Despre viclenia sectantilor

În prealabil postat de Adriana3

Dar duminica este mentionata dupa ce Pavel zice ca merge la neamuri?
Pentru ca pana aici imi rezulta ca Pavel predica evreilor in sinagoga sambata, aici am fost mereu deacord, dar predica si neamurilor sambata, si in plus le cerea sa puna fiecare cate ceva deoparte pentru duminica cand urmau sa se intalneasca insa nu spune ca le-ar si predica. Din alt discurs al lui Pavel reiese ca atunci cand se intalneau fiecare manca cele aduse de acasa si Pavel ii cearta pe cei bogati care ar fi trebuit sa manance acasa si sa aduca mancarea la adunari pentru saraci. Si cu ocazia acestui discurs insista si asupra Cinei celei de Taina. Ca atare mie imi rezulta ca activitatea de predicare era o activitate despartita de cea a Cinei.

Asadar, pe temeiul marturiilor de mai sus reiese clar ca sambata era un semn de legatura intre Dumnezeu si Israel si ca a fost data in urma, numai pentru israeliti (Ies., 3, 16-17), nicidecum pentru intreaga omenire.

Dar legiuirea sambetei nu s-a facut pentru o durata nedeterminata. Apostolul Pavel, in epistola sa catre galateni, ne arata ca “Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul (prin urmare pana la venirea Urmasului), Caruia I s-a dat fagaduinta” (Gal., 3, 19). De asemenea, stim ca “sfarsitul legii este Hristos” (Rom., 10, 4). Deci, iata durata de timp pentru care a fost data Legea: pana la venirea Urmasului, Care este Hristos. Legea a fost - dupa cum stim - numai povatuitor catre Hristos, ca sa ne justificam prin credinta. Dupa venirea credintei, nu mai suntem sub povatuitor (Lege) (Gal., 3, 24-25). Vechiul Testament fiind inlocuit, s-a implinit porunca lui Ieremia in care se zice: “Iata, vin zile - zice Domnul - cand Eu voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului… Voi pune Legea Mea in launtrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei imi vor fi Mie popor” (Ier., 31, 31-33; Evr., 8, 8-10). Aici se vorbeste despre incheierea unei noi legaturi si se arata si timpul cand asezamantul va fi inlocuit cu cel nou. Se naste intrebarea: care legamant va fi inlocuit? Proorocul Ieremia a aratat: “…acela pe care l-am facut cu parintii lor in ziua Cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului…”.


In ce consta acest legamant ne arata proorocul Moise: “Domnul Dumnezeul vostru a incheiat cu voi legamant in Horeb. Nu cu parintii nostri a facut Domnul legamantul acesta, ci cu noi, cei ce suntem vii aici astazi… Eu am stat in vremea aceea intre Domnul si intre voi… El a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Cel ce te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei… Cuvintele acestea le-a grait Domnul catre toata adunarea voastra pe munte, din mijlocul focului, al norului, intunericului si al furtunii, cu glas de tunet si altceva n-a mai grait. Si le-a scris pe doua lespezi de piatra si mi le-a dat mie” (Deut., 5, 2-22).

Acest Asezamant, aceasta legatura trebuie sa-i lase loc Noului Asezamant. Deci, inlocuindu-se si dandu-se la o parte legatura cea veche, de la sine cade si sambata - semnul acestei legaturi.



multa iubire

[Adriana3]

În prealabil postat de the_Listener

Asadar, pe temeiul marturiilor de mai sus reiese clar ca sambata era un semn de legatura intre Dumnezeu si Israel si ca a fost data in urma, numai pentru israeliti (Ies., 3, 16-17), nicidecum pentru intreaga omenire.

Dar legiuirea sambetei nu s-a facut pentru o durata nedeterminata. Apostolul Pavel, in epistola sa catre galateni, ne arata ca “Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul (prin urmare pana la venirea Urmasului), Caruia I s-a dat fagaduinta” (Gal., 3, 19). De asemenea, stim ca “sfarsitul legii este Hristos” (Rom., 10, 4). Deci, iata durata de timp pentru care a fost data Legea: pana la venirea Urmasului, Care este Hristos. Legea a fost - dupa cum stim - numai povatuitor catre Hristos, ca sa ne justificam prin credinta. Dupa venirea credintei, nu mai suntem sub povatuitor (Lege) (Gal., 3, 24-25). Vechiul Testament fiind inlocuit, s-a implinit porunca lui Ieremia in care se zice: “Iata, vin zile - zice Domnul - cand Eu voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului… Voi pune Legea Mea in launtrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei imi vor fi Mie popor” (Ier., 31, 31-33; Evr., 8, 8-10). Aici se vorbeste despre incheierea unei noi legaturi si se arata si timpul cand asezamantul va fi inlocuit cu cel nou. Se naste intrebarea: care legamant va fi inlocuit? Proorocul Ieremia a aratat: “…acela pe care l-am facut cu parintii lor in ziua Cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului…”.
In ce consta acest legamant ne arata proorocul Moise: “Domnul Dumnezeul vostru a incheiat cu voi legamant in Horeb. Nu cu parintii nostri a facut Domnul legamantul acesta, ci cu noi, cei ce suntem vii aici astazi… Eu am stat in vremea aceea intre Domnul si intre voi… El a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Cel ce te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei… Cuvintele acestea le-a grait Domnul catre toata adunarea voastra pe munte, din mijlocul focului, al norului, intunericului si al furtunii, cu glas de tunet si altceva n-a mai grait. Si le-a scris pe doua lespezi de piatra si mi le-a dat mie” (Deut., 5, 2-22).
Acest Asezamant, aceasta legatura trebuie sa-i lase loc Noului Asezamant. Deci, inlocuindu-se si dandu-se la o parte legatura cea veche, de la sine cade si sambata - semnul acestei legaturi.
multa iubire

Buun. Pana aici raspuns de nota 10 :) Deci sfarsitul legii este Hristos. Stim insa ca Hristos a venit tocmai ca sa implineasca legea nu ca sa o strice. Deci daca El nu a venit sa strice Legea si proorocii, ba inca a zis ca cine strica chiar si numai una din aceste porunci, foarte mici, si asa invata si pe altii sa faca, mic se va chema in Imparatia Cerurilor, dar cine va face si va invata, acesta mare se va chema in Imparatie. Deci dezvolta, despre ce porunci este vorba? Care Lege a fost scrisa in inima si cugetul oamenilor prin Noul Legamant? :)

În prealabil postat de Adriana3

Buun. Pana aici raspuns de nota 10 :) Deci sfarsitul legii este Hristos. Stim insa ca Hristos a venit tocmai ca sa implineasca legea nu ca sa o strice. Deci daca El nu a venit sa strice Legea si proorocii, ba inca a zis ca cine strica chiar si numai una din aceste porunci, foarte mici, si asa invata si pe altii sa faca, mic se va chema in Imparatia Cerurilor, dar cine va face si va invata, acesta mare se va chema in Imparatie. Deci dezvolta, despre ce porunci este vorba? Care Lege a fost scrisa in inima si cugetul oamenilor prin Noul Legamant? :)

am dat raspunsul inainte despre dilema ta(mesaj 1459 ) .... se vede ca nu ai citit ... legea a fost IMPLINITA si desfintata .... nu mai exista .... NT este iisus hristos si daca il citesti cu atentie o sa vezi ca se repeta toate poruncile FARA SAMBATA .... in noul testament NU VEI GASI vreo porunca sa se tina sambata , dar le vei gasi repetate pe toate celelalte si vei mai gasi si o discutie intre iisus si apostoli cind li se spune sa fringa painea si sa bea vinul IN CINSTEA LUI ... nu ai cum sa il cinstesti pe iisus , adica INVIEREA , DACA NU CINSTESTI ZIUA EI ... DUMINICA ... asta asa pe scurt ....
multa iubire
ps

[ioanna]

În prealabil postat de Adriana3

Care Lege a fost scrisa in inima si cugetul oamenilor prin Noul Legamant? :)

Legea cea Noua! Iisus a intarit Legea Veche,conferindu-i un sens adanc .
Exemplu : el a promulgat Decaologul in forma sa desavarsita: Fericirile .
In Predica sa de pe munte, Isus duce la împlinire poruncile lui Dumnezeu interiorizand si nuantand exigentele Decalogului. Decalogul împins de Isus în predica de pe munte la ultimele sale exigenţe nu-l mai observăm cu frica sclavului, ci cu iubirea copilului. Legea lui Moise dadea poporului evreu tot ce-i stătea în putinţă, nici nu putea să-i dea mai mult. Îl arăta cu degetul pe duşman, dar nu îl înarma cu forţă ca să-l învingă; îi descoperea boala, dar nu îl vindeca; îi punea sub ochi păcatele, dar nu i le ştergea. Legea lui era un leac, dar un leac care avea nevoie la rândul lui să fie lecuit; cel care a lecuit-o a fost Isus Cristos. Iisus n-a aboli Legea lui Moise, căci n-a venit să o desfiinţeze, ci să desăvârşească fără a adăuga precepte exterioare noi, ci transformă şi reformează rădăcina din care pornesc faptele Legii lui Moise: această rădăcină este inima omului!

Iar exemplele pot continua.

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

Legea cea Noua! Iisus a intarit Legea Veche,conferindu-i un sens adanc .
Exemplu : el a promulgat Decaologul in forma sa desavarsita: Fericirile .
In Predica sa de pe munte, Isus duce la împlinire poruncile lui Dumnezeu interiorizand si nuantand exigentele Decalogului. Decalogul împins de Isus în predica de pe munte la ultimele sale exigenţe nu-l mai observăm cu frica sclavului, ci cu iubirea copilului. Legea lui Moise dadea poporului evreu tot ce-i stătea în putinţă, nici nu putea să-i dea mai mult. Îl arăta cu degetul pe duşman, dar nu îl înarma cu forţă ca să-l învingă; îi descoperea boala, dar nu îl vindeca; îi punea sub ochi păcatele, dar nu i le ştergea. Legea lui era un leac, dar un leac care avea nevoie la rândul lui să fie lecuit; cel care a lecuit-o a fost Isus Cristos. Iisus n-a aboli Legea lui Moise, căci n-a venit să o desfiinţeze, ci să desăvârşească fără a adăuga precepte exterioare noi, ci transformă şi reformează rădăcina din care pornesc faptele Legii lui Moise: această rădăcină este inima omului!

Iar exemplele pot continua.

Cu tine sunt deacord :) Intrebarea era pentru cel care crede ca Legea Veche nu a fost intarita ci desfiintata.
Si tocmai pentru ca sunt deacord cu tine in cele scrise despre intarirea Legii Vechi, nu cred ca Sabatul a fost desfiintat ci ca si toate celelalte, a fost desavarsit. Ramane de inteles cum anume. Ceea ce a dorit Domnul este faptul de a trai duhul Legii si nu litera ei. Ori si sabatul are duhul sau dat de Dumnezeu din iubire pentru noi. A zis Domnul ca omul nu se hraneste doar cu paine ci si cu orice Cuvant de a lui Dumnezeu, deci hrana noastra si odihna noastra trebuie sa mearga si in aceasta directie. Bine ar fi in fiecare zi, sa fie sabat zilnic, dar daca nu se poate, macar o zi pe saptamana tot e bine. Dar intr-adevar, ziua nu trebuie batuta in cuie in mod rigid, ca asa ajungem din nou la litera legii. Si din pacate si Ortodoxia traieste destul de mult la litera legii. Nu toti reusesc sa se desprinda pentru a se inalta pe verticala asa cum foarte frumos ai explicat.

[ioanna]

În prealabil postat de Adriana3

Dar intr-adevar, ziua nu trebuie batuta in cuie in mod rigid, ca asa ajungem din nou la litera legii. Si din pacate si Ortodoxia traieste destul de mult la litera legii. Nu toti reusesc sa se desprinda pentru a se inalta pe verticala asa cum foarte frumos ai explicat.

In Ortodoxie totul straluceste de frumusete, sa nu confundam Ortodoxia cu lumea ortodoxa. In Ortodoxie, Hristos ne da puterile Sale Dumnezeieşti sau insasi viaţa Sa dumnezeiasca veşnica prin indumnezeire, pe cand El o are pe aceasta prin fire, deci NU, nu putem spune ca Ortodoxia traieste in litera legii, Ortodoxia reprezinta Duhul Legii, eseta vietii traita in har si adevar.

Noi suntem cei care tindem spre formalism, asemeni fariseilor. Exista un episodul sugestiv in acest sens pe care il gasim in Evanghelia dupa Matei, cand fariseii critica pe ucenici pentru ca i-au vazut mancand sambata, iar Iisus le spune „ine Chirios che tu savvatu” (“Domn este si al Sambetei”), cum apare in vechile manuscrise grecesti. (in ed. 2001 s-a tradus cu "este Domn al sambetei") Pentru ca sambata fusese luata in discutie de catre farisei, Iisus le-a raspuns punctual, insa ceea ce intelegem din afirmatia Sa e ca noi nu putem uita niciodata de Hristos si invatatura Sa, nici macar sambata (cand evreii il cinsteau pe Domnul la templu),sa ne aducem aminte ca aceasta indeamna la pietate si compasiune, la iubire si altruism, deci nu putem cadea in formalismul unor slujitori ai templului, caci "[Cineva] mai mare decât templul" este Iisus, iar acesta niciodata n-a lasat oamenii flamanzi, suferinzi, sau alte gesturi ce implica atitudini necrestinesti, pentru a "respecta" Ziua Domnului. In repetate randuri denuntam ipocrizia fariseilor, insa de multe ori cadem in aceleasi atitudini, atunci cand ne facem un “titlu de glorie” ca noi suntem aceia care implinim Porunca asa cum a lasat-o Dumnezeu in VT, deci cinstim ziua de sambata, sau cand tinand Ziua Domnului duminica, tindem spre inactivitate fizica (“e pacat sa muncesti”) si mai putin spre "odihna" spirituala. In ambele cazuri, ne afirmam in mod superficial orgoliul lipsei de pacat, necunoscand constiinta smerita a imperfectiunii proprii si a delicatetei respectului tainei celorlalte persoane. Noi n-ar trebui sa veneram calendarul, adica ziua de sambata (sau duminica), noi ar trebui sa cinstim Ziua Domnului si sa o pazim, iar pazirea nu se rezume la alipirea ei la o zi calendaristica, ci in primul rand ar trebui sa vizeze pazirea semnificatiei ei, pastrarea sensului ei profund care ni l-a dat Iisus, Mantuitorul nostru.

"Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăierea împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu" (Romani 2:28-29).

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

In Ortodoxie totul straluceste de frumusete, sa nu confundam Ortodoxia cu lumea ortodoxa. In Ortodoxie, Hristos ne da puterile Sale Dumnezeieşti sau insasi viaţa Sa dumnezeiasca veşnica prin indumnezeire, pe cand El o are pe aceasta prin fire, deci NU, nu putem spune ca Ortodoxia traieste in litera legii, Ortodoxia reprezinta Duhul Legii, eseta vietii traita in har si adevar.

Noi suntem cei care tindem spre formalism, asemeni fariseilor. Exista un episodul sugestiv in acest sens pe care il gasim in Evanghelia dupa Matei, cand fariseii critica pe ucenici pentru ca i-au vazut mancand sambata, iar Iisus le spune „ine Chirios che tu savvatu” (“Domn este si al Sambetei”), cum apare in vechile manuscrise grecesti. (in ed. 2001 s-a tradus cu "este Domn al sambetei") Pentru ca sambata fusese luata in discutie de catre farisei, Iisus le-a raspuns punctual, insa ceea ce intelegem din afirmatia Sa e ca noi nu putem uita niciodata de Hristos si invatatura Sa, nici macar sambata (cand evreii il cinsteau pe Domnul la templu),sa ne aducem aminte ca aceasta indeamna la pietate si compasiune, la iubire si altruism, deci nu putem cadea in formalismul unor slujitori ai templului, caci "[Cineva] mai mare decât templul" este Iisus, iar acesta niciodata n-a lasat oamenii flamanzi, suferinzi, sau alte gesturi ce implica atitudini necrestinesti, pentru a "respecta" Ziua Domnului. In repetate randuri denuntam ipocrizia fariseilor, insa de multe ori cadem in aceleasi atitudini, atunci cand ne facem un “titlu de glorie” ca noi suntem aceia care implinim Porunca asa cum a lasat-o Dumnezeu in VT, deci cinstim ziua de sambata, sau cand tinand Ziua Domnului duminica, tindem spre inactivitate fizica (“e pacat sa muncesti”) si mai putin spre "odihna" spirituala. In ambele cazuri, ne afirmam in mod superficial orgoliul lipsei de pacat, necunoscand constiinta smerita a imperfectiunii proprii si a delicatetei respectului tainei celorlalte persoane. Noi n-ar trebui sa veneram calendarul, adica ziua de sambata (sau duminica), noi ar trebui sa cinstim Ziua Domnului si sa o pazim, iar pazirea nu se rezume la alipirea ei la o zi calendaristica, ci in primul rand ar trebui sa vizeze pazirea semnificatiei ei, pastrarea sensului ei profund care ni l-a dat Iisus, Mantuitorul nostru.

"Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăierea împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu" (Romani 2:28-29).

Ioana,
Sunt deacord ca trebuie facut cum zici, insa din pacate Ortodoxia, prin multimea ritualurilor si prejudecatilor introduse, a cazut exact in formalismul VT. Chiar si faptul ca Liturghia trebuie musai sa fie cea a Sf. Ioan Gura de Aur (cu mici exceptii) este o dovada. In practica, Ortodoxia este foarte rigida. Venind din lume atee in Ortodoxie, iti spun sincer ca m-am simtit prizoniera a prejudecatilor si ritualurilor umane. Citind Biblia, am inteles-o ca si tine, in practica insa m-am izbit de o puscarie a ritualurilor si prejudecatilor ce imi aminteste foarte mult de cea evreiasca. Catolicii sunt mult mai liberi sa simta in practica ceea ce spui tu, anglicanii inca si mai mult, nu stiu restul neo(protestantilor) si sectelor. De aceea sunt putini care vin inspre Ortodoxie si multi care pleaca in sens invers.