|
|
|
|
|
|
|
#1
16.10.2014, 19:30:51
|
|||
|
|||
Cand nu se supara Dumnezeu ca nu-L asculti?
Citat:
Oricum, daca patesti asa ceva in vis (sper ca nu in trezie), cum ar fi sa ucizi pe cineva, sfatul meu este sa refuzi, cu un refuz din toata fiinta ta: refuzi pana si dialogul, nu zici nimic, nu intri in discutie, te faci ca n-ai auzit. 
|
|
#2
16.10.2014, 20:12:31
|
|||
|
|||
|
Citat:
Extraordinar de profund rapsunsul tau! Asa este: copilul meu nu este cel mai scump de pe pamant. Eu sunt mai prejos chiar decat un animal salbatic, de cea mai joasa speta. Sunt un lațel cu suflet de om. Iubesc si apreciez profund oamenii care stiu mai bine decat mine ceea ce simt. Poate ca Dumnezeu imi va cere sa renunt la a mai manca carne de om sau la a ucide aleatoriu copiii de gradinita. ...M-as descurca foarte greu in conditiile acestea. De asta i-am intors spatele si am refuzat sa-I gust din harul tamadurii si secretele nepacatului :). Vreau sa cred ca este total morala crima si pedofilia. Evident, toti non-ortodocsii gandesc ca si mine. ...Modest si net superior mie pe deasupra! Bravo! PS: apreciez sincer ca nu ai folosit limbaj de lemn Last edited by Inorogul; 16.10.2014 at 20:19:45.
|
|
#3
16.10.2014, 20:42:56
|
|||
|
|||
|
Inorogul, va rog, mai cititi o data ce....lucruri ati scris. Nu am fost beat in viata mea, dar prefer sa cred ca sunt beat sau ca oboseala si raceala imi distorsioneaza perceptiile.
Ma duc la chiuveta sa ma spal pe fata. Trebuie ca ochii mei au ceva urdori, din moment ce vad ca o fiinta umana, coleg de forum, scrie asa ceva. Dupa ce mai intorc, as vrea sa vad ca a disparut ce ati scris. Sau, ma rog, o parte. Altfel, adminul va mai avea ceva trebusoare online in seara asta. Va salut.
|
|
#4
16.10.2014, 21:18:40
|
|||
|
|||
|
Citat:
Sunteti suparat pe viata sau nu stiti ce inseamna sarcasmul?! Rusine pentru judecata cu dubla masura! De ce nu va simtiti la fel de jignit cand un semen al dumneavoastra ma conidera incapabil de a-mi iubi propriul copil asa cum o (va) face si el insusi, pentru simplul fapt ca nu subscriu ideilor lui filosofice? Sunteti cumva vreo rasa superioara, fara ca eu sa stiu asta? Va rog lasati ipocrizia si aparenta lipsa a simtului umorului deoparte!
|
|
#5
16.10.2014, 21:25:31
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ca sa raspund la intrebare dvs, pusa mai la deal: sper sa nu aud in viata o voce poruncind sa imi omor copilul. As arunca orice credinta sau cale spirituala sau mai degraba "spirituala" la gunoi, daca le-as pune in balanta cu viata unui semen, cu atat mai mult cu viata copilului meu. P. S. Aveti un stil foarte interesant; in sfarsit citesc un stil cu totul original pe acest forum.
|
|
#6
16.10.2014, 21:40:07
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#7
17.10.2014, 13:14:00
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
#8
16.10.2014, 21:22:14
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#9
17.10.2014, 10:18:22
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pentru a putea explica mai bine ceea ce doresc, propun un scenariu ipotetic: In mijlocul strazii cade un cetatean, ca si fulgerat. Nu cunoaste nimeni motivul. Langa el se aduna imediat o multime de oameni, fiecare incercand sa ajute cum poate. Fac o paranteza: daca presupunem ca lumea nu il ajuta, putem macar sa cadem amandoi de acord ca a-i sari omului in ajutor este decizia corecta din punct de vedere moral iar cei care nu fac asta gresesc. Revenim la scenariu: unul il cara din strata pe trotuar, unul suna la salvare, unul face masaj cardiac, unul aduce apa sa-l stropeasca, altii cauta sa vada daca pot fi de ajutor etc.. Crezi ca intr-un astfel de scenariu ai putea sa identifici apartenenta religioasa sau lipsa acesteia pentru oricare dintre persoanele implicate? Evident ii excludem pe cei care se aduna la capul victimei si incep sa se roage sau sa aprinda lumanari "pentru orice eventualitate" :). Dupa ce apele se mai limpezesc si soseste salvarea participantii incep sa discute intre ei. Aflam ca unul este musulman, unul catolic, unul ortodox, unul budist, unul secularist etc.. In concluzie, aflam ca toti au avut un comportament identic fata de un seaman, indiferent de doctrinele lor filosofice. Diferentele esentiale apar atunci cand cei implicati cauta sa justifice comportamentul lor. Atentie, nu declar ca acestea ar fi reactiile voastre. Eu doar incerc sa demonstrez ceva. - Crestinul spune ca a sarit in ajutor pentru ca i s-a parut crestineste si isi va pune inca o sumedenie de intrebari cu aceasta ocazie. Exemple fanteziste: oare Dumnezeu m-a pus la incercare trantindu-l pe omul ala la pamant? A vrut sa vada cum reactionez? Oare a fost un semn de sus ca nu trebuie sa ma mai duc la munca astazi? Oare ceea ce s-a intamplat mi-a salvat mie viata pentru ca altfel as fi traversat strada si ma calca masina aia care a trecut pe rosu? And so on... - Musulmanul il va preamari pe Allah si va cauta alte justificari, asemenea crestinului cu diferenta ca la baza intrebarilor si raspunsurilor pe care si le da singur va sta Allah sau alte entitati importante din religia acestuia; - Un altul, de o religie ciudata, va spune ca dedica gestul frumos zeului Neptun; - Secularistul spune ca a ajutat pentru ca omul este o fiinta intrinsec sociala si nu ar fi putut supravetui avand un comportament egoist; va invoca solidaritatea stramosilor din triburi care au observat ca vanatul in echipa le aducea mai multe beneficii decat cel solitar; va invoca porbabil si, ceea ce ei numesc "regula de aur": altuia nu-i face ce tie nu-ti place etc. Eu spun urmatorul lucru: consider ca ceea ce spune secularistul are mai mult sens decat ceea ce spun ceilalti dar, in esenta, pentru mine este irelevant motivul care a stat la baza unei reactii corecte. Imporntat este ca, intr-un final, toti au facut ceea ce am stabilit de comun acord ca trebuia facut. Toti actionam la fel fata de semeni si mediul inconjurator, difera doar intrebarile pe care (ni) le punem si explicatiile ce (ni) le oferim. Atat si nimic mai mult! Putem sa extrapolam exemplul meu si sa intram si pe "taramul" sentimentelor. Fii convins ca toti, indiferent de religie, ne iubim copiii, poate chiar mai mult decat pe noi insine. Diferenta dintre mine si tine este ca eu nu caut sa justific aceasta dragoste (nu ma intereseaza daca mi-a insuflat-o cineva, cine anume mi-a insuflat-o, de unde, pe unde a intrat, pe unde a iesit etc.). Consider ca raspunsurile la aceste intrebari nu sunt esentiale, in ceea ce ma priveste. Indiferent de raspunsul pe care il voi primi sau mi-l voi da eu insumi, eu voi intereactiona la fel ca si pana acum cu semenii si natura.
|
|
#10
17.10.2014, 10:41:28
|
|||
|
|||
|
......:) Bună situația-stimul, provocativă în mod benefic.
Permiteți-mi să dau și eu cu părerea. Creștinul, așa cum îi cunosc pe unii dintre creștini, sare în ajutorul aproapelui din două tipuri principale de motive: a) ca și ceilalți oameni, pentru că în el se află chipul lui Dumnezeu, adică are înclinația naturală de a sări în ajutorul unui semen rănit; b) are o educație temeinică, așezată în ani de conștientizări și practică, educație oferită sistematic de Biserică. Creștinii au și alte lucruri de spus despre relațiile interpersonale de într-ajutorare, comparativ cu necredincioșii sau cu alți oameni credincioși din alte confesiuni ori religii. Posibil, de asemenea, să mediteze la noima întâmplării, însă de obicei creștinii uită repede vreun bine făcut și, dacă totuși cred că au făcut ceva bun, dau mulțumită lui Dumnezeu pentru că i-a ajutat spre bine. Ca explicație generală, Hristos nu distruge firea noastră naturală, nu înlocuiește dispoziția noastră firească spre iubirea aproapelui (ea e deja în noi, întrucât toți oamenii purtăm chipul lui Dumnezeu în ființa noastră, chip rămas încă de la facerea omului), ci o ridică și o poartă spre desăvârșire. Orientînd-o spre El, întrucât noi oamenii suntem ființe teantropice. Astfel, iubirea noastră naturală pentru copii (iubire neîndoielnică, exceptînd, poate, pe părinții denaturați, foarte bolnavi) și pentru aproapele - capătă prin Duhul lui Hristos și prin credința noastră în Hristos: alte dimensiuni, altă alură, altă consistență, alte roade. Hristos ne dezvelește chipul Lui din noi, ni-l curățește, ni-l sporește și cultivă până la desăvârșire, până la El. Dacă rămânem în El, prin credință. Așadar, vă rog să nu mai vedeți o opoziție între iubirea noastră naturală și Iubirea lui Hristos, ci un raport de completare, de ridicare spre alte niveluri, spre desăvârșire. E o altoire, cum spuneam în exemplul de ieri, cu arborii roditori (sălbatic, respectiv îngrijit și altoit). Natura noastră umană are Obârșie și Țel în Hristos. Domnul este Alfa și Omega noastră. Last edited by Ioan_Cezar; 17.10.2014 at 10:54:47.
|
|
|
Mod hibrid