Despre viclenia sectantilor

[ioanna]

În prealabil postat de Adriana3

Multumesc de explicatii.
Cand atunci a fost inlocuita sambata cu duminica?

Există o serie de pasaje care menţionează clar prima zi a săptămânii (Duminica) ca zi de închinare şi comuniune a creştinilor. De exemplu, Faptele Apostolilor 20:7 arată că "În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea". În 1 Corinteni 16:2 Paul îi îndeamnă pe credincioşii din Corint ca "În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui". Întrucât Pavel cataloghează în 2 Corinteni 9:12 acest fel de daruri drept una dintre modalităţile de închinare către Dumnezeu, colecta trebuie să fi fost legată de un serviciu de închinare al creştinilor în ziua de Duminică. Din punct de vedere al relatărilor istorice Duminica şi nu Sâmbăta a fost ziua normală de adunare a creştinilor încă din perioada de început a bisericii.

Singurele menţiuni privind Sabatul în Noul Testament de la Faptele Apostolilor până la Apocalipsa sunt legate strict de evanghelizarea evreilor iar locul este întotdeauna o sinagogă (Faptele Apostolilor, capitolele 13–18). Apostolul Pavel a scris: "Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei" (1 Corinteni 9:20). Pavel nu s-a dus la sinagogă să aibă părtăşie sau pentru edificarea sfinţilor, ci să îi aducă pe aceştia la Hristos în vederea mântuirii. După ce Pavel spune "de acum încolo, mă voi duce la Neamuri" (Faptele Apostolilor 18:6), Sabatul nu mai este menţionat niciodată

În prealabil postat de ioanna

Există o serie de pasaje care menţionează clar prima zi a săptămânii (Duminica) ca zi de închinare şi comuniune a creştinilor. De exemplu, Faptele Apostolilor 20:7 arată că "În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea". În 1 Corinteni 16:2 Paul îi îndeamnă pe credincioşii din Corint ca "În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui". Întrucât Pavel cataloghează în 2 Corinteni 9:12 acest fel de daruri drept una dintre modalităţile de închinare către Dumnezeu, colecta trebuie să fi fost legată de un serviciu de închinare al creştinilor în ziua de Duminică. Din punct de vedere al relatărilor istorice Duminica şi nu Sâmbăta a fost ziua normală de adunare a creştinilor încă din perioada de început a bisericii.

Singurele menţiuni privind Sabatul în Noul Testament de la Faptele Apostolilor până la Apocalipsa sunt legate strict de evanghelizarea evreilor iar locul este întotdeauna o sinagogă (Faptele Apostolilor, capitolele 13–18). Apostolul Pavel a scris: "Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei" (1 Corinteni 9:20). Pavel nu s-a dus la sinagogă să aibă părtăşie sau pentru edificarea sfinţilor, ci să îi aducă pe aceştia la Hristos în vederea mântuirii.

corect , subscriu
multa iubire

[ioanna]

În prealabil postat de the_Listener

corect , subscriu
multa iubire

Obligatia ţinerii Sabatului este parte a legii Vechiului Testament, creştinii nefiind sub autoritatea Legii (Galateni 4:1-26; Romani 6:14). Noi ca şi creştini nu avem obligaţia ţinerii Sabatului mozaic prin odihnă, ci suntem liberi să Îl urmăm pe Hristos Cel înviat, slujindu-I. Apostolul Pavel a spus că fiecare creştin este liber să decidă dacă doreşte să ţină o zi de odihnă de sabat: “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5). Prima zi a săptămânii, Duminică, Ziua Domnului (Apocalipsa 1:10) celebrează Nouă Creaţie, Hristos Cel înviat fiind Capul bisericii si a devenit ziua normala de adunare a creştinilor încă din perioada bisericii primare.

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

Obligatia ţinerii Sabatului este parte a legii Vechiului Testament, creştinii nefiind sub autoritatea Legii (Galateni 4:1-26; Romani 6:14). Noi ca şi creştini nu avem obligaţia ţinerii Sabatului mozaic prin odihnă, ci suntem liberi să Îl urmăm pe Hristos Cel înviat, slujindu-I. Apostolul Pavel a spus că fiecare creştin este liber să decidă dacă doreşte să ţină o zi de odihnă de sabat: “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5). Prima zi a săptămânii, Duminică, Ziua Domnului (Apocalipsa 1:10) celebrează Nouă Creaţie, Hristos Cel înviat fiind Capul bisericii si a devenit ziua normala de adunare a creştinilor încă din perioada bisericii primare.

Deci daca fiecare trebuie sa fie incredintat, inseamna ca nu cel care vrea sa tina sambata greseste ci cel care vrea sa il oblige sa tina duminica. Sa nu mai zic si de toate superstitiile romanesti ca daca ai lucrat duminica sau in zi de sarbatoare, vai ce ti se intampla. Iar in unele carti de spovedanie apare ca pacat muncitul duminica...

[ioanna]

Deci daca fiecare trebuie sa fie incredintat, inseamna ca nu cel care vrea sa tina sambata greseste ci cel care vrea sa il oblige sa tina duminica.

La fel trebuie incredintat si parintele adventist ce da in paranoia nelasandu-si copilul la examen sambata, nu crezi? Nu exista obligatia Sabatului in NT, indiferent daca e sambata sau duminica. Traditia a impus ca zi de intalnire a crestinilor Duminica, iar noi am pastrat-o, insa Duminica n-are acelasi inteles ca si Sabatul vechi-testamentar. Are rost sa revolutionam si sa distrugem o traditie milenara pentru un simplu moft ,spunandu-le oamenilor: veniti sambata la biserica nu duminica, pentru ca stiti, evreii se intalneau sambata? e absurd. Din punctul meu de vedere comunitatea adventista a ales sa se intalneasca sambata,pentru a se identifica, spre a se deosibi de ceilalti crestini. Asa au facut si primii crestini pentru a se deosebi de evrei, asa au procedat si musulmanii pentru a se diferentia de ceilalti monoteisti, alegandu-si zile diferite de adunare.

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

La fel trebuie incredintat si parintele adventist ce da in paranoia nelasandu-si copilul la examen sambata, nu crezi? Nu exista obligatia Sabatului in NT, indiferent daca e sambata sau duminica. Traditia a impus ca zi de intalnire a crestinilor Duminica, iar noi am pastrat-o, insa Duminica n-are acelasi inteles ca si Sabatul vechi-testamentar. Are rost sa revolutionam si sa distrugem o traditie milenara pentru un simplu moft ,spunandu-le oamenilor: veniti sambata la biserica nu duminica, pentru ca stiti, evreii se intalneau sambata? e absurd. Din punctul meu de vedere comunitatea adventista a ales sa se intalneasca sambata,pentru a se identifica, spre a se deosibi de ceilalti crestini. Asa au facut si primii crestini pentru a se deosebi de evrei, asa au procedat si musulmanii pentru a se diferentia de ceilalti monoteisti, alegandu-si zile diferite de adunare.

Sunt deacord cu tine dar nici biserica ortodoxa nu-i usa de biserica din moment ce bunica ma stresa de cu sambata seara sa nu mai cos (faceam mileuri) si daca ma incapatanam sa nu o ascult imi zicea ca imi cos mintea :)) iar surorile devenite habotnice ortodoxe o certau pe mama daca facea mancare duminica, refuzau sa plece la drum duminica si cate si mai cate. Ca sa nu mai zic de faptul ca Iisus ne-a eliberat de legea evreiasca plina de tot felul de ritualuri care mai de care, dar apoi Ortodoxia ne-a inrobit cu altele la fel de multe si complicate. Eu ii inteleg in conditiile astea pe "sectari" ca vor sa se reintoarca la viata de pe vremea apostolilor atata cat se poate intelege ea din Biblie.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Are rost sa revolutionam si sa distrugem o traditie milenara pentru un simplu moft

Da, are rost, căci acest "moft" este al lui Dumnezeu. Apropos, "tradiţia" sabatului este veche de 6.000 de ani - dacă tot aduceţi acest argument al vechimii...

În prealabil postat de Adriana3

Deci daca fiecare trebuie sa fie incredintat, inseamna ca nu cel care vrea sa tina sambata greseste ci cel care vrea sa il oblige sa tina duminica. Sa nu mai zic si de toate superstitiile romanesti ca daca ai lucrat duminica sau in zi de sarbatoare, vai ce ti se intampla. Iar in unele carti de spovedanie apare ca pacat muncitul duminica...

PREOTUL: Mantuitorul n-a stricat Legea si proorocii, sau, in general, Vechiul Testament, ci numai l-a inlocuit cu Cel Nou, care este desavarsirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi - dupa cum s-a aratat si mai sus - a avut numai un rol de invatator, spre a pregati omenirea pentru primirea lui Mesia: “Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza” (Gal., 3, 24-25). Mantuirea noastra nu mai atarna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi sau de tinerea sambetei, ci de credinta in Iisus, Mantuitorul nostru. Prin Iisus Hristos, Legea (Testamentul Vechi) s-a implinit si a incetat. “Caci Hristos este sfarsitul Legii, spre indreptarea a tot celui care crede” (Rom., 10, 4).


Legea Veche a tinut numai pana la Ioan Botezatorul, ultimul pregatitor al venirii lui Hristos (Matei, 11, 13). Cei de sub regimul ei au fost nascuti sub robie, intocmai ca fiul lui Avraam, din roaba sa, Agar; pe cand cei din Testamentul Nou sunt ca fiul lui Avraam, din sotia sa libera, Sara, fiind nascuti spre libertate si mostenire. Caci Agar si Sara sunt inchipuiri ale celor doua Testamente (Gal., 4, 22-31). Prin urmare, cuvintele Mantuitorului: “Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii” au acest inteles: Eu n-am venit impotriva Legii si a proorocilor, sau: Venirea Mea nu ii este ceva strain, ci, dimpotriva, ea este in deplin acord atat cu Legea lui Moise, cat si cu invatatura, din celelalte carti ale proorocilor (Vechiului Testament), in acest chip, Legea se implineste desavarsit prin Mine - adica prin venirea Mea - deoarece aceasta venire a Mea este insasi tinta ei (Rom., 10, 4).


Iar cuvintele prin care Mantuitorul spune ca nu va trece o iota sau o cirta din Lege pana ce nu se vor face toate, se refera la implinirea lucrurilor proorocite despre El, care s-au implinit intocmai - pana la incheierea Noului Legamant facut prin Sangele Sau si instituit in seara Cinei celei de Taina, Cand legamantul Vechiului Testament a luat sfarsit. Dupa ce a mancat cu ucenicii Sai, Mantuitorul a luat paharul si l-a dat lor zicand: “Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi” (Luca, 22, 20).

multa iubire

ps asadar nu e ce spui tu .....--- cel care tine sambata greseste ca nu crede in iisus hristos ---
multa iubire

[Adriana3]

În prealabil postat de the_Listener

PREOTUL: Mantuitorul n-a stricat Legea si proorocii, sau, in general, Vechiul Testament, ci numai l-a inlocuit cu Cel Nou, care este desavarsirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi - dupa cum s-a aratat si mai sus - a avut numai un rol de invatator, spre a pregati omenirea pentru primirea lui Mesia: “Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza” (Gal., 3, 24-25). Mantuirea noastra nu mai atarna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi sau de tinerea sambetei, ci de credinta in Iisus, Mantuitorul nostru. Prin Iisus Hristos, Legea (Testamentul Vechi) s-a implinit si a incetat. “Caci Hristos este sfarsitul Legii, spre indreptarea a tot celui care crede” (Rom., 10, 4).


Legea Veche a tinut numai pana la Ioan Botezatorul, ultimul pregatitor al venirii lui Hristos (Matei, 11, 13). Cei de sub regimul ei au fost nascuti sub robie, intocmai ca fiul lui Avraam, din roaba sa, Agar; pe cand cei din Testamentul Nou sunt ca fiul lui Avraam, din sotia sa libera, Sara, fiind nascuti spre libertate si mostenire. Caci Agar si Sara sunt inchipuiri ale celor doua Testamente (Gal., 4, 22-31). Prin urmare, cuvintele Mantuitorului: “Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii” au acest inteles: Eu n-am venit impotriva Legii si a proorocilor, sau: Venirea Mea nu ii este ceva strain, ci, dimpotriva, ea este in deplin acord atat cu Legea lui Moise, cat si cu invatatura, din celelalte carti ale proorocilor (Vechiului Testament), in acest chip, Legea se implineste desavarsit prin Mine - adica prin venirea Mea - deoarece aceasta venire a Mea este insasi tinta ei (Rom., 10, 4).


Iar cuvintele prin care Mantuitorul spune ca nu va trece o iota sau o cirta din Lege pana ce nu se vor face toate, se refera la implinirea lucrurilor proorocite despre El, care s-au implinit intocmai - pana la incheierea Noului Legamant facut prin Sangele Sau si instituit in seara Cinei celei de Taina, Cand legamantul Vechiului Testament a luat sfarsit. Dupa ce a mancat cu ucenicii Sai, Mantuitorul a luat paharul si l-a dat lor zicand: “Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi” (Luca, 22, 20).

multa iubire

ps asadar nu e ce spui tu .....--- cel care tine sambata greseste ca nu crede in iisus hristos ---
multa iubire

Iar a scos mascariciul putin nasul la aer. Chiar ma intrebam ce i s-o fi intamplat de a devenit brusc serios :)))

Te cam pripesti cu sfarsitul demonstratiei, pune-ti coiful la loc si treci pe pozitie ca n-ai terminat. Cum ramane cu cei care se vor chema mici in Imparatie daca modifica vreuna din aceste porunci mici, si va fi mare in Imparatie daca va le va face si asa ii va invata si pe altii sa faca?

Cat despre Faptul ca Legea cea Noua este scrisa cu sangele Domnului, nici eu nu am zis altfel, ci dimpotriva, am zis ca tocmai cu Sangele Sau a spalat pacatul tuturor oamenilor din iubire pentru ei si de aceea Legea Lui, iubirea, a fost scrisa in inimile si cugetele tuturor ca sa nu mai aiba nevoie sa ii invete nimeni. A fost scrisa cu Sangele Sau, ca atare cine lucreaza iubirea in mod desavarsit (si pentru dusman) se Impartaseste cu acest sange al Domnului varsat pentru acesti dusmani. Suportand cu dragoste umilinta dusmanului, murim impreuna cu Hristos, ne impartasim de aceeasi moarte ca si El, ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui, de aceea trebuie sa-i multumim ca mai trimite si pe cate unul ca tine care sa ne mortifice :)))

În prealabil postat de Adriana3

Iar a scos mascariciul putin nasul la aer. Chiar ma intrebam ce i s-o fi intamplat de a devenit brusc serios :)))

Te cam pripesti cu sfarsitul demonstratiei, pune-ti coiful la loc si treci pe pozitie ca n-ai terminat. Cum ramane cu cei care se vor chema mici in Imparatie daca modifica vreuna din aceste porunci mici, si va fi mare in Imparatie daca va le va face si asa ii va invata si pe altii sa faca?

mortifice :)))

am spus dar vad ca nu citesti sau nu gindesti ce am spus ...
e LEGEA NOUA .... intelegi? in NOUL TESTAMENT SE REPeta toate poruncile FARA SABAT ....... SI NT SE BAZEAZA PE CREDINTA in iisus hristos .... asadar daca modifici ceva DIN NOUL TESTAMENT vei fi mic in imparatia cerurilor ... offf offf offff ... nu credeam ca trebuie sa repet ce am spus deja
multa iubire
VT desfiintat PRIN IMPLINIRE ....
MULTA IUBIRE
si ia sa vedem in ce crezi tu , sectaro ...
Iata cateva dintre marturiile duhovnicilor despre ecumenism:
Marturii
Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"[/COLOR]
Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"[/COLOR]
Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"[/COLOR]
Pr. Ardian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"[/COLOR]
Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"[/COLOR]
Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"[/COLOR]
Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."[/COLOR]
Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii

si eu ma alatur lor fara sa clipesc
multa iubire