Mantuirea

În prealabil postat de Eugen7

Este delicata asertiunea.
Sunt de acord cu afrimatiile dvs, in sensul ca deplinatatea vietii duhovnicesti a persoanei umane este doar intru Hristos Iisus prin Sfintele Taine.

Prin nasterea din Adam, persoana umana nu putea depasi stadiul iluminarii in viata duhovniceasca... insa numai si numai intru Hristos Iisus persoana umana poate fi indumnezeita prin har, aceasta stare fiind superioara celei de iluminare insa pe aceeasi linie duhovniceasca.

Consider adecvat si pertinent sa afriman ca deplinatatea vietii duhovnicesti, specifica ontologiei umane (care incepe cu Adam si se desavarseste -este deplina- intru Hristos Iisus) este exclusiv in Sfanta Biserica, Prin Sfintetel Taine, conform Sfintilor Parinti.

Din punct de vedere ontologic "ceva" se schimba in persoana umana care accepta hristificarea (in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine, conform Sfintilor Parinti). Acel ceva insa vizeaza conlucrarea cu harul lui Dumnezeu care se manifesta intai in sufletul duhovnicesc al omului si apoi in trupul omului. (Sfintii Parinti, spre exemplu Sfantul Simeon Noul Teolog afirma inechivoc ca intai inviata sufletul intru Hristos Iisus si mai apoi trupul).
Consider pertinent sa vorbim de un salt ontologic uman in cazul sfintilor care ating nivelul indumnezeirii prin har specific mantuirii Domnului Iisus Hristos. Insa acest salt ontologic vizeaza doar nivelul conlucrarii persoanei umane cu harul Duhului Sfant, care este deplin, structura ontologia a omului (trup si suflet duhovnicesc) creat, Adam, ramanand neschimbata (adica firii umane nu i se adauga ei ceva trupeste si/sau sufleteste... ci intreaga persoana umana -care cuprinde toata fiinta umana impreuna cu particularitatile specifice persoanei umane- trup si suflet duhovnicesc conlucreaza deplin cu harul lui Dumnezeu... find "trasa" in deplinatatea duhovniceasca conform cu vointa de hristificare a persoanei pe nivelul de indumnezire prin har).
Este intocmai exemplului cu bara de fier inrosita in foc. Fierul este firea umana (trup si suflet) iar focul este harul lui Dumnezeu.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Revin un pic aici, intrucat cred ca sesizez de ce spuneati ca afirmatia mea dinainte e "delicata"...
Daca inteleg mai bine acum, ca mi-ati adus lamuriri folositoare, riscul pe care il cultivam fie si din nebagare de seama ar fi fost (oare inteleg bine?) ca omul duhvnicesc e ca un fel de homunculus in omul crestin, un om micut in alt om mai mare...:)
S-ar putea stfel sugera urmatoarea idee "obiectualista", tipic mecanicista/materialista (care ma amuza, ca tot vorbeam de StarTrek si implicit de clone, viermi, gazde, virusi etc....): in om, prin Botez, intra saminta unui omulet mai mic, iar raportul dintre ei este in primul rand unul de incluziune (ca un obiect mai mic inclus in unul mai mare, ca un cub in alt cub). Ba chiar as putea sa fortez si sa spun ca intre ei se da un fel de lupta, pentru cine sa conduca viata trupului in care coexista (gazda si clona): cel duhovnicesc (clona), ori cel sufletesc/lumesc (gazda).
Ori asta e deja prea mult... Fantezie si inca bolnavicioasa...Putem vorbi asa, ce-i drept, insa avind mereu constiinta faptului ca e vorba doar de un fel de-a spune, o exprimare metaforica, un fel de "ca si cum", iar nu la propriu.

Corectia insa, asa cum inteleg ca ati operat-o apelind la invatatura filocalica, este ca de fapt omul se dezvolta/preface/nuanteaza/transfigureaza treptat, sub harul primit prin Botez, in moduri noi de a fi/functiona/trai/ ("procesa" si "resimti", in noile noastre terminologii) pe care altminteri nu le-ar TRAI CA EXPERIENTA VIE SIMTITA, fara Taina Botezului. Aceeasi minte face si traieste altfel, in alt mod, anume in cel numit duhovnicesc. A fi un om duhovnicesc inseamna asadar a fi acelasi om, aceeasi persona, Vasile ori Elena, insa cu alte insusiri in vietuire, in persoana ta asa cum traieste ea. Gandesti altfel, simti altfel, faci altceva si altfel, nu mai faci unele fapte etc. E o alta calitate, in primul rand, a vietuirii tale. E o imbunatatire treptata. O alta zare, un alt sens... Si toate in impreuna-lucrare cu HARUL lui Dumnezeu. Altminteri, fara har, ramai un om trupesc, ori un copil orfan... Fie si temporar experimentezi aceasta...

Si pentru ca toate aceste prefaceri sa poarte un nume, avem termenul de metanoia. Iar cel ce poarta acestea e numit om duhovnicesc, iar pentru ca e o lucrare centrata pe inima noastra, pe adincul sufletului, tainic, oarecum inaccesibil constiintei exterioare (care oglindeste/proceseaza/poarta exteriorul, vazutul, naturalul, "lumescul", "materialul"), numim acestea cu termenul de om launtric.

Oare am inteles bine, frate? Te rog sa ma indrepti prin cuvant, unde gresesc si sa ma ierti ca ma arat asa nepriceput. Pacatele mele si prostia si ranile sunt mari, intrucat mult am ratacit. Fii asdar te rog ingaduitor si ai rabdare, precum si altii au avut aici pe forum si mai au... La randul meu, de gasesc ca oi cunoaste vreun strop de buna invatatura, nu voi tine doar pentru mine, macar ca romanul crede ca "vinul bun se bea in doi"...:)

Domnul invata ca Imparatia este precum aluatul ascuns in trei masuri de faina... "pana ce s-a dospit toata". (Mt 13, 33)