Biserica Crestina Universala

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

In trupele voievozilor romani au fost intotdeauna prezenti si foarte importanti mercenarii. Ucigasi de meserie, importati din alte tari.
Dar noua ni s-a spus, oh ce frumos, ce duios, ca romanii luptau contra turcilor cu mic cu mare, cu copii, cu femei, cu ilene cosanzene... Ce duios, ce romantic, ce uriesesc, ce eroic!
Propaganda, bre, ce-i asa greu de sesizat?

Mai intai, mercenarii nu sunt (neaparat) ucigasi de meserie. Sunt militari de meserie. A fi militar este o meserie foarte onorabila, iar Biserica a avut mereu stima pentru acest corp profesional. Oare astazi, cand avem din nou armata de mercenari, ce ar spune un militar pe care l-ati vedea pe strada daca i-ati spune ca e un ucigas de meserie ?

O armata propriu-zisa de mercenari a organizat-o Mihai Viteazul. Pana la el nu am avut o armata profesionista. In caz de primejdie, la chemarea domnitorului oamenii (de regula tarani) erau incorporati, iar dupa incetarea primejdiei unitatile se dizolvau. Nu exista o armata permanenta (existau garnizoane, strajeri in subordinea parcalabilor de cetati, dar asta e altceva)

In timpul domniilor fanariote ii era interzis domnitorului sa aiba armata, fie ea de mercenari sau nu. Singurii militari erau cei din Agie, jandarmeria epocii, iar Aga era numit de turci. Cu anii, apare un corp al pompierilor, al caror sef era numit de domnitor. Acesta e motivul pentru care ne amintim de eroismul pompierilor din Dealul Spirii: au luptat fiindca nu mai era nimeni altcineva capabil sa lupte, nu aveam armata.

In afara de Sfantul Gheorghe au mai fost multi sfinti militari. Tot din timpul lui Diocletian se cuvine amintit Sf Procopie.