echivalează cu păcatul desfrânării ?
Pot să întreb orice preot despre treaba aceasta și-mi va confirma că nu e așa, că e o exagerare și nu e nici raționalist, nici scolastic.

Popicele nu se numeau așa la început, după cum reiese din articol e o disciplină sportivă și atât, la început se juca și el în zone restrânse, în jurul Bucureștiului în familii burgheze sau în familia regală nu la Agapia sau în satele unde a fost părintele preot misionar.

Ulterior nu erau multe săli nici în timpul comunismului, nu avea mulți practicanți, erau alte jocuri cu mai mulți practicanți și mai populare.

În prealabil postat de catalin2

Iar despre biliard la noi in tara poti citi aici, se juca la inceput mai mult pe bani: https://www.historia.ro/sectiune/gen...i-protagonisti

Chiar în articol scrie „După război, biliardul a fost asimilat drept emblemă a decadenței occidentale. Ca urmare, a fost aruncat într-un anonimat cvasiabsolut, practicarea sa fiind posibilă în foarte puține locuri pe mese proaste, roase de vreme”.

Și Mitropolia Ungrovlahiei a închiriat în subantepriză o sală cu biliard:

Nu știm dacă biliardul s-a bucurat de mare succes la public, următoarea pomenire a sa făcându-se abia pe 20 aprilie 1823, când Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, dă în antepriză unui anume Ștefan Saghiiadinvis, pe timp de trei ani, „prăvălia cea noă ot baia de lângă Dâmbovița, ce se numește bileard
În continuare se spune în act că sus numitul antrepenor „să-și facă alișverișul său într-ânsa, cu bileard sau cum va voi [...] ”.

Dacă era păcat desființa de tot chiar Mitropolia Ungrovlahiei în 1823.

În prealabil postat de catalin2

Inseamna ca tu nu ai avzut cum era imbracamintea cand aparuse si la noi moda mini, dupa occident (din filme, reviste, evident, ca nu ne nascusem atunci).
Oricum, poti gasi toate explicatiile in acea introducere.

Nu intrau femeile așa să ia împărtășania în parohiile de țară unde rușinea e mare și în Mănăstirile de maici unde a slujit părintele ca preot misionar și ulterior ca duhovnic.

Cine purta așa nici nu avea interes să se împărtășească în anii 50-60, că nu-i păsa de Biserică.

[catalin2]

În prealabil postat de Iorest

1. Nu reiese clar cine a păstrat până în 1990 Îndreptarul și dacă a fost interzis și confiscat sau ars, sau care a fost soarta scrierilor până în zilele noastre.

Nu se înțelege nici dacă Îndreptarul a fost publicat exact așa fără adăugiri și în anii 1930, sau este de fapt desprins dintr-o serie de lucrări publicate în jurul anilor 30 de părintele și încropit în forma contemporană de către alții ?

Am citit cuvantul introductiv si e mai clar acum. Scrie ca indreptarul a fost scris de Parintele Mandita in 1934, deci reflecta realitatea de atunci. Atunci se jucau si acele jocuri pe bani. Nu aveau cum sa fie adaugate elemente mai tarziu pentru ca, din cate stiu, acele puncte mai controversate nu apar si in alte indreptare, daca cineva ar fi corectat dupa aceea ar fi scos acele puncte, ca sa fie conform cu celelalte indreptare, asa cum s-a intamplat in noul indreptar. Probabil acele puncte au fost scrise chiar de Parintele Mandita, cum a inteles domnia sa. Asa cum spui si tu, exista o discutie daca pot fi trecute la pacate, dar nu inseamna ca sunt gresite, niste erori. Chiar si tu ai inteles gresit, inchinarea la rasarit nu e un punct cardinal ales la intamplare. Singurul punct mai neclar, asa cum am si spus, e cel cu ochii inchisi, desi multi parinti spun asta si parintele avea aceasta credinta.

În prealabil postat de Iorest

Ce scrie în prefața îndreptarului îmbogățit că ar fi zis părintele Măndiță în altă lucrare:
Curios lucru că în Agapis 2000 nu era trecut niciun canon de metanii sau oprire pe ani, deci dacă erau în vreo scriere originală a părintelui trecute și opririle și canonul de la metanii de ce nu apare și în Agapis 2000 ?
Cine le-a scos ?

Din ce am inteles parintele se referea la citirea in alte lucrari, nu in a sa. Dar e posibil sa fi fost si in cartea sa de acum 80 de ani.

În prealabil postat de Iorest

Nu cunosc exact la ce te referi, la părintele Pruteanu pe site am văzut o discuție despre îndreptare, dar nu am copiat de acolo, acolo două persoane spuneau că s-au smintit după ce au citit Îndreptarul Agapis ediția 2000 probabil, pe cel nou nu l-a citit multă lume, că nu e pe net pdf complet doar 25 de pagini.

Intre timp am gasit si eu ce crede parintele Pruteanu si acea discutie. http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=992 Domnia sa nu are dubii legate de acele puncte, respinge toate indreptarele de spovedanie, in totalitate. Ca de obicei, e singurul care are acea parere dintre ortodocsii de acolo participanti la discutie (mai sunt doua persoane care pun problema doar a punctelor controversate).

[Iorest]

Îndreptar Agapis 2000 Nicodim Măndiță exemplul 76 pagina 20:
76. Am întrebuinţat stupefiante: opiu, cocaină, haşiş,marijuana... distrugându-mi sănătatea şi viaţa?
La scularea din somn şi în alte vremi, am făcut ţigara dreaptă... şi Sf. Cruce strâmbă? Am afumat casa cu tutun, pufăind înaintea Sf. Icoane, care sunt în casa mea o parte din catapeteasma Bisericii, în care locuieşte Dumnezeu, de sute şi mii de ori mai mult, decât am tămâiat cu tămâie sau cu smirnă sfinţită de Preotul Bisericii.

Am servit păcatul fumatului, cumpărând ţigări, dând foc ori chibrit, fumătorilor la aprinderea ţigărilor, prin cultivarea tutunului, pregătirea lui în fabrici, prin darea de bani pentru cumpărarea tutunului şi altele, facându-mă părtaş acestui păcat.

Referitor la prima propoziție din exemplu:

Cine anume întrebuința substanțele respective în 1934 într-o populație rurală 80% care avea o dinamică restrânsă, (nu erau drumuri dezvoltate, aeroporturi, călătoriile durau luni de zile, nu erau schimburi culturale dese) ?

Așa scria un român, preot misionar de țară în 1934 pentru contemporanii lui care se presupune că aveau activitățile acelea, atâtea modalități psihotrope existau în acei ani și se și practicau efectiv de săteni, nu așa la nivel teoretic ?

Sau de ce le menționează dacă se adresează oamenilor simpli (cum scrie în prefața îndreptarului îmbunătățit) și ei nu le foloseau ?

Prima descriere e aproape rău de contemporaneitate - anii 90 – 2000 când s-a tipărit Îndreptarul Agapis, atunci a și fost explozia de consumatori, în zona București în special de unde e și editura (și unde era o nevoie misionară să se facă astfel de mențiuni).

Mai departe, un om care împrumută un foc ori chibrit are același păcat cu fumătorul ?

Pravila spune doar despre cel care ascunde bunul furat că are canonul hoțului, în rest extinderea aceasta este o forțare a interpretărilor, nu se poate extinde așa pe teoria vaselor comunicante peste tot.

Așa orice casier vinde într-un supermarket brichetă, pahare are părtășie la păcatul fumatului și al băuturii pentru că s-ar putea ca cineva să-și aprindă o țigară sau să-și toarne băutură.

E o extindere exagerată, Sfântul Nectarie a lucrat la un comerciant de tutun:

Ziarul Lumina: Sfântul Nectarie îmbrăţişează lumea rănită şi bolnavă:„A muncit o bună perioadă de timp, la un negustor de tutun, numai pentru porţia zilnică de mâncare. Muncea din zori şi până la asfinţitul soarelui, purtând haine ponosite şi adeseori desculţ. În puţinele clipe de răgaz, îşi îndulcea suferinţa citind din Sfânta Scriptură şi din cărţile Sfinţilor Părinţi.”

Sfântul Nectarie a „servit păcatului fumatului prin pregătirea tutunului...” cum spune exemplul ?

[catalin2]

În prealabil postat de Iorest

Referitor la prima propoziție din exemplu:

Cine anume întrebuința substanțele respective în 1934 într-o populație rurală 80% care avea o dinamică restrânsă, (nu erau drumuri dezvoltate, aeroporturi, călătoriile durau luni de zile, nu erau schimburi culturale dese) ?

Așa scria un român, preot misionar de țară în 1934 pentru contemporanii lui care se presupune că aveau activitățile acelea, atâtea modalități psihotrope existau în acei ani și se și practicau efectiv de săteni, nu așa la nivel teoretic ?

Sau de ce le menționează dacă se adresează oamenilor simpli (cum scrie în prefața îndreptarului îmbunătățit) și ei nu le foloseau ?

Toate acele substante erau folosite atunci si chiar se stia de dependenta. Paritnele nu a scris indrumarul doar pentru tarani, pentru toti. Ai inteles gresit formularea din ziarul "Lumina", ca se adresa oamenilor simpli, este legat de faptul ca folosea un limbaj simmplu, neacademic, pe intelesul tuturor, nu ca s-ar fi adresat doar taranilor si muncitorilor. De altfel, vedem ca parintele nu a facut prea multa scoala.
Asa cum am aratat in celalalt mesaj, e clar acum ca indrumarul a fost scris de parintele Mandita. Din descriere reiese ca, probabil, e printre primele lucrari de acest gen, deci parintele a scris cat a stiut domnia sa si cum s-a priceput.

În prealabil postat de Iorest

Mai departe, un om care împrumută un foc ori chibrit are același păcat cu fumătorul ?

Cum sa nu aiba pacat? Dar acolo nu scrie ca are acelasi pacat, de aceeasi gravitate. Tu credeai ca daca iti cere cineva o doza de droguri e o fapta buna daca i-o oferi? Desi tu nu te droghezi si daca nu i-o dai tu o ia din alta parte.

[Iorest]

În prealabil postat de catalin2

Cum sa nu aiba pacat? Dar acolo nu scrie ca are acelasi pacat, de aceeasi gravitate. Tu credeai ca daca iti cere cineva o doza de droguri e o fapta buna daca i-o oferi? Desi tu nu te droghezi si daca nu i-o dai tu o ia din alta parte.

N-am spus treaba asta, nici n-am folosit exemplul ăsta, nu cred eu așa, de altfel chibrit nu e tot același lucru cu țigară sau cu tutunul - e un lucru adiacent, cum e și tirbușonul de deschis vinul, dacă-l împrumuți cuiva nu ești părtaș la faptul că el a băut.

M-am referit strict la situația aia din îndreptar cu faptul că a împrumuta un chibrit te face părtaș la păcatul fumatului, n-am extins discuția la exemplul cu drogurile care e forțat și nu-mi aparține nici măcar ca și cugetare.

Așa oricine poate deveni părtaș la orice fel de păcat, mai ales cei care lucrează în alimentație, cosmetică,artă pot hrăni păcatul altuia de îmbuibare, de lux, mândrie, trebuie făcută o limită până la care se merge cu extinderea și dacă chiar sunt călcări de porunci sau păcate de moarte cum sunt încadrate în Îndreptar.

Că fiecare exemplu din Îndreptar e încadrat ba sub o călcare de poruncă, ba sub un păcat de moarte, deci foarte grav.

Și am dat exemplu clar pe care tu l-ai ocolit, cu faptul că Sfântul Nectarie a lucrat la un negustor de tutun, și nu-i poate fi asimilat că el ar fi părtaș păcatului fumatului prin pregătirea tutunului cum descrie Îndreptarul spre finele exemplului 76 pag 20.

În prealabil postat de catalin2

Asa cum am aratat in celalalt mesaj, e clar acum ca indrumarul a fost scris de parintele Mandita. Din descriere reiese ca, probabil, e printre primele lucrari de acest gen, deci parintele a scris cat a stiut domnia sa si cum s-a priceput.
.

În îndreptarul îmbogățit e doar o citare din Lucrarea Cheia Raiului 1934 care așa se numea - Cheia Raiului, era o carte și nu era clar că există propriu zis o operă numită Îndreptar (cu 464 de subpuncte și rezumat) ca în Îndreptarul 2000, ci că părintele apără scrierea lui care conținea și opriri de la împărtășanie și canoane de metanii, ce nu mai apar în edițiile noi și atunci e clar că s-a făcut o formatare ulterioară a scrierilor, formatare ce aparține editorilor.

Dacă extragi cugetările teologice ale cuiva și încropești un îndreptar nu e ca și cum omul acela a scris un îndreptar în forma aceea și atâta timp cât o operă extrasă din alta a apărut după moartea acelui om, oricine poate avea rezerve.

Și trebuie mult discernământ pentru că altfel situațiile sunt ori prea vagi scoase dintr-un context mai larg sau detalierea nu cadrează cu gravitatea poruncii și a păcatului de moarte sub care e încadrat.

[Iorest]

Topicul l-am făcut pentru a discuta situații concrete din îndreptare, în plan secundar am vrut să văd cam până unde s-ar întinde opera părintelui la Îndreptarul 2000 și de unde ar începe notele editorilor în lipsă de paranteze care să precizeze.

Nu vreau să axez discuția numai pe criteriul observațiilor introduse ulterior.

În prealabil postat de catalin2

E clar acum ca este o invatatura, nu o alegere aleatorie sau inventata intr-o anumita epoca. Ramane de stabilit daca e pacat sau nu, excluzand rugaciunea inimii sau o alta rugaciune rostita in gand. Mai putem observa ceva, e vorba de inchinare, care presupune si metanie, sau cel putin crucea. Deci nu e vorba si de rugaciunea in gand. De aceea trebuie inteles tot contextul, inainte de a acuza de ceva.

Eu n-am spus despre învățătura cu închinarea la răsărit că ar fi o „alegere aleatorie sau din altă epocă”, ci doar că în Îndreptar la exemplul 57 e formulată prea lacunar și fără să admită excepții din practica vieții bisericești.

Un teolog formulează ținând cont și de diferite excepții care apar și aduce precizări nu aruncă niște formulări absolute, (în schimb dacă exemplul ar fi desprins dintr-un alt întreg) e posibil să fi intervenit editarea să fi scos din context aiurea.

La alte exemple din Îndreptar care conțin obiceiuri, modă și neologisme nespecifice în vorbirea arhaizată a vremii am zis că n-ar corespunde și le-am precizat expres care, nu extindem argumentul acesta peste tot, era doar un alt semn că s-a editat.

Problema la îndreptarul din 2000 e că nu se știe cât a scris original părintele, și unde începe contribuția editorilor, din ce lucrări se citează și din ce context al scrierilor părintelui au extras editorii exemplele respective că poate aveau alt sens acolo, unde și cine a păstrat operele peste timp dacă părintele a fost arestat.
Nu se semnează nici măcar cu virgulă în finele cuvântului introductiv, cel care a scris prefața.

Revenind la exemplul 57 pag.18 din Îndreptarul 2000:

57. Nu m-am rugat întotdeauna cu fața îndreptată catre răsărit - după rânduiala Sf. Biserici Ortodoxe; ci adeseori şi către apus, miazănoapte, miazăzi, ca unii păgâni, evrei, papistaşi, eretici şi sectari.

E formulat prea abrupt „Nu m-am rugat întotdeauna cu fața îndreptată catre răsărit” nu admite excepții și circumstanțieri.

Nu precizează în exemplul 57 despre închinare, cruce, metanie, dacă e rugăciune în Biserică sau acasă, rugăciune în gând, rugăciunea inimii, ci spune doar atât - că oricine nu se roagă întodeauna cu fața spre răsărit se aseamănă cu alți eterodocși.

E o greșeală de formulare, niciun alt părinte nu a tâlcuit că rugăciunea spre alte direcții te-ar face străin de credința ortodoxă, dacă forțat de împrejurări călătorie, primejdie, că o Biserică canonică are altarul spre altă zonă , că stai la masă sau la coadă la un ghișeu, sau te rogi așa în gând cu rugăciunea inimii. Formularea 57 pag 18, nu admite nicio excepție.

Cum nici faptul că musulmanii se roagă spre răsărit nu înseamnă că împărtășesc același etos de credință cu ortodocșii.

Și situația acesta e încadrată chiar la călcarea poruncii I o altă forțare care nu cred că aparține părintelui acea încadrare.

În prealabil postat de catalin2

De aceea trebuie inteles tot contextul, inainte de a acuza de ceva.

Păi asta e problema de redactare a ediției 2000 - faptul că nu contextualizează, ci aruncă așa unele chestii (extrase cine știe din ce opere dacă sunt originale), și rămâne ca cititorii și duhovnicii să-și stoarcă nervii să deslușească „e păcat/nu e păcat”.

Cu un enoriaș ar merge treaba, dar dacă ar fi mii de oameni influențați de un îndreptar lacunar, s-ar pierde mult timp la spovedanie pe lămuriri care trebuiau trecute în Îndreptar.

La vremea când se tipărea Îndreptarul 94-2001, lumea abia se abona la net nu căutau mulți surse patristice.
Și chiar și cu netul, puțini știu că a apărut o ediție nouă a îndreptarului, poate citind aici vor vedea și vor căuta varianta actualizată și nu vor mai citi varianta pe net.

[catalin2]

În prealabil postat de Iorest

N-am spus treaba asta, nici n-am folosit exemplul ăsta, nu cred eu așa, de altfel chibrit nu e tot același lucru cu țigară sau cu tutunul - e un lucru adiacent, cum e și tirbușonul de deschis vinul, dacă-l împrumuți cuiva nu ești părtaș la faptul că el a băut.

M-am referit strict la situația aia din îndreptar cu faptul că a împrumuta un chibrit te face părtaș la păcatul fumatului, n-am extins discuția la exemplul cu drogurile care e forțat și nu-mi aparține nici măcar ca și cugetare.

Exemplul nu este deloc elocvent, vinul nu aste acelasi lucru cu tigarile, la fel cum drogurile spui ca nu sunt pe acelasi nivel cu tigarile. Nu stiu cum iti pui astfel de probleme, eu de cand nu eram credincios stiam ca nu e bine sa dai un foc cuiva care fumeaza. Vinul este aliment, fumatul este doar un viciu nociv, la fel ca si drogurile. Evident ca daca il ajuti pe un om care a cazut in patima bauturii sa isi satisfaca viciul e tot un pacat. Orice ajutor la un pacat e tot un pacat, chiar daca nu la acelasi nivel cu a face pacatul. Si in justitie este incriminat acest lucru (nu ma refer la umat, bineinteles).

În prealabil postat de Iorest

Și am dat exemplu clar pe care tu l-ai ocolit, cu faptul că Sfântul Nectarie a lucrat la un negustor de tutun, și nu-i poate fi asimilat că el ar fi părtaș păcatului fumatului prin pregătirea tutunului cum descrie Îndreptarul spre finele exemplului 76 pag 20.

Asa e si mai grav decat a da un chibrit unui fumator, e echivalentul dealerului de droguri. Fumatul, chiar daca e legal, e un viciu la fel ca drogurile. Cei ce au plantatii de plante din care se fac droguri sunt arestati, ca sa facem o paralela. Probabil mor mai multi oameni din cauza fumatului decat din cauza drogurilor, inclusiv fumatul pasiv omoara anual sute de mii de oameni. Si tu spui ca nu e pacat? Daca ne referim la Sfantul Nectarie, acesta a intrat la 14 ani la acel negustor de tutun. In 1860, din cate stiu, nu se stia de efectul nociv al fumatului, am avut de curand o discutie despre Sfantul Ioan de Kronstadt, care avea obiceiul sa fumeze, tot cam prin acea perioada (dandu-si seama ca e un viciu, singur). Si oricum, la 14 ani nu si-ar fi dat seama ca e ceva rau.

În prealabil postat de Iorest

În îndreptarul îmbogățit e doar o citare din Lucrarea Cheia Raiului 1934 care așa se numea - Cheia Raiului, era o carte și nu era clar că există propriu zis o operă numită Îndreptar (cu 464 de subpuncte și rezumat) ca în Îndreptarul 2000, ci că părintele apără scrierea lui care conținea și opriri de la împărtășanie și canoane de metanii, ce nu mai apar în edițiile noi și atunci e clar că s-a făcut o formatare ulterioară a scrierilor, formatare ce aparține editorilor.

Se pare ca e lucrarea in care apare si acel indreptar, probabil si canoanele pentru pacate, am vazut ca a fost ti[arita de aceeasi editura anul trecut, are multe pagini, 568. Uite ca si scrie ca are si indreptarul de pacate: https://www.librariasophia.ro/carti-...-so-16237.html

În prealabil postat de Iorest

Dacă extragi cugetările teologice ale cuiva și încropești un îndreptar nu e ca și cum omul acela a scris un îndreptar în forma aceea și atâta timp cât o operă extrasă din alta a apărut după moartea acelui om, oricine poate avea rezerve.

Și trebuie mult discernământ pentru că altfel situațiile sunt ori prea vagi scoase dintr-un context mai larg sau detalierea nu cadrează cu gravitatea poruncii și a păcatului de moarte sub care e încadrat.

Acum e clar ca parintele a scris acel indrumar, tu de fapt il blamai pe parintele crezand ca sunt adaugiri ale unor presupusi coautori.

[GMihai]

În prealabil postat de catalin2

. Daca imi aduc aminte acum cateva zile l-ai citat pe parintele Pruteanu spunand ceva ce era gresit (nu stiu exact aca tu ai scris). Sunt cumva acestea luate tot de la parintele Pruteanu?

Se pare ca ai o obsesie cu Par. Pruteanu, chiar si atunci când nu are de a face cu subiectul, iti place sa-l aduci in discutie ca sa ce ? Sa iti depasesti frustrarile si complexele atacând o voce autentica a Ortodoxiei contemporane ?!