Diavolul

[oaie_cugetatoare]

ma simt diavolul, desi, am descoperit ca vreau sa fiu cu Dumnezeu.

Diavolul nu vrea sa fie cu Dumnezeu, diavolul vrea sa fie CA Dumnezeu.
Iar din momment ce vrei sa fi CA Dumnezeu, automat vrei ca tu insuti
sa fii Dumnezeu, ori porunca I spune clar:
"Eu sunt Dumnezeu Tau, sa nu ai alti Dumnezei in afara de Mine"

Astfel, ajung la problema libertatii absolute, care este total diferita de libertatea crestina,

Libertatea absoluta reprezinta legea liberului arbitru.Dumnezeu i-a dat omului acest drept
inca din Rai, cand i-a lasat lui Adam dreptul de alege sa manance sau sa nu manance din "pomul cunasterii binelui si raului"
Dumnezeul crestinilor este Dumnezeul lui Adam, Avraam, Noe, Moise, David, Solomon care a lasat liberul arbitru.

Liberul arbitru reprezinta libertatea absoluta, adica posibilitatea de a cunoaste adevarul absolut ca sa poti discerene
binele si raul, si pe baza acestui discernamant sa poti lua deciziile corecte in cunostiinta de cauza.

Ori adevarul absolut inseamna cunoasterea lui Dumnezeu, deoarece El reprezinta adevarul absolut,acelasi Dumnezeu care a dat legea liberului arbitru, adica Dumnezeu crestinilor.

Deoarece Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin cale duhovniceasca(in Spirit) si Dumnezeu este adevarul absolut
dar in acelasi timp este si Dumnezeul crestinilor, rezulta ca libertatea absoluta=legea liberului arbitru=libertatea crestina.

Asta a facut Lucifer, devenind astfel diavolul cu d mic

Lucifer, a cazut din Rai datorita mandriei si geloziei.
Lucifer a fost ispitit de puterea Lui Dumnezeu si de faptul ca descoperise
ca mai exista Cineva in chip tainic, care era si mai mare decat el si anume "taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta"
care este Dumnezeu Fiul.Si atunci din gelozie si fiind mandru Lucifer a facut
revolta in Rai, astfel incalcand legea liberului arbitru pt ceilalti ingeri, prin manipulare si minciuna.
(atunci cand cineva vrea sa te determine sa faci ce vrea el, folosindu-se de manipulare si minciuna
acel cineva iti incalca legea liberului arbitru, deoarce alegerea pe care o faci nu este una libera
ci este o alegere conditionata si influentata, adica manipulata).

prin experienta rugaciunii si postului si infranarii si ascultarii, care mi-au dat o dulceata infinit mai consistenta decat orice altceva, dar atat de contestabila de semenii mei, de cei din jurul meu, de putinta mea de a le demonstra ca am un comportament de urmat.

Tu nu trebuie sa le demonstrezi semenilor tai nimic.Fiecare este responsabil de
modul cum traieste.Tu nu trebuie sa judeci pe nimeni.Judecata este doar a lui Dumnezeu.
"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati".
Nu trebuie sa te rogi de dragul de a demonstra altora ca se poate,
Nu trebuie sa tii post de dragul de a demonstra altora ca se poate,
Nu trebuie sa te infranezi de dragul de a demonstra altora ca se poate,
Nu trebuie sa faci ascultare de dragul de a demonstra altora ca se poate.

Nu ai voie sa impui altora cum sa-si traiasca viata, caci asta inseamna sa violezi
legea liberului arbitru.

Atunci cand te rogi, fa-o cu inima smerita si in dragoste pentru Hristos, nu pentru lume.
Atunci cand postesti, fa-o cu inima smerita si in dragoste pentru Hristos, nu pentru lume.
Atunci cand faci infranare, fa-o cu inima smerita si in dragoste pentru Hristos, nu pentru lume.
Atunci cand faci ascultare, fa-o cu inima smerita si in dragoste pentru Hristos, nu pentru lume.
Iar daca toate acestea le vei face in dragostea pentru Hristos, atunci le vei face cu bucurie.
Cine il iubeste pe Hristos, isi iubeste aproapele.

Iar Iisus Hristos din iubire pentru oameni a luat pacatele acestora asupra sa
si s-a rastignit spre ieratarea lor.Adica Iisus s-a jertifit ca si cei care
inca nu s-au nascut la vreama respectiva,dar si cei care se vor naste dupa, sa aiba dreptul la mantuire,
inclusiv si aceeia care ii sunt potrivnici.
Cine nu-si iubeste aproapele, nu-l iubeste pe Hristos. Cine se roaga pentru
Hristos dar nu-si iubeste aproapele, atunci nu se roaga pentru Hristos caci scris
este: "Fiecare pom se cunoaste dupa roadele lui"

Sa nu cazi in pacatul de a judeca lumea, doar ca acestea este diferita si nu-ti urmeaza exemplu.
Si nici sa nu te mahnesti din aceasta cauza, caci scris este ca judecata neamurilor apartine
Fiul Omului.

Asta e inceputul razboiului religios: as putea sa ma sacrific pentru toti viitorii oameni credinciosi

Dumnezeu nu cere de la oameni sacrifici umane.Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului ci indreptarea sa.

si sa ii omor pe cei ce dau de mancare la drac.

Dumnezeu nu doreste moartea omului, ci indreptarea sa.
Cel ce ridica sabia, de sabia va pierii.
Cel ce iubeste pe Hristos, nu-si poate ucide aproapele,caci judecata este a Domnului
iar viata si moartea tot a Domnului este de dat, caci numai Domnul este cel care da viata si numai Domnul
are voie sa o ia, atunci cand Domnul considera de cuviinta.
Cine nu respecta vointa Domnnului si legile Domnului atunci antihrist este.

Voi fi, astfel, un nou Hitler, cu Intifada in mana, numai ca eu voi face un bine omenirii, eliminand pe cei ce dau de mancare la drac, inclinand astfel balanta in favoarea credinciosilor.

Nope, vei fi un nou legheon,care nici nu va trece prin vamile vazduhului ci se va duce direct in Iad,
la stapanul sau, pe care cu adevarat l-a slujit, dar n-a stiut tot timpul.

Adevarat, pretul va fi posibilitatea celor ce dadeau de mancare la drac de a se mai mantui: poate s-ar fi razgandit, de-a lungul vietii lor, dar iata, acum nu mai pot face asta, caci i-am omorat eu.

Numai Dumnezeu are dreptul de a oferi sau nu posibiliati de mantuire.A te interpune
in planurile lui Dumnezeu, inseamna a te crede ca esti CA Dumnezeu, ori Dumnezeu
este unul singur, ceilalti dumnezei nu sunt decat fructe ale pomului minciunii,
iar tatal minciunii este diavolul.

Sa nu te superi pe mine dar ai grija ca aluneci incet pe panta fanatismului religios.

Am observat in unele fragmente din cele ce ai scris(in postul anterior)
niste simptome ale cazului cand diavolul te lucreaza prin evlavie
(ispita diavolului cu cele de-a dreapta).Iata cum se manifesta aceasta:

"Dacă, de exemplu, ne luptăm cu diavolii şi nu cedăm ispitelor lor, ei îşi schimbă metodele şi ne atacă cu cele de-a dreapta, cu mândria. Astfel, îţi va şopti la ureche: "Bravo! Eşti un luptător virtuos. Meriţi laude!" Este însă glasul diavolilor, care sunt învăţătorii îngâmfării.

Dar această metodă poate fi utilizată şi în alt mod: Diavolul vine şi sădeşte în om dispoziţia pentru o râvnă foarte mare, adică ne îndeamnă să ne nevoim, spre cele ce depăşesc puterea noastră (post peste măsură, somn puţin, priveghere de toată noaptea…). Sfântul Ioan Scărarul ne lămureşte: "De multe ori scopul vrăjmaşilor nostri este să ne îndemne la cele mai presus de puterea noastră, ca, descurajându-ne (sau îmbolnăvindu-ne), să lepădăm şi cele după putere şi să prilejuim râsul cel mai mare al vrăjmaşilor noştri". Sfinţii părinţi ne învaţă că tot ceea ce este peste puterea noastră este de la diavoli. De exemplu, dacă ţinem post aspru, fără binecuvântarea duhovnicului, ne putem îmbolnăvi cu trupul şi nu mai putem munci pentru fapta bună creştină, necesară mântuirii noastre.

Pentru toate lucrurile este un timp, iar drumul virtuţilor are şi el anumite legi. Diavolul ne îndeamnă să le călcăm, să urmăm, adică, cele mai presus de puterile noastre. Iar rezultatele? Nereuşind, ne îmbolnăvim, deznădăjduim, scade râvna spre virtute şi în cel mai rău caz ne putem îmbolnăvi psihic.

Alt mod în care se manifestă ispita diavolului de-a dreapta este lepădarea dojanei. Vrajmaşul nostru ne laudă pentru izbânzile noastre; ne înalţă pe culmile mândriei şi ne arată pe ceilalţi oameni neînsemnaţi, păcătoşi şi proşti. Fariseul din noi va cugeta: "eu nu sunt ca ceilalţi oameni: răpitori, nedrepţi, adulteri…" (Lc. 18,11). Şi astfel se întâmplă ceea ce spune Sfântul Ioan Scărarul: "Dracii ne silesc fie să păcătuim, fie, dacă nu păcătuim, să judecăm pe cei ce păcătuiesc, pentm ca prin lucrul cel de-al doilea să pătăm pe cel dintâi".

Prin judecarea aproapelui nostru ne îndepărtăm de Dumnezeu şi pierdem astfel plata pentru virtuţile pe care le avem. Aceste viclenii ale diavolilor sunt arme redutabile împotriva crestinilor si a celor ce sporesc duhovniceste. Pe acestia, diavolul îi prinde în mrejele sale, fie prin mândrie, fie prin judecarea aproapelui. Cu adevărat, vrăjmaş înfricoşător este diavolul.

Să stăm bine! Să stăm cu frică, să luăm aminte!"