Diavolul

[catalois]

De ce va impiedica atat de greu trecutul cunostintelor?
Daca ma lasati sa plagiez, voi zice:'ochii sunt orbi, cu inima trebuie sa cauti!'
Cu drag,
Lavinia[/quote]

Am crezut ca m-am exprimat bine, dar s-ar parea ca nu. Avand o formatie stiintifica si din necredincios devenind credincios, mintea mea cauta in continuare sa inteleaga in acelasi fel, deductiv, logic, rational, folosind informatii, desi aceeasi minte a vazut deja (si a gustat) din deliciul rugaciunii.
Dar nu mi-ati raspuns la intrebare: de unde ati tras concluzia ca am luat note slabe la matematica si fizica? Va rog, este important pentru mine!

[AlinB]

Este o infatuare specifica intelectualilor, mai accentuata la cei care au trecut o perioada prin filosofie orientala, yoga - acolo "spiritualitatea" e construita pe acest calapod al infatuarii.

De boala asta nu se scapa cu una cu doua, poate sa dureze ani buni, zeci.
Problema cea mare este ca nici nu reusesti mereu sa o constientizezi.

[catalois]

În prealabil postat de AlinB

Este o infatuare specifica intelectualilor, mai accentuata la cei care au trecut o perioada prin filosofie orientala, yoga - acolo "spiritualitatea" e construita pe acest calapod al infatuarii.

De boala asta nu se scapa cu una cu doua, poate sa dureze ani buni, zeci.
Problema cea mare este ca nici nu reusesti mereu sa o constientizezi.

AlinB, nu inteleg ce vrei sa spui. Am trecut prin filosofiile orientale la vremea tineretii, dar le-am tratat ca pe filosofii, nu ca pe credinte. Nu am practicat nimic din ele. La ce infatuare te referi? Nu ma consider ingamfat. Daca sunt, nu constientizez asta. Cum ai ajuns la concluzia ca sunt? Lavinia zice ca nu stiu matematica si fizica, tu zici ca ma consider ingamfat, nici unul dintre voi nu argumenteaza si eu ma simt picat intr-o apa in care nu stiu sa inot. Si nu ma descuraja cu zecii de ani, ca nu sunt sigur ca ii am la dispozitie.

[AlinB]

Ma refer la boala convingerii ca poti descoperi pe Dumnezeu cu mintea, ca daca ai un sistem mental de concepte vizavi de Dumnezeu, de preferinta cat mai originale. astea pot tine loc de batut genunchiul si fruntea de pamant, ca sa zic asa.

Cat timp ia, asta depinde cat de repede esti dispus sa intelegi, cat de esti de dispus sa pui in practica sistematic ce ai inteles..

[catalois]

În prealabil postat de AlinB

Ma refer la boala convingerii ca poti descoperi pe Dumnezeu cu mintea, ca daca ai un sistem mental de concepte vizavi de Dumnezeu, de preferinta cat mai originale. astea pot tine loc de batut genunchiul si fruntea de pamant, ca sa zic asa.

Cat timp ia, asta depinde cat de repede esti dispus sa intelegi, cat de esti de dispus sa pui in practica sistematic ce ai inteles..

AlinB, ai ridicat mingea la fileul ce ma desparte de Cale: pana acum lumea si ale ei m-a crescut si format, iar eu descopar brusc, ca tot ce m-a invatat aceasta lume trebuie negat si suportat. Asta ma duce cu gandul ca acesta lume NU este o lume placuta lui Dumnezeu si ca este o lume care NU este facuta de EL, ci de altcineva, contra LUI. Din acest motiv,EL a trimis pe Fiul Lui, in aceasta lume OSTILA Lui, ca sa arate ca se poate sa fii FIDEL lui Dumnezeu chiar si in aceste conditii ostile: o lume care NU dovedeste bunatatea lui Dumnezeu decat celor care suporta rautatea cu rabdare infinita (infinit insemnand capatul singurei vieti cunoscute si percepute, nu intuite sau afirmate).
Cateva momente din viata in care am cunoscut dulceta rugaciunii si am perceput invaluirea ocrotirii Dumnezeiesti, nu par sa imi fie suficiente: continui sa judec, sa ma indepartez de acele momente, desi le vreau inapoi si permanentizate.
Pe scurt: intr-o lume in care functioneaza o suma de legi pregnant evidente, oamenii trebuie sa se ghideze dupa alta suma de legi pregnant neevidente, ca sa se pregateasca pentru o lume pregnant neevidenta, chiar contrara lumii lor.

Aproape adevărat. Cu precizarea că lumea, deși căzută, este opera lui Dumnezeu. Ea poate fi înțeleasă și ca o interfață prin care poți cunoaște întunericul, păcatul, moartea, sau, din contră, poți vedea urmele Dumnezeirii în Creație, lumina Lui (după cum observa părintele Stăniloae că în limba noastră cuvântul „lume” este înrudit cu „lumină”).

Până la Hristos păcatul stăpânea lumea, prin urmare vrăjmașul lui Dumnezeu și al oamenilor avea putere asupra ei. Dar Domnul spune: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea” și „Am văzut pe Satan ca un înger căzând din cer”. Deci gata cu moartea pentru omul care trăiește în Hristos.

[Demetrius]

În prealabil postat de catalois

AlinB, ai ridicat mingea la fileul ce ma desparte de Cale: pana acum lumea si ale ei m-a crescut si format, iar eu descopar brusc, ca tot ce m-a invatat aceasta lume trebuie negat si suportat. Asta ma duce cu gandul ca acesta lume NU este o lume placuta lui Dumnezeu si ca este o lume care NU este facuta de EL, ci de altcineva, contra LUI. Din acest motiv,EL a trimis pe Fiul Lui, in aceasta lume OSTILA Lui, ca sa arate ca se poate sa fii FIDEL lui Dumnezeu chiar si in aceste conditii ostile: o lume care NU dovedeste bunatatea lui Dumnezeu decat celor care suporta rautatea cu rabdare infinita (infinit insemnand capatul singurei vieti cunoscute si percepute, nu intuite sau afirmate)...

...Altfel spus, care suportă răstignirea; tocmai L-ai definit pe Hristos(sau pe creștin).

[MariS_]

În prealabil postat de catalois

Avand o formatie stiintifica si din necredincios devenind credincios, mintea mea cauta in continuare sa inteleaga in acelasi fel, deductiv, logic, rational, folosind informatii, desi aceeasi minte a vazut deja (si a gustat) din deliciul rugaciunii.

Deobicei, acolo unde minţile sunt pline de teorie, sar scântei şi .. nu numai!
Însă, unde inimile sunt pline de iubire, acolo se naşte .. pacea şi bucuria!

Pace în suflet şi iubire în inimă îţi doresc, căutătorule de adevăr!

[catalois]

Multumesc tuturor celor care au incercat sa raspunda nelinistilor mele. Unii au fost incifrati in logica actiunilor crestine, ceea ce nu m-a ajutat in acel moment, dar m-a ajutat ulterior, intelegand ca NU exista ALT raspuns ce poate fi dat, altii au fost mai expresivi, dandu-mi citate sau trimiteri ( aparent mult mai folositoare), care mi-au dazvaluit muuulte lucruri de care nu aveam nevoie, dezvaluindu-mi in acelasi timp cu cei incifrati ca nu aveam nevoie de acele muuuulte lucruri si altii care s-au aflat in treaba, utili si ei in cautarea mea, prin a-mi arata cum sa nu ma situez in a ma afla in treaba.
Am tras concluzia ca oricat as cauta stabilitatea, siguranta, in aceasta viata, nu o voi afla.Trebuie sa aleg intre o nesiguranta si alta. Aceasta alegere, care insemana credinta, este un vector, care, ca orice vector, are origine, sens si marime(in modul). Originea este evidenta: Cel ce a creat totul. Sensul este si el evident: catre Cel ce a creat totul . Marimea (care sper ca va fi in modul, adica tot ce este negativ se transforma in pozitiv), va consta in viata mea de cateva zeci de ani. Eu ma voi duce pe urma scurtelor momente din viata in care am gustat dulceata rugaciunii. Atunci, desi imi era cel mai rau, mi-a fost cel mai bine. M-am simtit cel mai fericit, caci vedeam raul ce urma sa mi se intample, si nu mi s-a intamplat. Miraculos!
Nu vraau sa va spun cat imi e de frica sa fac binele in continuare, ca sa nu ma capat cu o soarta similara cu a lui IOV. Imi este tare frica de incercarile la care m-ar putea pune Dumnezeu, de masura in care m-ar putea lasa pe mana diavolului ca sa ma testeze. Da, stiu ca El nu da peste masura a ceea ce poti suporta, dar tare nu as vrea sa suport maximul din ceea ce pot suporta. Spun clar ca IMII ESTE FRICA de a fi bun, ca sa nu trebuiasca sa dovedesc masura in care sunt bun. Si din aceasta frica dau in bucuria de a pacatui, pentru ca , pacatuind, nu ma calific in cei alesi de Dumnezeu sa fie elita Lui. Asa incerc sa fiu caldicel, sa ma strecor printre virtuti, sa nu strang multe, sa calc din cand in cand pe bec, ca sa nu fiu testat la maxim. Dupa cum se vede, incerc sa Il fraieresc pe Dumnezeu, sa il fraieresc pe diavol, sa fiu intre.
Aici e problema mea personala, dar si a altor multe miliarde de oameni, care, ca si mine, VOR AJUNGE IN IAD: nu e suparator, ca oameni ( REPET, OAMENI, cu suflet si cu trairi si cu intelegere, nu porci, nu insecte, nu frunze, nu amoebe), sa se duca la dracu, asa, fara sa stie SIGUR ca vor ajunge acolo?
SIGUR inseamna ca nu mai am libertatea de a alege sa-l iubesc pe Dumnezeu neconditionat. Eu vreau sa-l iubesc pentru ca asa trebuie. Vreau sa ma forteze sa IL iubesc. Pentru mine asa este mai usor. De fapt, am inteles ca acolo trebuie sa ajung, dar, neputand, cer fortarea vointei mele. Nu mai vreau sa fiu liber sa Il aleg pe Dumnezeu, pentru ca este evident ca, personal, nu sunt capabil. Vreau sa ma forteze, sa ma transforme in iubitor de EL.
Dupa cum vedeti, nu degeaba am scris aici, chiar sunt debusolat.

[Demetrius]

În prealabil postat de catalois

Multumesc tuturor celor care au incercat sa raspunda nelinistilor mele. Unii au fost incifrati in logica actiunilor crestine, ceea ce nu m-a ajutat in acel moment, dar m-a ajutat ulterior, intelegand ca NU exista ALT raspuns ce poate fi dat, altii au fost mai expresivi, dandu-mi citate sau trimiteri ( aparent mult mai folositoare), care mi-au dazvaluit muuulte lucruri de care nu aveam nevoie, dezvaluindu-mi in acelasi timp cu cei incifrati ca nu aveam nevoie de acele muuuulte lucruri si altii care s-au aflat in treaba, utili si ei in cautarea mea, prin a-mi arata cum sa nu ma situez in a ma afla in treaba.
Am tras concluzia ca oricat as cauta stabilitatea, siguranta, in aceasta viata, nu o voi afla.Trebuie sa aleg intre o nesiguranta si alta. Aceasta alegere, care insemana credinta, este un vector, care, ca orice vector, are origine, sens si marime(in modul). Originea este evidenta: Cel ce a creat totul. Sensul este si el evident: catre Cel ce a creat totul . Marimea (care sper ca va fi in modul, adica tot ce este negativ se transforma in pozitiv), va consta in viata mea de cateva zeci de ani. Eu ma voi duce pe urma scurtelor momente din viata in care am gustat dulceata rugaciunii. Atunci, desi imi era cel mai rau, mi-a fost cel mai bine. M-am simtit cel mai fericit, caci vedeam raul ce urma sa mi se intample, si nu mi s-a intamplat. Miraculos!
Nu vraau sa va spun cat imi e de frica sa fac binele in continuare, ca sa nu ma capat cu o soarta similara cu a lui IOV. Imi este tare frica de incercarile la care m-ar putea pune Dumnezeu, de masura in care m-ar putea lasa pe mana diavolului ca sa ma testeze. Da, stiu ca El nu da peste masura a ceea ce poti suporta, dar tare nu as vrea sa suport maximul din ceea ce pot suporta. Spun clar ca IMII ESTE FRICA de a fi bun, ca sa nu trebuiasca sa dovedesc masura in care sunt bun. Si din aceasta frica dau in bucuria de a pacatui, pentru ca , pacatuind, nu ma calific in cei alesi de Dumnezeu sa fie elita Lui. Asa incerc sa fiu caldicel, sa ma strecor printre virtuti, sa nu strang multe, sa calc din cand in cand pe bec, ca sa nu fiu testat la maxim. Dupa cum se vede, incerc sa Il fraieresc pe Dumnezeu, sa il fraieresc pe diavol, sa fiu intre.
Aici e problema mea personala, dar si a altor multe miliarde de oameni, care, ca si mine, VOR AJUNGE IN IAD: nu e suparator, ca oameni ( REPET, OAMENI, cu suflet si cu trairi si cu intelegere, nu porci, nu insecte, nu frunze, nu amoebe), sa se duca la dracu, asa, fara sa stie SIGUR ca vor ajunge acolo?
SIGUR inseamna ca nu mai am libertatea de a alege sa-l iubesc pe Dumnezeu neconditionat. Eu vreau sa-l iubesc pentru ca asa trebuie. Vreau sa ma forteze sa IL iubesc. Pentru mine asa este mai usor. De fapt, am inteles ca acolo trebuie sa ajung, dar, neputand, cer fortarea vointei mele. Nu mai vreau sa fiu liber sa Il aleg pe Dumnezeu, pentru ca este evident ca, personal, nu sunt capabil. Vreau sa ma forteze, sa ma transforme in iubitor de EL.
Dupa cum vedeti, nu degeaba am scris aici, chiar sunt debusolat.

Mă tem că tot degeaba ai scris fiindcă tu nu ești debusolat, ci inițiat, adică ai pătruns niște taine de care nu mai poți face abstracție; ai cunoscut fericirea.

21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.(2Petru2,21-22)

Căldicel nu ți-e de folos să fii pentru că ești capabil de iubire și, deci, trebuie să iubești, adică să oferi necondiționat.

15. Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.(Apoc3,15-16)

Suferințele pe care ți le va da Domnul să le înduri când treci probele de credință nu te vor afecta pe tine, ci vor fi absorbite de El prin intermediul fericirii cu care te va răsplăti din momentul în care te angajezi de bunăvoie în slujirea Lui; altfel, dacă-L refuzi, vei suporta oricum tu, și numai tu, rezultatul alegerii tale de a nu-L urma, până când ”vei fii iluminat”(convins) să-L urmezi.
Reiese din mesajul tău că nu se poate să nu știi lucrurile astea.

Doamne ajută!