Hirotonia si parohia pe bani?

[andreicozia]

În prealabil postat de Jane Says

Mereu m-am intrebat: ce fac episcopii cu banii?

... parca nu au dreptul sa detina proprietati si bunuri ale lor?

Cum ce fac cu banii? Dar tu ce faci cu banii?

Nu detin nimic, doar se folosesc de case si masini pe durata vietii lor dupa care trec in patrimoniul comunal.

[Decebal]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Intr-un fel sau altul, adevarul este ca se intampla lucruri foarte triste care compromit Biserica la cel mai inalt nivel. Inca n-am inteles "mecanismul"; in mintea mea, totul trebuie sa aiba o explicatie, fiindca altfel mania lui Dumnezeu s-ar abate oricum, mai devreme sau mai tarziu.

Pana nu demult, eram un inversunat luptator impotriva ideii ca numirea ca preot, la o anumita parohie (nu neaparat la oras, nu neaparat intr-o zona cu enoriasi instariti si "generosi"), se face pe bani, si-nca pe bani multi. Pur si simplu refuzam sa cred ca asa ceva e posibil. Ani la rand. Pana de curand cand Dumnezeu a oranduit sa aflu "oficial" (sa zic asa), lucruri cu totul de neinteles. Cum?!? Cum se poate impaca dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, cu pretinderea unor sume mari de bani, pentru care, ori familia trebuie sa faca mari sacrificii, ori tanarul absolvent la teologie sa-si petreaca multi ani prin tari straine, pana sa reuseasca sa adune acea suma care i s-a pretins fara menajamente...

Si e un mare paradox. Sa o luam simplu: cat timp ii trebuie unui mirean care vrea cu adevarat sa se mantuiasca, sa-si gaseasca un duhovnic BUN? De ce nu sunt toti buni? De ce unii ne dau atatea motive de sminteala, incat nici nu mai stim ce sa credem, fiindca in mintea noastra, preotul si invatatorul trebuie sa fie intotdeauna "oamenii model"?... De ce sunt pastrati in parohii, atatia "inselati" care nu fac decat sa dezbine Biserica si sa alunge pana si pe cei mai credinciosi, ce sa mai spunem de ceilalti care ar vrea sa..."se adune", in timp ce sunt atatia care abia asteapta sa primeasca o parohie unde sa puna mult suflet, dar si umarul la o "treaba curata"?...

E adevarat, am vazut si dintre acei care n-au avut nici bani, nici sustinere din partea cuiva anume, dar au avut multa smerenie si multa rugaciune, iar Dumnezeu le-a dat si har si le-a facut si biserica din nimic. Sunt cazuri rare, dar SUNT.

Imi cer iertare si nici macar nu stiu cui... De obicei nu sunt omul care sa privesc catre metehnele mai-marilor Bisericii, dar as minti sa spun ca nu sufar impreuna cu atatia altii ca mine, nu atat pentru "metehnele" unor asa-zisi "preoti", cat pentru "tranzactionarile" care se fac in culise, intre doua Sfinte Liturghii...

Cuvinte la care trebuie îndelung meditat şi probabil nu numai meditat. Nici eu nu vroiam, tot aşa din prea multă încredere, să cred şi să accept că se întâmplă astfel de lucruri. Până când am aflat şi eu tot aşa din surse "oficiale" cam despre ce este vorba şi tot stau şi mă gândesc cum încă se mai poate accepta aşa ceva; nu cred că este vorba despre o chestie generalizată, însă chiar faptul că ar exista cazuri de simonie este deja de o extremă gravitate şi cu consecinţe şi implicaţi foarte grave din punct de vedere spiritual, moral şi nu numai, pentru că ştim că erorile morale şi spirituale duc şi la consecinţe grave în alte planuri ale existenţei. Din câte am înţeles ar exista nişte utilizatori precum AlinB care au dat de înţeles că ştiu mai multe lucruri din interiorul Bisericii, lucruri pe care noi, prostimea, nu le cunoaştem şi prin urmare nici nu am avea îndreptăţire să ne dăm cu presupusul. Poate vă explică ei, spre exemplu AlinB, mai mult lucruri. Să sperăm că intervenţiile de pe forum nu vor rămâne doar material de studiu pentru foştii sau actualii securişti / informatori / "sifonari" / "ciripoi" din BOR.

[Decebal]

În prealabil postat de costel

Asa ca eu privesc si intrarea unora pe "pile" ca fiind ingaduita de Dumnezeu.

Nu stiu cum se impaca faptul ca unul ajunge sa fie preot dand bani, iar altul care nu are, dar a terminat o facultate, nu se invredniceste de acest lucru. In ochii mei pare a fi o nedreptate, dar de vreme ce Dumnezeu ingaduie asta, inseamna ca avem un sens inalt si in asta. Greu lucru pentru mintea mea. Asta ar insemna ca Dumnezeu accepta ilegalitatea, caci nu e drept sa ajungi in preotie dand bani. Dar cum lucrurile stau altfel in fata lui Dumnezeu, trebuie sa le primim. Cred ca important nu e sa am raspuns la aceasta problema, ci sa-mi implinesc menirea mea in aceasta lume. Si sincer, nu simt ca as avea vocatie pentru limpezirea acestui subiect. Asa ca le accept prin tacere.

Îmi cer scuze domnule Costel, însă o astfel de mentalitate ca a dumneavoastră exte extrem de greşită şi cu consecinţe extrem de nefaste din multe puncte de vedere. Nu mult studiu al Scripturii şi al Tradiţiei Bisericii vă vor lămuri pe deplin că ideile pe care dumneavoastră le acceptaţi sunt extrem de greşite, sunt total împotriva voii lui Dumnezeu. Ceea ce vi se pare dumneavoastră că Dumnezeu tolerează, este în fapt doar o toleranţă, o îngăduinţă a lui Dumnezeu timp în care deja se pregăteşte pedeapsa lui Dumnezeu pentru aceste grave încălcări ale voii Sale.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Cred ca putin conteaza cum ajunge un preot intr-o anumita parohie, ci mai mult ceea ce face ca preot pentru enoriasii respectivi...asadar putin ma intereseaza pe mine ce a facut si ce a dres!

Văd că e cam din aceeaşi categori de mentalitate cu a lui Costel.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Cred eu...din ce am vazut la viata mea, ca pentru unii " spaga" nu este o tranzactie de fapt, ci doar o inlesnire in vederea asigurarii un loc sigur....unii nu pot face stresului, si am vazut parinti care dadeau bani pentru admiterea copiilor la facultate cu ani inainte, dadeau bani pe meditatii cu profesorii cei mai buni...nu stiau saracii ce sa mai faca, dar banii pentru ei nu erau de fapt un lux...erau niste mijloace de care se foloseau la momentul respectiv.

Eu nu judec, nu stiu ce inseamna sa dai bani pentru vreun examen....dar stiu ca de cele mai multe ori un tanar nu are de unde sa dea bani pentru admiterea la facultati, deci de fapt parintii ii invata asa, si poate din prea multa dorinta de a-i proteja, de a le asigura un loc, un job...ceva ce acei tineri isi doresc deja cu ardoare.

Asa ca eu as spune sa nu ii mai judecam cu atata asprime pe cei care dau bani, chiar daca gresesc...atat ei cat si cei care primesc, pentru ca poate nu influenteaza atat de mult harul, si alte asemenea...pe cat se vehiculeaza aici!!!

Cu astfel de mentalităţi greşite expuse de Costel şi de Andruşca nici nu mă mai mir de locul unde a ajuns BOR, România, societatea românească şi poporul român. Practic, pentru încălcările voii lui Dumnezeu, blestemele de la Dumnezeu au venit, vin şi vor veni în continuare cu precizie matematică. Pentru cei care sunt obişnuiţi să închidă ochii, să se facă că nu văd şi să accepte în tăcere, îi lăsăm să suporte în continuare blestemele venite de la Dumnezeu în mare smerenie şi tăcere.

Din câte am auzit la ora actuală este o secetă în România care nu este îndepărtată nici la rugăciunile preoţilor. Hrana de producţie românească se împuţinează tot mai mult şi devine tot mai scumpă, fermierii, producătorii şi agricultorii români se răresc şi ei, pământurile agricole sau cu potenţial agricol încep să fie cumpărate de cetăţeni străini, ne-români, ne-ortodocşi, iar românii sunt obligaţi să cumpere hrană din import şi să finanţeze industria alimentară a altor ţări, popoare. Alţii se îmbogăţesc, cresc, se dezvoltă, se extind, iar românii îndură în continuare consecinţele propriilor lor fapte în smerenie şi tăcere. Cine ştie până când va mai dura această falsă smerenie şi această tăcere de mormânt care are un straniu miros de mormânt?

[antiecumenism]

-eu gandesc asa :orice problema apare in discutie trebuie sa tinem cont de Sfintii Parinti.
-Decebal are dreptate Dumnezeu si Sfintii nu sunt de acord cu preotii facuti de oameni pe bani.

Sa vedem ce zice Sfantul simeon noul teolog – cateheze- despre preotie:

“Preoţii şi păstorii trebuie să fie în lumină .Dar să nu ne înşelăm pe noi înşine [2 Co 3, 18], şi, urmând voilor cărnii noastre [Ef2, 3; 2 Ptr 2, 10], să desfrânăm în obişnuinţele noastre [Ps 105, 39], făcându-ne pe noi înşine învăţători, şi devenind egumeni, arhierei, şi preoţi în dispreţul lui Dumnezeu şi al mântuirii noastre. Căci dacă atunci când Iisus a zis: „De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu", iar Nicodim I-a răspuns: „Cum va putea un om să se nască bătrân fiind? Poate oare să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască din nou?" [In 3, 3-4], Iisus i-a reproşat şi i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti aceasta?" [In 3, 10], măcar că el nu crezuse încă nicidecum, nici nu cunoştea cele ale harului, atunci de o cât mai mare osândă nu suntem vrednici noi, cei ce suntem învăţători după venirea harului şi nu cunoaştem tainele harului, cei ce ne desfătăm de o astfel de învăţătură şi suntem zilnic învăţaţi şi primim mărturie pentru ea de la apostoli, proroci, învăţători şi de la însuşi Domnul?
Căci dacă nu ştim cum se cade să petrecem în această viaţă [1 Tim 3, 15], nici cum trebuie să creştem mai întâi în fapte bune şi să ne înfăţişăm pe noi înşine robi ai dreptăţii [Rm 6, 16-19], ca unii ce stăm înaintea Domnului şi nu a oamenilor [2 Co 8, 21; Ef6, 7] şi am fost rânduiţi să slujim fără reproş Dumnezeului celui viu [1 Tes 1, 9], nici cum şi în ce fel trebuie mai întâi să ne facem aşa ca să stăm în fruntea celorlalţi, cum, spune-mi, vom încerca să luăm în mâini paza şi purtarea de grijă a turmei Stăpânului? Cum o vom păstori pe aceasta după voia Păstorului celui Mare [1 Ptr 5, 4] şi o vom aduce la păşunile cele pururea verzi [In 10, 9-3].



Ticăloşia preoţilor traficanţi ai harului
Dar, o, învârtoşarea noastră şi dispreţul nostru faţă de Dumnezeu şi cele dumnezeieşti! Căci astupându-ne urechile ca o aspidă [Ps 57, 5] şi făcându-ne ca nişte surzi şi muţi, asemenea morţilor, şi având simţirile sufletului învârtoşate, nu primim simţirea celor grăite [de noi], nici nu ştim că există un creştinism, ci ignorând taina Iconomiei şi neştiind nimic exact din tainele creştinilor, încercăm fără ruşine să arătăm, celor mulţi despre lumina cunoştinţei, ba chiar însăşi lumina cunoştinţei. Dar nu cunoştinţa este lumina, ci lumina este cunoştinţa, pentru că toate sunt în ea, prin ea şi din ea [Rm 11, 36], a cărei vedere tăgăduind-o, ne denunţăm pe noi înşine că n-am fost născuţi, nici n-am venit la lumina cea de sus ci, că, fiind încă embrioni sau, ca să grăim mai adevărat, avortoni [I Co 15, 8], ne aruncăm pe locurile sfinte şi urcăm pe scaunele apostolilor, şi, ceea ce este mai grav, cumpărăm cei mai mulţi, fără frică de Dumnezeu, preoţia cu bani, şi căutăm, noi, cei ce nici n-am fost niciodată miei, să stăm ca păstori în fruntea turmei împăratului, şi aceasta numai ca să ne umplem pântecele noastre ca nişte fiare şi să săvârşim toate celelalte lucruri pe care le cere dorirea răului şi pofta şi instinctul spre cele de jos.
Aşa au fost la început, fraţilor, apostolii? Aşa urmaşii apostolilor? Aşa părinţii şi învăţătorii noştri? Vai de înfricoşătoarea îndrăzneală a unora ca acestora, căci nu numai în ce priveşte banii văzuţi se fac vânzători şi furi de cele sfinte, ei, cei ce nu se uită decât la pungă, dar îndrăznesc să se atingă chiar şi de însăşi bogăţia cea dumnezeiască, pentru că nu se ruşinează să zică: „Al nostru este a lega şi dezlega [Mt 16, 19; 18, 18] şi acest lucru noi l-am primit, în viaţa de faţă, de sus!" O, neruşinarea, ca să nu zic ultima nebunie a lor! De la cine, spune-mi, tu, şi pentru ce ai primit această putere de sus [In 19, 11]? Pentru că ai lăsat toate şi ai urmat lui Hristos [Mt 19, 27 par]? Pentru că ai dispreţuit slava pământească? Pentru că te-ai făcut smerit cu duhul [Mt 5, 3; 11, 29; Ps 33, 19]?
Pentru că ai vândut toate şi le-ai dat săracilor [Mt 19, 21 par]?
Pentru că ţi-ai pierdut sufletul tău sau l-ai omorât pentru lume [Col 3, 5; Ga 6, 14] şi nu l-ai mai găsit în nici o voie a cărnii [Ef2, 3; In 1, 13]? Sau ai auzit oare şi tu, ca şi ucenicii lui Hristos în vechime, de la El însuşi suflând asupra ta şi zicându-ţi: „Ia Duh Sfânt! Cărora le vei lăsa păcatele, lăsate vor fi şi cărora le vei ţine, ţinute vor fi!" [In 20, 22-23]?


Sfinţenia adevăratului preot
„Dar puterea aceasta e a preoţilor", zic ei. Ştiu şi eu; adevărat e acest lucru. Dar nu a tuturor preoţilor, nici a celor ce sunt doar preoţi pur şi simplu, ci a celor ce slujesc Evanghelia în duh de smerenie [Dn 3, 29] şi duc o viaţă ireproşabilă, a celor ce s-au înfăţişat mai întâi pe ei înşişi Domnului [Rm 6, 16; 12, 1] şi aduc în chip duhovnicesc în templul trupului lor [7 Co 6,19] drept jertfă desăvârşită, sfinţită şi bine-plăcută închinarea lor curată [Rm 1, 21; Iac 1, 27] fiind primiţi, înfăţişaţi [cf. Evr 9, 24] la jertfelnicul celor de sus, şi aduşi de Arhiereul Hristos lui Dumnezeu Tatăl ofrandă desăvârşită, prefăcuţi, schimbaţi şi transfiguraţi prin puterea Duhului în Hristos Cel ce a murit pentru noi şi a înviat în slava Dumnezeirii; a celor care se căiesc şi plâng cu smerenie desăvârşită ziua şi noaptea şi se roagă cu lacrimi nu numai pentru ei înşişi, ci şi pentru turma cea încredinţată lor şi pentru toate sfintele lui Dumnezeu biserici din lume, şi nu numai atât, ci şi plâng cu amar înaintea lui Dumnezeu pentru păcate străine, neavând nevoie de nimic mai mult decât de hrana absolut trebuincioasă, nici preocupându-se cu vreo îngrijire sau desfătare a trupului, ci care „umblă", precum este scris, „în Duhul şi nu mai săvârşesc pofta cărnii" [Ga 5, 16]; care nu preferă din pricina dreptăţii şi poruncii lui Dumnezeu nici pe sărac nici pe bogat, nici pe stăpânitor nici pe cel stăpânit, nici chiar pe cel ce poartă diadema [împărătească]; care nu se înmoaie, nu trec cu vederea sau încalcă porunca lui Dumnezeu Cel peste toate, nici sub pretext de milă, nici pentru dăruire de daruri, nici pentru frică, nici pentru iubire nici pentru orice alt lucru văzut sau nevăzut.
A unora ca acestora este faptul de a lega şi dezlega [Mt 16, 19; 18, 18], de a săvârşi cele sfinte şi a învăţa, nu însă a celor ce au primit votul şi hirotonia [alegerea] numai de la oameni, „căci nimeni, zice [Scriptura], nu-şi ia de la sine cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu" [Evr 5, 4].
Nu a zis: cel ce a primit votul de la oameni, ci cel ce a fost mai înainte hotărât şi rânduit spre aceasta de Dumnezeu. Căci [preoţii] făcuţi din oameni şi prin oameni sunt furi şi tâlhari, precum a zis Domnul: „Eu sunt uşa. Toţi câţi au intrat şi intră nu prin Mine, ci sar pe altundeva, sunt furi şi tâlhari" [In 10, 7.9.1].


Hristos — Lumina lumii
Deci nu vă amăgiţi, fraţilor [1 Co 6, 9], cine petrece în întuneric e în afara uşii, iar cel căruia i se pare că a intrat şi n-a intrat prin lumină, şi el e în afara staulului. Căci dacă Iisus este lumina lumii [In 8, 12; 9, 5] şi uşa [In 10, 7-9], negreşit El este o uşă luminoasă şi nu numai o simplă uşă, iar cine a ajuns în ea, a ajuns în lumina lumii. Dar El este Lumină a lumii nu ca unul văzut în mod sensibil ci ca unul contemplat în mod inteligibil .”

[antiecumenism]

"Când te-ai învrednicit de preoţia dumnezeească şi cinstită, te-ai îndatorat de mai înainte să te ai pe tine jertfit morţii patimilor şi plăcerilor şi aşa să îndrăzneşti a te atinge de jertfa cea vie şi înfricosată, dacă nu vrei să fii ars de focul dumnezeesc.

Şi dacă nu ai primit înştiinţare dela Duhul Sfânt că eşti primit ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, ca unul întocmai cu îngerii, să nu îndrăzneşti să te arunci în primejdie, atingându-te de săvârşirea înfricoşată şi preacurată a celor dumnezeeşti [TAINA PREOTIEI], de care şi îngerii se tem şi dela care mulţi dintre Sfinţi s’au tras înapoi cu evlavie; ca nu cumva, asemenea lui Zan, să te pierzi din părerea că eşti bun. Gândeşte-te că te-ai învrednicit de o cinste întocmai cu a îngerilor şi sârgueşte-te. să rămâi nepătat în treapta în care ai fost chemat, prin toată virtutea şi curăţia. Ştii pe Luceafărul care a căzut, din ce era ce sa făcut, din pricina mândriei. Să nu păţeşti şi tu acestea, închipuindu-ţi lucruri mari despre tine. Socoteşte-te pe tine pământ şi cenuşă şi lepădătură şi plângi pururea, ca să te învredniceşti de împărtăşirea dumnezeească şi să fii chemat la rudenie de neînţeleasa iubire de oameni şi de negrăita bunătate a lui Dumnezeu, prin mânuirea sfintelor înfricoşate Taine. [TAINA PREOTIEI]"

Parintele TEOGNOST (Filocalia 4): Despre preoţie- Preacuvioşilor Părinţi Lazăr şi Varlaam, Teognost prea smeritul şi nevrednicul întregei lumi

[kikyo_ea]

Eu sunt de parere ca aceste afirmatii le fac cei care nu reusesc sa isi ia o parohie. Cel putin asa e in invatamant: unu care nu ia titularizarea zice ca ceilalti au dat bani sau au copiat... n.o sa spuna ca el n.a fost in stare. Or fi si cazuri aparte de dat mita dar... nu e o regula...

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Cuvinte la care trebuie îndelung meditat şi probabil nu numai meditat. Nici eu nu vroiam, tot aşa din prea multă încredere, să cred şi să accept că se întâmplă astfel de lucruri. Până când am aflat şi eu tot aşa din surse "oficiale" cam despre ce este vorba şi tot stau şi mă gândesc cum încă se mai poate accepta aşa ceva; nu cred că este vorba despre o chestie generalizată, însă chiar faptul că ar exista cazuri de simonie este deja de o extremă gravitate şi cu consecinţe şi implicaţi foarte grave din punct de vedere spiritual, moral şi nu numai, pentru că ştim că erorile morale şi spirituale duc şi la consecinţe grave în alte planuri ale existenţei. Din câte am înţeles ar exista nişte utilizatori precum AlinB care au dat de înţeles că ştiu mai multe lucruri din interiorul Bisericii, lucruri pe care noi, prostimea, nu le cunoaştem şi prin urmare nici nu am avea îndreptăţire să ne dăm cu presupusul. Poate vă explică ei, spre exemplu AlinB, mai mult lucruri. Să sperăm că intervenţiile de pe forum nu vor rămâne doar material de studiu pentru foştii sau actualii securişti / informatori / "sifonari" / "ciripoi" din BOR.

Domnu' Exper Teolog, faceti confuzii grave, da' poate nu cunoasteti definitia simoniei.

De hirotonit este hirotonit oricine, si e gratis, unde primeste parohie este partea a doua.

Daca esti orasean si nu-ti place sa pui osul la munca campului (la propriu si la figurat) si astepti sa faci repejor bani de masina si vila, sigur ca tanjesti dupa parohie de oras, cat mai mare si avuta, nu cartier de oameni saraci care traiesc de pe o zi pe alta.

Daca n-ar exista categoria asta de asa zisi preoti si oameni care sa simpatizeze cu vezi Doamne, nobila lor cauza, n-ar exista nici problema "se dau bani pentru parohii 'bune'".

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Î Cine ştie până când va mai dura această falsă smerenie şi această tăcere de mormânt care are un straniu miros de mormânt?

Hoho, o fi mirosind a mormant pentru cei pacatosi, dar de cei drepti are grija Domnul, si numai 5 de ar fi in mijlocul unei mari de stricaciune care va fi data focului, ei vor scapa.
Nu crezi?

Doar drepti sa fie, adica ei sa se judece in raport cu Dumnezeu, nu sa-i judece pe altii in raport cu inchipuita lor dreptate si sa le bage schimbarea pe gat cand ei insisi nu realizeaza cata nevoie au de schimbare.

Iar in ceea ce priveste solutiile pe care le sugerezi direct si indirect matalutza, au un miros mult mai urat, fetid, a unui soi de "revolutii" a caror tatic este insusi Lucifer.

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Hoho, o fi mirosind a mormant pentru cei pacatosi, dar de cei drepti are grija Domnul, si numai 5 de ar fi in mijlocul unei mari de stricaciune care va fi data focului, ei vor scapa.

I-am spus odată şi lui Ioan Cezar că avem modele diferite, să zic aşa. La ora asta Biserica Ortodoxă trebuia de mult să fie civilizatoare prin alte părţi ale planetei. Biserica Ortodoxă nu se bazează şi nu se poate baza pe un model "sodoma şi gomora" al lui "scapă cine poate", "din viaţă scapă cine poate", "poate se vor salva din cauza a cinci inşi"; după cum bine ştim Sodoma şi Gomora nu au scăpat, ci au predate focului şi cenuşa s-a ales de ei. Încercaţi să nu mai induceţi lumea în eroare cu astfel de mentalităţi greşite care nu sunt specifice Bisericii lui Christos. Am mai auzit astfel de formulări la unii ortodocşi, bineînţeles folosite doar de aceia care, într-un fel sau altul, sunt la putere în BOR sau în conexiune cu cei de la putere.

Nu aveţi cum să contestaţi "contribuţia" BOR şi a preoţilor ei la felul sau halul în care merge societatea românească. S-au întâmplat foarte multe lucruri şi încă se mai întâmplă iar pasivitatea BOR faţă de ceea ce se întâmplă este mai mult decât suspectă. Biserica lui Christos nu poate avea şi manifesta atâta indifierenţă faţă de tot ceea ce se întâmplă. Am înţeles care este mentalitatea butonarilor ortodocşi şi tot nu înţeleg pe ce îşi bazează ei această indiferenţă faţă de toate nelegiuirile, lipsa de învăţături şi mai ales de măsuri practice de contracarare. În acest ritm BOR le-a pregătit şi le pregăteşte zilnic altora ca să îi ia locul, şi poate asta nu ar mira când se poate vedea câtă lipsă de simţire au butonarii pravoslavnici faţă de oameni şi în special faţă de ortodocşi. Şi nu, domnule AlinB, nu trebuie nimeni să acorde invitaţii BOR să îşi vadă de treabă şi să se preocupe la modul real de viaţa românilor, însă este evident că unii tot stau şi aşteaptă niscaiva invitaţii speciale, fiind preocupaţi probabil cu alte lucruri.

În articolele la care se dă trimitere la începutul acestui subiect de discuţie se vorbeşte foarte clar de un sistem clientelar, nu se ştie cât de extins, în ceea ce priveşte preoţia în BOR. Poate că şi acest sistem clientelar, fără (prea mulţi) oameni independenţi este o cauză pentru felul în care se desfăşoară lucrurile. Chiar dumneavoastră eraţi pe punctul, la un moment dat, să acceptaţi că lucrurile nu stau chiar bine dpdv spiritual, moral între românii ortodocşi. Una dintre cauze este fără îndoială sistemul clientelar de care se vorbeşte în acele articole şi care corespund într-o anumită măsură realităţii. Normal că obedienţii îndeplinesc mai departe "sarcinile de partid", sarcinile date de Christos sunt lăsate pe altă dată, Christos poate să mai aştepte. Până când? Şi până când credeţi că alţii vor mai tolera aceste stări absolut intolerabile ale lucrurilor? Sau dumneavoastră încă vă bazaţi pe toleranţa ignoranţilor "credincioşi"? Ştiţi câtă sminteală a adus şi aduce practicarea acestui sistem clientelar de care se vorbeşte în acele articole, şi despre care şi alţii au auzit şi chiar de la oameni cu informaţii din BOR? Sau pe dumneavoastră vă pasionează doar "atacurile" care vin din exterior, dar preferaţi să nu vedeţi, să închideţi ochii şi să vă faceţi că nu vedeţi actele de subminare ale BOR chiar din interiorul ei, şi care în esenţă sunt cele mai periculoase? Duşmanul (de clasă) este mereu în afară, nu-i aşa, domnule AlinB? Parcă tocmai dumneavoastră ne tot atenţionaţi că primul duşman al nostru suntem chiar noi înşine; în cazul BOR de ce nu mai vedeţi lucrurile aşa? De ce în acest caz mai importanţi sunt "duşmanii de clasă", "sabotorii"?

Antiecumenism si Decebal: mai oameni buni, chiar credeti ca mie sau lui Alin si totodata oricarui crestin din tara asta ne place cum merg lucrurile pe la noi (in Biserica, in politica, in scoli, in familie, in toate...)? Credeti ca atitudinea noastra inseamna implicit si automat ca ne dam acordul cu faptele nedemne ale unor confrati de credinta? Sau cu propriile fapte nelalocul lor?
Nu fratilor, nici vorba. Pur si simplu am invatat si noi de la aceiasi Sfinti Parinti, ca si voi, ca treaba noastra, a astora din bobor (ca nu stiu sa fie printre noi vreun ierarh), este sa ne vedem de pocainta noastra. Iar de-om ajunge vreunul sa fim in situatia de a lua masuri disciplinare sau mai stiu eu cum in ce-i priveste pe unii sau pe altii, apoi vom vedea atunci. Dar noi suntem aici, iar nu acolo. Si atunci: de ce ne doare pe noi buba altuia? Ce, ale noastre chiar s-au vindecat toate?

Cred ca facem teorii peste teorii, cu o insatietate critica batatoare la ochi, si intretinem astfel o stare de spirit nerodnica. Sau, ma rog, care rodeste intunecimi rascolnice...

Asadar, sa ne intelegem: nu sunt partizanul abaterilor de la canoane si Traditie, nici vorba! Avem aceleasi modele in Biserica! Doar ca nu gasesc folos in a tot repeta, la nesfarsit, aceleasi lucruri nefaste, a scormoni necontenit in rahat...
Mai bine-ar fi sa ne vedem de cele unde stam cam prost, unii dintre noi... Eu, de pilda, tocmai lipsesc de la Sfanta Liturghie, din x motive nenorocite, amaratul de mine. Asta da problema reala si datatoare de amaraciune mare. Si-or mai fi si altele, pentru fiecare in gradina lui...