Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

În prealabil postat de N.Priceputu

Impresia mea este că aceste critici, formulate de către neoprotestanţii de pe forum, au fost luate ca nişte atacuri la adresa Ortodoxiei, drept care mulţi au sărit s-o apere. Eu, unul, nu le-am văzut aşa, iniţiatoarea topicului având destule cuvinte de apreciere la adresa creştinismului ortodox. S-a atras, însă, atenţia, că mulţi, chiar foarte mulţi dintre botezaţii ortodox sunt ignoranţi sau indiferenţi.

Totuşi, cei „cu numele” de ce au ajuns aşa? Pentru că acei creştini din jurul lor, naşii şi părinţi care i-au cresct au fost ei înşişi indiferenţi. Indiferenţa asta e, pur şi simplu, monstruoasă. Se va termina oare, vreodată, cu obiceiul de a face petreceri zgomotoase cu prilejul botezului pruncilor, preferându-se bucuria duhovnicească? Sau cu beţiile pe care unii le fac cu prilejul sărbătorilor bisericeşti, când respectă cu „sfinţenie” porunca de a nu lucra, în schimb merg la cârciumă în loc să meargă la biserică?

Nu ştiu cine este vinovat de toată situaţia asta, cu siguranţă mulţi, noi toţi, fiecare în relaţiile sale cu semenii. Şi tot noi toţi o putem schimba.

Trebuie să admitem că Ortodoxia este frumoasă, profundă, deplină, îmbogăţită de vieţile atâtor sfinţi iubitori de Hristos, dar că „nu-i lipseşte nimic, decât să fie trăită”, cum spunea parcă Părintele Rafail Noica.

Aşa cum s-a scris şi pe topicul "Aţi avut vreodată sentimentul că..." e preferabil să-i "învăţăm" pe ceilalţi prin exemplul personal, şi nu prin predici/ teorii. Eu una, recunosc cu regret, nu am reuşit să conving pe nimeni (prieteni, colegi..) să (re)vină în sânul Bisericii... Fiecare are convingeri de viaţă de care "ţine cu dinţii". Rugăciunea ar fi singura soluţie (dacă nu putem să-i vorbim lui X despre Dumnezeu, atunci să-i vorbim lui Dumnezeu despre X, nu?). Poate doar în familie s-a produs o "revoluţie", când le-am pricinuit atâtea necazuri încât nu au mai văzut o altă soluţie decât întoarcerea la Dumnezeu, prin rugăciune, Biserică şi tainele ei. Aceasta este o interpretare mai îndrăzneaţă, desigur, altcineva mi-a dat-o (evident, eu nu am intrat în belele conştient, ca să-i determin pe ei să se întoarcă la Dumnezeu, dar nebănuite sunt căile Domnului).

Prin urmare, cum putem schimba situaţia?