Lucifer.

[Eyrini]

În prealabil postat de Lucian008

Atata profunzime rar gasesti. Atat de rar incat sa te contrazici in aceeasi postare...




Ups. Pai cu asa? In primul rand nu exista "cosubstantial". Poate consubstantial. Si uite asa l-am facut pe diavol egal cu Dumnezeu. Pai....? Nu de aia a cazut? Ca s-a crezut egal cu Dumnezeu?
Aaaa, stai asa. Ca cica a fost egal la inceput. Hmmmmm ...Pai se poate sa "scada" Dumnezeu? Nu stim. Dar stim ca diavolul a fost egal cu Dumnezeu si dupa a scazut. Ciudata concluzie.



Aha. Acum am inteles. Deci si omul este egal cu Dumnezeu, doar ca inca nu s-a prins. Trebuie sa se "redescopere". Si sa demonstreze.



Maxim imi place: "aproape infinit". Cat de aproape?

Oricine poate debita orice. Nu exista limite. Asta este de fapt "aproape infinit".

Diavolul nu a fost egal cu Dumnezeu, asta este o erezie. A fost creatura lui Dumnezeu, inzestrata cu foarte multe daruri spirituale, motiv pentru care era capetenie peste ingeri.Insa in marea lui bogatie spirituală, Lucifer a inceput sa se gandeasca ca el este totul prin el insuşi, a inceput sa aiba o sete nesfarsita de putere si de marire. Parintele Dumitru Stăniloae afirma ca Lucifer credea că va ajunge la fel cu Dumnezeu printr-o evolutie de sine statatoare, credea ca el va fi deasupra tuturor:

“Cu atat mai mare a fost ispita pentru el, cu cat n-a avut un trup care sa-l margineasca, care sa-i arate neputintele… Satan a spus: eu sunt totul…” ) .

Dumnezeu nu i-a impus lui Lucifer cinstirea Sa, ci l-a lăsat liber. Lucifer nu era născut, era creat de Dumnezeu, s-a pomenit deodata că există, că este. S-a văzut bogat în daruri, puternic, fără trup, doar cu o uşoară corporalitate spaţială şi astfel a început să-l roadă gândul mândriei, setea de autoîndumnezeire. Rămânând totuşi dependent de Dumnezeu, Lucifer dobândeşte prin cădere o ură faţă de creaţia divină, o frenezie a distrugerii, o sete după neantul din care a fost creat.

Înainte de a deveni stăpânitorul temporar al lumii pământeşti, unde a fost alungat, Satan era numit Lucifer, adică purtător de lumină. În ciuda căderii, este mai apropiat de Dumnezeu decât de oameni, fiind nemuritor, are în continuare atributele lumii angelice, dar nu pe toate, o parte dintre ele nemaifiindu-i accesibile după cădere. Preocupat de propria perfecţiune şi frumuseţe, Lucifer a îndrăgit-o prea mult şi a uitat de cinstea pe care I-o datora lui Dumnezeu. A refuzat să privească dincolo de perfecţiunea angelică, a rămas să-şi fie suficient lui însuşi. Păcatul său este iubirea totală şi exclusivă de sine ).

[Ioan_Cezar]

Aşadar o tulburare narcisică cronică... Cu prognostic foarte rezervat.

P.S. Spui că s-a pomenit că există, că este. Aici e şi eroarea: există dar nu este. Există, ca fiinţă creată, ca ex-terior Fiinţei Creatorului. Însă şi-a închipuit că Este - proprietate exclusivă a lui Dumnezeu, Care nu poate ex-ista în afara a nimic, în afara Lui, în primul rând.
Dumnezeu Este, diavolul există aşa cum orice din Creaţie, şi Creaţia întreagă, ex-istă.
Ex-istă ca operă a Celui Care Este.

În prealabil postat de Eyrini

Diavolul nu a fost egal cu Dumnezeu, asta este o erezie. A fost creatura lui Dumnezeu, inzestrata cu foarte multe daruri spirituale, motiv pentru care era capetenie peste ingeri.Insa in marea lui bogatie spirituală, Lucifer a inceput sa se gandeasca ca el este totul prin el insuşi, a inceput sa aiba o sete nesfarsita de putere si de marire. Parintele Dumitru Stăniloae afirma ca Lucifer credea că va ajunge la fel cu Dumnezeu printr-o evolutie de sine statatoare, credea ca el va fi deasupra tuturor:

“Cu atat mai mare a fost ispita pentru el, cu cat n-a avut un trup care sa-l margineasca, care sa-i arate neputintele… Satan a spus: eu sunt totul…” ) .

Dumnezeu nu i-a impus lui Lucifer cinstirea Sa, ci l-a lăsat liber. Lucifer nu era născut, era creat de Dumnezeu, s-a pomenit deodata că există, că este. S-a văzut bogat în daruri, puternic, fără trup, doar cu o uşoară corporalitate spaţială şi astfel a început să-l roadă gândul mândriei, setea de autoîndumnezeire. Rămânând totuşi dependent de Dumnezeu, Lucifer dobândeşte prin cădere o ură faţă de creaţia divină, o frenezie a distrugerii, o sete după neantul din care a fost creat.

Înainte de a deveni stăpânitorul temporar al lumii pământeşti, unde a fost alungat, Satan era numit Lucifer, adică purtător de lumină. În ciuda căderii, este mai apropiat de Dumnezeu decât de oameni, fiind nemuritor, are în continuare atributele lumii angelice, dar nu pe toate, o parte dintre ele nemaifiindu-i accesibile după cădere. Preocupat de propria perfecţiune şi frumuseţe, Lucifer a îndrăgit-o prea mult şi a uitat de cinstea pe care I-o datora lui Dumnezeu. A refuzat să privească dincolo de perfecţiunea angelică, a rămas să-şi fie suficient lui însuşi. Păcatul său este iubirea totală şi exclusivă de sine ).

Ce rol are Satan in planul lui Dumnezeu?

[Ioan_Cezar]

Asta îmi pare o întrebare bună.
Voi răspunde pe scurt: nici unul. Nu e nevoie de satana pentru împlinirea Planului lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Asta îmi pare o întrebare bună.
Voi răspunde pe scurt: nici unul. Nu e nevoie de satana pentru împlinirea Planului lui Dumnezeu.

Dar totusi, presupunand ca argumentele teologice pentru existenta satanei sunt adevarate, atunci el influenteaza planul lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu, fiind omniscient, l-ar fi inclus pe satana in planul sau, nu? Stiind ca el o sa se rascoale impotriva Lui, si o sa faca ce o sa faca.

[Ioan_Cezar]

Sunt multe materiale creştine pe tema care te preocupă. Pe mine nu mă preocupă subiectul satana, tot ce pot face este să îmi cer scuze că mă retrag din discuţie.
Planul lui Dumnezeu este o expresie specifică diverselor culte creştine, ea nefiind dezvoltată în mod special în Biserică, deşi expresia este uneori folosită. Ortodoxia învaţă despre mântuire, Împărăţia lui Dumnezeu, Rai etc. în alţi termeni.
Studiind literatură ortodoxă poţi descoperi modul cum pune Biserica aceste probleme.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ce rol are Satan in planul lui Dumnezeu?

Satana a ajuns in trista situatie in care este tocmai ca urmare a faptului ca a spus "Nu" planului lui Dumnezeu si nu a vrut sa participe la el, desi avea un rol eminent.

Si totusi, Dumnezeu se poate folosi de Satan, dupa cum se arata pa larg in Cartea lui Iov. Dumnezeu este SINGURUL care poate transforma reaua intentie a lui Satan si spiritul sau potrivnic in ceva bun. A facut-o de atatea ori! Acest lucru pesemne ca e o sursa inepuizabila de dumnezeiesc amuzament. Daca maieutica, arta aceea de a ajunge la adevar prin determinarea ignorantului sa-l spuna cu gura lui ii era asa de scumpa lui Socrate, cu atat mai mult Dumnezeu se distreaza intorcand raul lui Satan in bine. E cam ca la tehnicile de Aikido: cu cat Satana vrea sa Il plesneasca mai tare pe Dumnzeu, cu atat demersul are un efect mai neasteptat.