In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

În prealabil postat de FlaviusM

Am inteles.
Tot de curiozitate, iti poti sustine ideea ca Pamantul plat nu e imposibil fara a apela la conspiratii?

Dovada "clara" a rotunjimii Pamantului e la cateva bilete de avion sau vas de croaziera distanta. Eu sunt sarac, altii nu, si tocmai acei altii se feresc sa isi autodemoleze propriul vis .
In ce priveste intrebarea dvs.: pai ce farmec ar mai avea? "Bubulii" conspira, "noi" luptam pentru adevar (????), deci suntem placuti lui Dumnezeu; cam asta e mecanismul.
Scuze ca m-am bagat pe fir, dar trebuie sa fie si un credincios care sa evidentieze ilogica unor visatori care fac de ras ideea de credinta...In ultima vreme, vad tot mai limpede logica si bunul-simt al unor atei deschisi, precum Dumitru73, dvs., Konijiro, in contrast din ce in ce mai evident cu prapastiosenia unor credinciosi. Acei credinciosi trebuie trasi de maneca, inclusiv tot de alti credinciosi, pana nu pun toate caramizile la templul inaltat ridicolului in care pun credinta si modul ei specific de gandire.

[vsovivivi]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Dovada "clara" a rotunjimii Pamantului e la cateva bilete de avion sau vas de croaziera distanta. Eu sunt sarac, altii nu, si tocmai acei altii se feresc sa isi autodemoleze propriul vis .
In ce priveste intrebarea dvs.: pai ce farmec ar mai avea? "Bubulii" conspira, "noi" luptam pentru adevar (????), deci suntem placuti lui Dumnezeu; cam asta e mecanismul.
Scuze ca m-am bagat pe fir, dar trebuie sa fie si un credincios care sa evidentieze ilogica unor visatori care fac de ras ideea de credinta...In ultima vreme, vad tot mai limpede logica si bunul-simt al unor atei deschisi, precum Dumitru73, dvs., Konijiro, in contrast din ce in ce mai evident cu prapastiosenia unor credinciosi. Acei credinciosi trebuie trasi de maneca, inclusiv tot de alti credinciosi, pana nu pun toate caramizile la templul inaltat ridicolului in care pun credinta si modul ei specific de gandire.

Asta-i bună, tu nici n-ai fost cu avionul, cu vaporul sau cu barca (eu am fost) şi te dai victimă săracă şi crezi că dacă o să faci un tur ca Magelan sau Americo Vespuci atunci e clar, vei constata că pământul e sferic, fiindcă ajungi de unde ai plecat şi asta o ştie toată gLumea. Ei vezi, pentru tine e evident că dacă ajungi de unde ai plecat atunci e musai să te plimbi pe o sferă, sau pe un cerc. (Eu însă ştiu că ai mers pe un segment drept şi paralel cu suprafaţa pământului şi mărilor de maxim 26.000 Km la care capetele sunt unite împreună, căci spaţiul e finit şi vărast.)

Concluzia asta trasă şi de tine fiindcă a fost trasă de alţii mai înaintea ta e trasă de o minte omenească scurtă, mintea aia ce vine din pofta aia cu fire de drac, firea aia care e foarte nerăbdătoare ca să facă ceva pentru ca să nu mai iasă din iad, orice, niciodată.

De unde vine rătăcirea?

De la Euclid!

Înţeleptul ăsta geometric şi-a făcut un chip cioplit, un ideal de om păcătos şi înţelept, din explicarea punctului, dreptei, planului, spaţiului, timpului, universului, numerelor, patratului, cercului, paralelelor, triunghiului, cubului, sferei.

A introdus axiomele geometriei plane şi 3D şi aşa a făcut de a definit nişte noţiuni abstracte, ipotetice, absurde, imposibile din care a dedus şi demonstressat restul.

Unde a greşit?

Păi de la teorie la practică, de la model la realitate, este neglijată eroarea, este speculată închipuirea şi neglijat imposibilul şi necuprinsul şi este introdus ca posibil şi cuprins, uitându-se faptul că numai la Dumnezeu sunt toate posibile şi pot fi cuprinse şi celui ce crede îi sunt toate cu putinţă.

El a eliminat atât pe Dumnezeu cât şi credinţa şi a neglijat eroarea introducând-o în realitate printr-o vicleană visare credulă iluzorie ca un dat, ca un fapt sigur, ca o existenţă evidentă, a exclus taina. Apoi a speculat prostia umană, a speculat ochiul cel drept, a speculat rezultatul creând un spaţiu absurd în minţile oamenilor dovedit prin iluziile observabile care parcă ar demonstra toată teoria lui şi a urmaşilor lui care i-au preluat şi dezvoltat neroziile.

Deci a procedat exact ca un afacerist vânzător care îţi prezintă părţile bune şi-ţi ascunde părţile nebune pentru ca să-ţi cumperi marfa şi să-i dai dreptate, şi bani.

NU ARE DREPTATE!

Dacă cineva îl crede, atunci să-mi spună şi mie ce e ăla punct şi dreaptă şi dacă le-a văzut sau priceput şi ce e aia dimeniune fixă şi constantă şi să vedem dacă pot exista în realitate şi măsura astea şi genera ele un spaţiu 3d infinit, şi oare timpul de construcţie nu contează?

Iar dacă nu pot ele exista cum atunci să poată descrie ele complet Creaţia?

E un imposibil absurd şi rău căci imposibilul bun aparţine Creaţiei ca dar de la Dumnezeu după Cuvântul: ''Domnului şi celui ce crede toate îi sunt cu putinţă''!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Dovada "clara" a rotunjimii Pamantului e la cateva bilete de avion sau vas de croaziera distanta. Eu sunt sarac, altii nu, si tocmai acei altii se feresc sa isi autodemoleze propriul vis .
In ce priveste intrebarea dvs.: pai ce farmec ar mai avea? "Bubulii" conspira, "noi" luptam pentru adevar (????), deci suntem placuti lui Dumnezeu; cam asta e mecanismul.
Scuze ca m-am bagat pe fir, dar trebuie sa fie si un credincios care sa evidentieze ilogica unor visatori care fac de ras ideea de credinta...In ultima vreme, vad tot mai limpede logica si bunul-simt al unor atei deschisi, precum Dumitru73, dvs., Konijiro, in contrast din ce in ce mai evident cu prapastiosenia unor credinciosi. Acei credinciosi trebuie trasi de maneca, inclusiv tot de alti credinciosi, pana nu pun toate caramizile la templul inaltat ridicolului in care pun credinta si modul ei specific de gandire.

aceia trebuie traşi de mânecă tot de credincioşi.
unul că mine nu are sorţi de izbândă, privată logică aş aduce.

[vsovivivi]

Continuare,

Adică Euclid a idealizat şi a modelat şi a născocit nişte noţiuni absurde, adică false:

1. Punctul ca ceva ce nu mai poate fi divizat, deci un fel de unitate infinitezimală fără formă şi dimensiune în 3d sau de o formă necunoscută care să permită ataşarea în toate direcţiile alte puncte în mod continuu.

2. Dreapta ca fiind formată de o infinitate de puncte aşezate pe o linie dreaptă ce se întinde la infinit în ambele direcţii, astfel că ea nu are capete decât două puncte generatoare prin care ea trece.

3. Numărul ca fiind format dintr-o unitate fixă şi neschimbabilă şi indivizibilă şi de adăugări sucesive de unităţi identice sau de alte numere rezultând o mulţime de puncte.

În realitate aceste noţiuni nu pot să existe. Sunt nişte ficţiuni absurde şi imposibile şi astea au fost explicate pe baza ideii că vezi drept şi în linie dreaptă, sau că lumina are raze drepte prin mediu. Fals!

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivivi

Continuare,

Adică Euclid a idealizat şi a modelat şi a născocit nişte noţiuni absurde, adică false:

1. Punctul ca ceva ce nu mai poate fi divizat, deci un fel de unitate infinitezimală fără formă şi dimensiune în 3d sau de o formă necunoscută care să permită ataşarea în toate direcţiile alte puncte în mod continuu.

2. Dreapta ca fiind formată de o infinitate de puncte aşezate pe o linie dreaptă ce se întinde la infinit în ambele direcţii, astfel că ea nu are capete decât două puncte generatoare prin care ea trece.

3. Numărul ca fiind format dintr-o unitate fixă şi neschimbabilă şi indivizibilă şi de adăugări sucesive de unităţi identice sau de alte numere rezultând o mulţime de puncte.

În realitate aceste noţiuni nu pot să existe. Sunt nişte ficţiuni absurde şi imposibile şi astea au fost explicate pe baza ideii că vezi drept şi în linie dreaptă, sau că lumina are raze drepte prin mediu. Fals!

mi-e şi frică să întreb, de ce sunt ficţiuni ...

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

mi-e şi frică să întreb, de ce sunt ficţiuni ...

BUNA remarca!!!!!!!!

[vsovivivi]

În prealabil postat de Dumitru73

În prealabil postat de vsovivivi

mi-e şi frică să întreb, de ce sunt ficţiuni ...

Păi sunt ficţiuni în sensul că în realitate noi definim punctul ca o mică pată de cerneală ce încheie o propoziţie, care este defapt un fel de disc mic. Mai este definit puctul ca o sferă foarte mică cu raza ce tinde spre 0. Dar sera oricât de mică ar fi în realitate ea nu este indivizibilă căci oamenii n-au găsit punctul sau particula. Oamenii au presupus existenţa unei particule infinitezimale care nu mai poate fi divizată şi i-au spus atom, apoi au încercat să ne păcălească din nou că cică poate fi divizat şi atomul şi apoi au găsit ei cea mai mică particulă: fotonul, electronul sau neutronul şi pozitronul care şi ei au fost modelaţi că ar fi făcuţi din alte particule tot mai mici. Deci nicio concluzie clară. Punctul indivizibil n-a fost găsit.

Dar să presupunem că ar exista cea mai mică particulă sferică şi cu dimensiune fixă. Să zicem că luăm 10 sfere mici şi facem un segment minuscul de dreaptă. Obţinem oare un spaţiu continuu dacă am avea bile uniform distribuite ce se ating între ele? Obţinem oare un spaţiu euclidian în care putem construi orice unghi? Păi cel mai mic şi singurul unghi posibil între două drepte poate să fie cel de 60 grade. Căci bilele nu se pot suprapune! Nu pot ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă mai multe pot ocupa acelaşi spaţiu, atunci câte bile sunt între 0 grade şi 60 de grade ca să acopere toate unghiurile până ce spaţiul e continuu?

Practic spaţiul euclidian finit cu orice unghi posibil ar putea fi cel generat de un segment de dreaptă (de ex 10 bile) care s-a rotit cu 360 grade în jurul unui capăt într-un spaţiu gol şi lipsit de materie şi de alte bile într-un timp T. Astfel că fiecare unghi format este cel construit în memorie între dreapta respectivă la momentul t1 şi poziţia ei la momentul t2, deci noi operăm în memorie şi nu în realitatea fizică deoarece fizic particulele respective, dacă am umple cercul cu bile, ar forma cel mai mic unghi de 60 de grade fiindă între 3 sfere mici ce se ating putem avea un unghi de 60 grade.

Deci spaţiul euclidian infinit e musai să conţină timpul şi să fie generat de o unică dreaptă care se roteşte cu 180 grade căci altfel e absurd şi imposibil. Doar că ea nu se poate roti căci extremităţile ar trebui să se rotească la viteze ce tind spre infinit. Practic nu poate fi generat decât un spaţiu finit dintr-un număr finit de bile aparţinând de un segment.

Sau ar trebuie ca orice particulă, orice bilă componentă să se poată suprapune total sau parţial peste alte bile ocupând acelaşi spaţiu. Dar cum unghiul poate fi împărţit la infinit în unghiuri tot mai mici ar trebui ca între două segmente ce formează un unghi de 60 de grade să avem o infinitate de bile care ocupă acelaşi spaţiu, lucru absurd şi imposibil căci este negată condiţia punctului de a fi unitate indivizibliă deoarece i se divide spaţiul ocupat de ea şi ea e divizată prin ocupările succesive ale bilelor care se suprapun parţial căci până la următoarea bilă care ocupă un spaţiu complet distinct, cea cu care se mărgineşte firesc, trebuie să încapă o infinitate de alte bile de acelaşi tip, deci dispare noţiunea de punct deoarece practic avem o infinitate de bile care formează acel continuu şi care trebuie să încapă în acelaşi spaţiu, căci unghiul minim format de 3 bile este de 60 grade. Deci pentru a exista alte unghiuri, trebuie ca bilele să treacă unele prin altele fără nicioproblemă şi oricâte ar fi, şi ele să poată ocupa acelaşi spaţiu. Nu se poate căci punctul nu mai e indivizibil şi nici de dimensiune fixă şi cea mai mică.

Euclid descrie un spaţiu continuu şi e clar că doar apa poate face ca bilele de apă să se unească între ele şi abea aşa apare un spaţiu umplut continuu cu substanţă, însă două drepte de apă în acest spaţiu nu mai putem forma căci toate bilele sunt unite între ele dispărând marginile între ele şi astfel avem o singură bilă imensă cât tot spaţiul. Oare golurile ar putea descrie spaţiul euclidian ca lipsă şi ca gol format din drepte şi puncte reprezentând un goluri? Deocamdată să discutăm despre bile şi plinuri.

Apoi dacă luăm definiţia unei drepte observăm că în ea apar două puncte care o generează, în sensul că prin ele poate trece o dreaptă, dar ce e dreapta? Căci dreapta e o noţiune abstractă şi absurdă care merge la infinit în ambele direcţii fără să-i putem vedea capetele niciodată dar presupunem totuşi că există capete, dar dacă ar exista atunci nu ar mai fi dreaptă ci segment, şi dacă ar trebui s-o construim dintr-un segment atunci ar trebui să adăugăm segmente mereu, şi cum orice muncă e consumatoare de timp ar trebui să muncim la infinit şi tot n-am termina-o deci iată ce dreapta e o noţiune imposibilă deoarece necunoscutul şi neştiutul şi necuprinderea este definită ca fiind ştiută şi posibilă şi sigură pe baza segmentului văzut de noi, căci extremităţile se presupun cunoscute.

Deci dreapta şi punctul nu pot exista căci ceea ce este pentru noi o dreaptă defapt în realitate este un paralelipiped dintr-un material pe care-l lungeşti la infinit şi el devine tot mai subţire, dar ei presupun că poate să existe atât punctul infinitezimal care îi dă grosimea cât şi infinitatea lor aranjată drept care îi dă lungime şi care nu se mai termină şi totuşi ea trebuie să aibă şi capete căci asta se presupune că are capetele în direcţii opuse. Deci dreapta ar trebui să fie obţinută dintr-un paralelipiped de material cu proprietăţi extraordinare pe care dacă ai trage de el la infinit ai obţine lungime infinită şi grosime foarte apropiată de 0 adică exact cât e de mare punctul ipotetic atunci când segmentul a ajuns aproape de infinit. Nu se poate, nu există aşa ceva decât în închipuire.

Deci singurul spaţiu euclidian finit valabil este cel generat de un segment format dintr-un număr fix de bile minuscule care s-a rotit într-un timp T în plan cu 360 grade în jurul unei extremităţi şi apoi cercul s-a rotit într-un alt timp T în jurul unui diametru descris de timpul 0+T:2 obţinându-se o sferă în care fiecare punct şi poziţie în sferă este descris de o bilă şi un moment t1 între [0 şi T) şi un moment t2 în intervalul [T, 2T) unde s-a aflat ea. Şi astfel în spaţiul sferic cu memorie putem avea orice unghi şi orice plan în care e valabilă teoria lui euclid dar doar în spaţiul sferic finit astfel generat.

În spaţiul real unde considerăm că bilele ar umple un volum, acolo nu putem avea unghiuri mai mici de 60 grade, deci toate teoremele şi axiomele şi proprietăţile deduse sunt false. Dacă am considera spaţiul generat de goluri şi puctul un gol sferic care poate fi ocupat de oricâte goluri o să discut altădată, însă dreapta ca definiţie e absurdă chiar şi formată din goluri deoarece conţine ceva ce nu ştim, necuprinsul care nu-l vedem dar presupunem noi că îl ştim şi-l vedem şi ştim şi că are capete distincte din moment ce mergem spre ele în direcţii opuse. Practic ar trebui să definim dreapta ca un segment iar mai încolo de cât ştim şi definim să spunem că nu se ştie ce e şi nici dacă are capete şi dacă se păstrează proprietatea mai departe, dincolo de segmentul pe care-l ştim. Deci noi putem defini doar un segment de goluri, atât cât putem măsura maxim, iar cel mai lung segment măsurat este de 26.000 Km, doar că extremităţile sunt aceleaşi, căci ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept şi paralel cu pământul şi mările.

[DragosP]

Te plictiseşti?

[vsovivivi]

În prealabil postat de DragosP

Te plictiseşti?

Deloc,

acum revenind la scriptură, aş vrea să-mi cer iertare celor cărora le-am explicat greşit despre creaţie, căci am neglijat priceperea foarte clară a Cuvântului:

''1. Intru'nceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.
2. Dar pamantul era nedeslusit si ne'mplinit; si intuneric era deasupra genunii; si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.''

Am înţeles greşit şi am presupus fals şi am făcut erori căci am neglijat litera, cuvântul, propoziţia, virgula, punctul, spaţiul, am neglijat ceva şi am crezut că am înţeles corect, defapt am făcut o eroare fatală.

Practic eu am susţinut greşit că pământul a fost născut din ape abea în ziua a treia, din apa limpede şi cristalină care apăruse la început din Dumnezeu căci am neglijat chiar prima propoziţie şi a doua, adică n-am citit-o corect, şi defapt nu cred că din Sine le-a făcut ci prin Cuvânt le-a făcut din nimic existent căci nimic nu exista afară de sf.Treime mai înainte de ziua întâi, dar le-a făcut deodată, dintru-nceput a făcut cerul şi pământul, adică apa aia era defapt nu apă ci era cer şi pământ ca o apă în care nu se distingea pământul de cer, nu se putea desluşi cerul de pământ ci toată apa aia limpede şi cristalină nu era apă apă ci era cer şi pământ sub formă de apă limpede şi cristalină, nu era un amestec, un mâl, ci era ca o apă limpede şi cristalină însă pământul era de nedesluşit în ea şi nu se ştia ce era pământul şi ce era cerul şi apa era în întuneric încât deasupra genunii era întuneric deplin. Acuma ce este genunea e partea a doua, nu intru acum în detalii.

Şi abea apoi, după ce a văzut că pământul nu e desluşit şi că e neîmplinit abea apoi Domnul împreună cu Înţelepciunea lui Dumnezeu le-a desluşit şi le-a împlinit prin Cuvânt aşa încât la finalul celor 7 zile, ele erau bune şi frumoase, desluşite şi împlinite.

Când citim trebuie pe parcurs priceput cum a despărţit sfinţenia Domnului Lumina de Întuneric şi cum focul numit lumina s-a strâns sus şi frigul numit noaptea s-a strâns jos, şi apoi cum tăria a separat apele ca un plan pe la mijloc ce a despărţit apele de ape până ce semisfera de foc a soarelui şi semisfera de ghiaţă a lunii au ieşit la suprafaţa apelor de sus respectiv de jos din pricina presiunii tăriei, au ieşit exact pe la mijloc, iar apoi ele au fost puse întru tărie, adică prin cuvânt ele au fost atrase întru tărie astfel că apele şi ghiaţa dintre ele au format stelele deasupra soarelui împrăştiindu-se ordonat pe firmament iar soarele şi luna au format sfera completă, ca la eclipsa de lună, adică sfera de foc şi de ghiaţă despărţită de tărie, luminătorul cel mai mare şi luminătorul cel mai mic dar de aceiaşi dimensiune fizică, iar apoi, după ce au ajuns întru tărie despărţite doar de planul de mijloc al tăriei, electromagnetismul apărut prin cuvânt le-a pus în mişcare pe cer formându-se circuitul elecromagnetic prin mediile: apele de sus, axa stelei polare, mările şi pământul, apoi axa cerească sudică şi iar apele de sus, putere constantă şi perpetuă care învârte stelele şi face să se mişte soarele şi luna pe traseele lor pentru ca să avem aicea jos anotimpuri şi vremi şi semne. Deci prin Cuvânt le-a făcut şi aşa a apărut lumina, cerul, şi aşa a apărut şi s-a desluşit pământul atunci când a poruncit scurgerea apelor de jos, cele de sub cer, adunarea lor în mări, atunci s-a solidificat şi contras şi îndesat pământul în el însuşi în apele de jos ca să aibă loc scurgerea apelor rămase ape, s-a închegat prin îndesarea în el însuşi şi aşa a apărut împreună cu tot ce conţine în el, având chipul plat denivelat de deasupra după forma ruperii apelor de ape la despărţirea lor din pricina tăriei, şi rond în adânc şi apele scurse s-au adunuat în mări de jur împrejur pe lateral.

Deci citiţi cu atenţie prima pagină a facerii şi constataţi Înţelepciunea prin care Domnul a desluşit pământul din ape doar prin Cuvânt rostit văzând dacă e bine şi frumos după fiecare etapă şi apoi l-a plinit prin Cuvânt rostit şi pe Adam l-a făcut cu mâinle şi din ţărână suflându-i suflare de viaţă în faţă din gura Lui iar pe Eva din Adam după ce le-a mai făcut odată pe toate dobitoacele şi târâtoarele şi fiarele şi le-a adus la Adam ca să le numească şi să-şi aleagă pe potriva lui căci nu e bine ca să fie omul singur chiar întru Dumnezeu. Şi mai e ceva de remarcat, că nu i-a spus Omului să stăpânească şi să supună şi fiarele ci acolo unde a vorbit de fiare a folosit sintagma ''şi tot pământul'', vorbind de peştii mărilor, păsările cerului, dobitoace, târâtoare şi tot pământul pe care omul poate să le supună.

Înţelesul este fenomenal pentru ceea ce a urmat în Cuvântul rostit către om după ce acesta a greşit şi a mâncat din pomul cunoştinţei binelui însă şi a răului.

Practic deduc şi faptul că şarpele cel vechi putea vorbi ca papagalii dar era viclean şi înţelept, era o fiară care prin fapta care a atras blestemul a devenit o târâtoare blestemată între toate făpturile, pierzîndu-şi aripile, urechile, picioarele din faţă şi picioarele din spate şi graiul căci el, şarpele cel vechi numit satana, a priceput imediat din ceea ce a grăit Dumnezeu că omul putea să-l supună pe el şi avea datoria să-l stăpânească şi să-l ucidă dacă nu se supune căci i se poruncise omului să stăpânească peste tot pământul şi de aceea viclenia lui şi înţelepciunea lui a lucrat imediat ispitirea omului pentru ca să-şi distrugă şi să-şi omoare adeversarul potenţial în timp ce pe el s-a asigurat cu nemurirea mâncând mai înainte din pomul vieţii şi apoi din pomul cunoştiinţei binelui şi răului şi atrăgând apoi pe Eva şi pe Adam prin Eva în cursa neascultării şi morţii.


Cam asta.
Deci îmi cer iertare pentru eroareres.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivivi

Păi sunt ficţiuni în sensul că în realitate noi definim punctul ca o mică pată de cerneală ce încheie o propoziţie, care este defapt un fel de disc mic. Mai este definit puctul ca o sferă foarte mică cu raza ce tinde spre 0. Dar sera oricât de mică ar fi în realitate ea nu este indivizibilă căci oamenii n-au găsit punctul sau particula. Oamenii au presupus existenţa unei particule infinitezimale care nu mai poate fi divizată şi i-au spus atom, apoi au încercat să ne păcălească din nou că cică poate fi divizat şi atomul şi apoi au găsit ei cea mai mică particulă: fotonul, electronul sau neutronul şi pozitronul care şi ei au fost modelaţi că ar fi făcuţi din alte particule tot mai mici. Deci nicio concluzie clară. Punctul indivizibil n-a fost găsit.

Dar să presupunem că ar exista cea mai mică particulă sferică şi cu dimensiune fixă. Să zicem că luăm 10 sfere mici şi facem un segment minuscul de dreaptă. Obţinem oare un spaţiu continuu dacă am avea bile uniform distribuite ce se ating între ele? Obţinem oare un spaţiu euclidian în care putem construi orice unghi? Păi cel mai mic şi singurul unghi posibil între două drepte poate să fie cel de 60 grade. Căci bilele nu se pot suprapune! Nu pot ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă mai multe pot ocupa acelaşi spaţiu, atunci câte bile sunt între 0 grade şi 60 de grade ca să acopere toate unghiurile până ce spaţiul e continuu?

Practic spaţiul euclidian finit cu orice unghi posibil ar putea fi cel generat de un segment de dreaptă (de ex 10 bile) care s-a rotit cu 360 grade în jurul unui capăt într-un spaţiu gol şi lipsit de materie şi de alte bile într-un timp T. Astfel că fiecare unghi format este cel construit în memorie între dreapta respectivă la momentul t1 şi poziţia ei la momentul t2, deci noi operăm în memorie şi nu în realitatea fizică deoarece fizic particulele respective, dacă am umple cercul cu bile, ar forma cel mai mic unghi de 60 de grade fiindă între 3 sfere mici ce se ating putem avea un unghi de 60 grade.

Deci spaţiul euclidian infinit e musai să conţină timpul şi să fie generat de o unică dreaptă care se roteşte cu 180 grade căci altfel e absurd şi imposibil. Doar că ea nu se poate roti căci extremităţile ar trebui să se rotească la viteze ce tind spre infinit. Practic nu poate fi generat decât un spaţiu finit dintr-un număr finit de bile aparţinând de un segment.

Sau ar trebuie ca orice particulă, orice bilă componentă să se poată suprapune total sau parţial peste alte bile ocupând acelaşi spaţiu. Dar cum unghiul poate fi împărţit la infinit în unghiuri tot mai mici ar trebui ca între două segmente ce formează un unghi de 60 de grade să avem o infinitate de bile care ocupă acelaşi spaţiu, lucru absurd şi imposibil căci este negată condiţia punctului de a fi unitate indivizibliă deoarece i se divide spaţiul ocupat de ea şi ea e divizată prin ocupările succesive ale bilelor care se suprapun parţial căci până la următoarea bilă care ocupă un spaţiu complet distinct, cea cu care se mărgineşte firesc, trebuie să încapă o infinitate de alte bile de acelaşi tip, deci dispare noţiunea de punct deoarece practic avem o infinitate de bile care formează acel continuu şi care trebuie să încapă în acelaşi spaţiu, căci unghiul minim format de 3 bile este de 60 grade. Deci pentru a exista alte unghiuri, trebuie ca bilele să treacă unele prin altele fără nicioproblemă şi oricâte ar fi, şi ele să poată ocupa acelaşi spaţiu. Nu se poate căci punctul nu mai e indivizibil şi nici de dimensiune fixă şi cea mai mică.

Euclid descrie un spaţiu continuu şi e clar că doar apa poate face ca bilele de apă să se unească între ele şi abea aşa apare un spaţiu umplut continuu cu substanţă, însă două drepte de apă în acest spaţiu nu mai putem forma căci toate bilele sunt unite între ele dispărând marginile între ele şi astfel avem o singură bilă imensă cât tot spaţiul. Oare golurile ar putea descrie spaţiul euclidian ca lipsă şi ca gol format din drepte şi puncte reprezentând un goluri? Deocamdată să discutăm despre bile şi plinuri.

Apoi dacă luăm definiţia unei drepte observăm că în ea apar două puncte care o generează, în sensul că prin ele poate trece o dreaptă, dar ce e dreapta? Căci dreapta e o noţiune abstractă şi absurdă care merge la infinit în ambele direcţii fără să-i putem vedea capetele niciodată dar presupunem totuşi că există capete, dar dacă ar exista atunci nu ar mai fi dreaptă ci segment, şi dacă ar trebui s-o construim dintr-un segment atunci ar trebui să adăugăm segmente mereu, şi cum orice muncă e consumatoare de timp ar trebui să muncim la infinit şi tot n-am termina-o deci iată ce dreapta e o noţiune imposibilă deoarece necunoscutul şi neştiutul şi necuprinderea este definită ca fiind ştiută şi posibilă şi sigură pe baza segmentului văzut de noi, căci extremităţile se presupun cunoscute.

Deci dreapta şi punctul nu pot exista căci ceea ce este pentru noi o dreaptă defapt în realitate este un paralelipiped dintr-un material pe care-l lungeşti la infinit şi el devine tot mai subţire, dar ei presupun că poate să existe atât punctul infinitezimal care îi dă grosimea cât şi infinitatea lor aranjată drept care îi dă lungime şi care nu se mai termină şi totuşi ea trebuie să aibă şi capete căci asta se presupune că are capetele în direcţii opuse. Deci dreapta ar trebui să fie obţinută dintr-un paralelipiped de material cu proprietăţi extraordinare pe care dacă ai trage de el la infinit ai obţine lungime infinită şi grosime foarte apropiată de 0 adică exact cât e de mare punctul ipotetic atunci când segmentul a ajuns aproape de infinit. Nu se poate, nu există aşa ceva decât în închipuire.

Deci singurul spaţiu euclidian finit valabil este cel generat de un segment format dintr-un număr fix de bile minuscule care s-a rotit într-un timp T în plan cu 360 grade în jurul unei extremităţi şi apoi cercul s-a rotit într-un alt timp T în jurul unui diametru descris de timpul 0+T:2 obţinându-se o sferă în care fiecare punct şi poziţie în sferă este descris de o bilă şi un moment t1 între [0 şi T) şi un moment t2 în intervalul [T, 2T) unde s-a aflat ea. Şi astfel în spaţiul sferic cu memorie putem avea orice unghi şi orice plan în care e valabilă teoria lui euclid dar doar în spaţiul sferic finit astfel generat.

În spaţiul real unde considerăm că bilele ar umple un volum, acolo nu putem avea unghiuri mai mici de 60 grade, deci toate teoremele şi axiomele şi proprietăţile deduse sunt false. Dacă am considera spaţiul generat de goluri şi puctul un gol sferic care poate fi ocupat de oricâte goluri o să discut altădată, însă dreapta ca definiţie e absurdă chiar şi formată din goluri deoarece conţine ceva ce nu ştim, necuprinsul care nu-l vedem dar presupunem noi că îl ştim şi-l vedem şi ştim şi că are capete distincte din moment ce mergem spre ele în direcţii opuse. Practic ar trebui să definim dreapta ca un segment iar mai încolo de cât ştim şi definim să spunem că nu se ştie ce e şi nici dacă are capete şi dacă se păstrează proprietatea mai departe, dincolo de segmentul pe care-l ştim. Deci noi putem defini doar un segment de goluri, atât cât putem măsura maxim, iar cel mai lung segment măsurat este de 26.000 Km, doar că extremităţile sunt aceleaşi, căci ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept şi paralel cu pământul şi mările.

de ti-e frică nu scapi ....