Despre viclenia sectantilor

[MariS_]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Pentru Adriana:va multumesc.O sa va spun o scurta poveste,ma pricep teribil de bine sa plictisesc lumea.In timpul Primului Razboi Mondial,undeva in Franta,pe sangerosul Front de Vest,soldatii germanii si englezi in Ajunul Craciunului din 1914,au refuzat sa mai lupte intr-un sector al frontului si au decis in schimb sa petreaca Craciunul impreuna,fara stirea superiorilor,in ciuda razboiului si a ordinelor militare.Brusc au descoperit ca de fapt ei nu era dusmani,erau oameni simpli dusi sa poarte o lupta care nu era a lor.Era a altora,care nu lupta niciodata dar care ii trimit pe altii la moarte.Ulterior,cand s-a aflat superiorii s-au razbunat crancen pe ei dar atunci,in aceea seara,impotriva tuturor,in Ajunul Nasterii Domnului,ei toti s-au nascut din nou,din dusmani in oameni.A fost gestul lor de sfidare la adresa unui macel fara sens.

Asa si eu cu el,in ciuda interdictiilor fixate de ,,superior" in trecut noi avem Ajunul nostru de Craciun.Altii se bat in continuare dar pentru noi este pace si mai mult cantam,precum acei soldati,un colind impreuna.Fiecare in felul lui,precum catolicul german si protestantul britanic,care,acolo in transeele plina de apa si sange,nu au ma fost nici soldati si nici confesional diferiti.Au fost oameni impreuna in Ajunul de Craciun.Stiti,este incredibil sentimentul pe care il ai cand descoperi ca asa-zisul dusman este de fapt un prieten in cautarea ta.Rar vei gasi o rivalitate mai mare decat intre calvinistii puritani si romano-catolici.Stiti ceva?Pe mine si pe el,am descoperit asta,nu ne intereseaza rivalitatea asta sau luptele dogmatice fara de sfarsit intre cei din care facem parte.Sa-si poarte razboiul lor stupid,pentru noi doi este pace,este Seara de Ajun.

PS:Cataline nu ai inteles nimic.Again.Ramai la razboiul tau.Bye.

Mai primiti si un batran cu voi la colind? Eu nu am glas, nice voce, cam cum rajie magaru', dara amu' o tara ge pita si o bucatura ge slana tot o gasi mosu'. A, uitai, si ceapa. Si sa nu uitati sa-mi spuneti cand sa gata razbelu', ca mosu'-i cam surd si nici nu sta prea binie cu vigerea.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.