Discuții și clarificări cu privire la Îndrumarele pentru Spovedanie

[Iorest]

În prealabil postat de catalin2

Cum sa nu aiba pacat? Dar acolo nu scrie ca are acelasi pacat, de aceeasi gravitate. Tu credeai ca daca iti cere cineva o doza de droguri e o fapta buna daca i-o oferi? Desi tu nu te droghezi si daca nu i-o dai tu o ia din alta parte.

N-am spus treaba asta, nici n-am folosit exemplul ăsta, nu cred eu așa, de altfel chibrit nu e tot același lucru cu țigară sau cu tutunul - e un lucru adiacent, cum e și tirbușonul de deschis vinul, dacă-l împrumuți cuiva nu ești părtaș la faptul că el a băut.

M-am referit strict la situația aia din îndreptar cu faptul că a împrumuta un chibrit te face părtaș la păcatul fumatului, n-am extins discuția la exemplul cu drogurile care e forțat și nu-mi aparține nici măcar ca și cugetare.

Așa oricine poate deveni părtaș la orice fel de păcat, mai ales cei care lucrează în alimentație, cosmetică,artă pot hrăni păcatul altuia de îmbuibare, de lux, mândrie, trebuie făcută o limită până la care se merge cu extinderea și dacă chiar sunt călcări de porunci sau păcate de moarte cum sunt încadrate în Îndreptar.

Că fiecare exemplu din Îndreptar e încadrat ba sub o călcare de poruncă, ba sub un păcat de moarte, deci foarte grav.

Și am dat exemplu clar pe care tu l-ai ocolit, cu faptul că Sfântul Nectarie a lucrat la un negustor de tutun, și nu-i poate fi asimilat că el ar fi părtaș păcatului fumatului prin pregătirea tutunului cum descrie Îndreptarul spre finele exemplului 76 pag 20.

În prealabil postat de catalin2

Asa cum am aratat in celalalt mesaj, e clar acum ca indrumarul a fost scris de parintele Mandita. Din descriere reiese ca, probabil, e printre primele lucrari de acest gen, deci parintele a scris cat a stiut domnia sa si cum s-a priceput.
.

În îndreptarul îmbogățit e doar o citare din Lucrarea Cheia Raiului 1934 care așa se numea - Cheia Raiului, era o carte și nu era clar că există propriu zis o operă numită Îndreptar (cu 464 de subpuncte și rezumat) ca în Îndreptarul 2000, ci că părintele apără scrierea lui care conținea și opriri de la împărtășanie și canoane de metanii, ce nu mai apar în edițiile noi și atunci e clar că s-a făcut o formatare ulterioară a scrierilor, formatare ce aparține editorilor.

Dacă extragi cugetările teologice ale cuiva și încropești un îndreptar nu e ca și cum omul acela a scris un îndreptar în forma aceea și atâta timp cât o operă extrasă din alta a apărut după moartea acelui om, oricine poate avea rezerve.

Și trebuie mult discernământ pentru că altfel situațiile sunt ori prea vagi scoase dintr-un context mai larg sau detalierea nu cadrează cu gravitatea poruncii și a păcatului de moarte sub care e încadrat.