Diavolul

[catalois]

În prealabil postat de AlinB

Fiecare fiinta creata de Dumnezeu, este importanta pentru Dumnezeu.

Frumoasa afirmatie, dar incoprehensibila, in lipsa unui scop al acestei importante. Definirea acestui scop va duce la masura importantei.


Pentru ca ai pacate personale, poate marturisite, poate nu, dar in mod sigur nu sunt marturisite cu pocainta autentica.
Sensul acestor intrebari "filosofice" este tocmai de a ascunde aceste pacate, sa le gaseasc o scuza ca avand la origine anumite incertitudini religioase, filosofii, etc.

Sa stii ca asa este, in momentele de maxima pocainta, NIMIC din ce stiam nu mi s-a mai parut important, in afara de rugaciune si iar rugaciune. Numai ca asta a tinut putin timp.

Poftim.

Multumesc Alin.

[catalois]

Oameni buni!
Inteleg de la voi ca:
1. Nu este de folos oamenilor sa-l cunoasca nemijlocit pe Dumnezeu, caci lui Lucifer nu i-a folosit. Ei trebuie sa-L descopere nerational si sa-L slujeasca rational.
2. Oamenii NU POT intelege structura si functionarea Metauniversului. Ei tebuie sa accepte ca acest univers are legi straine de legile percepute in aceasta viata.
3. Oamenii nu IL pot intelege pe Dumnezeu (vezi citat din Chiril). Ei trebuie sa-L accepte si sa-L iubeasca pe Dumnezeu, fara sa-L inteleaga.
4. Lumea in care oamenii fac cele de la punctele 1, 2 si 3, este mai mult o iluzie ce trebuie suportata si negata, contrazisa, desi ea pare atat de pregnanta. Ea are legi imuabile, cum ar fi gravitatia, electromagnetismul, forta tare si forta slaba, eventualele stringuri care prezic 9 sau 12 dimensiuni, cauzalitate si succesiune a evenimentelor, dar este competata de legi despre care nu stim nimic, care permit manifestarea in aceasta lume a unor existente din metaunivers, cum ar fi a unui suflet, a duhurilor rele (acolitii lui Lucifer), a ingerilor, a lui Iisus Hristos. Noi trebuie sa contrazicem aceste legi imuabile si sa afirmam manifestarile incerte.
5. Mintea oamenilor este capabila sa intelega legile acestei lumi, dar nu este capabila sa inteleaga legile metalumii. La ce ne foloseste mintea? De ce ni s-a dat aceasta minte? Mintea mea ma deranjeaza in efortul de a ma mantui, sau ma ajuta? In aceasta ordine de idei, deoarece mintile oamenilor nu sunt identice structural si potential, pe unii ii ajuta si pe unii nu. Pentru unii este inteligibil ceva si pentru altii nu. Asa ca atunci cand lasi in lume legi pentru toti oamenii, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu-i deraiezi pe unii de la cale, cu prea multe informatii precise, dar nici sa-i lasi insetati pe altii de ceea ce poate fi cunoscut. Aceasta dilema, Iisus Hristos a rezolvat-o prin lasarea sfintilor pe pamant, care au revelat adevaruri cognoscibile, pentru cei ce au urechi de auzit, ochi de vazut si minte de inteles.
Consider, asadar, ca intrebarile mintii mele au raspuns, dar acest raspuns nu este util tuturor crestinilor, de aceea Biserica nu are raspunsuri standard, ci fiecare trebuie sa le caute si sa le gaseasca,caci ele exista sau vor aparea.
De aceea consider ca aceste rapunsuri pot aparea pe un forum anonim, care nu duce la implicarea Bisericii. Consider ca daca un preot, calugar sau mirean studios, are aceste raspunsuri (sau trimiteri catre scrieri care le au), le poate da aici fara sa aduca probleme Bisericii. Tocmai de aceea le caut aici. Daca cineva dintre voi cunoaste aceste lucruri, partial sau mai profund, din lecturile pe care eu nu le-am avut sau nu am ajuns inca la ele, va rog sa raspundeti sub orice semnatura, caci nu va fi oficial.
Asadar, revin la intrebarea pusa in deschiderea topicului, ca si la cele gasite pe parcurs.
Daca veti considera necesar, le pot reformula.

[Demetrius]

În prealabil postat de catalois

Oameni buni!
Inteleg de la voi ca:
1. Nu este de folos oamenilor sa-l cunoasca nemijlocit pe Dumnezeu, caci lui Lucifer nu i-a folosit. Ei trebuie sa-L descopere nerational si sa-L slujeasca rational.
2. Oamenii NU POT intelege structura si functionarea Metauniversului. Ei tebuie sa accepte ca acest univers are legi straine de legile percepute in aceasta viata.
3. Oamenii nu IL pot intelege pe Dumnezeu (vezi citat din Chiril). Ei trebuie sa-L accepte si sa-L iubeasca pe Dumnezeu, fara sa-L inteleaga.
4. Lumea in care oamenii fac cele de la punctele 1, 2 si 3, este mai mult o iluzie ce trebuie suportata si negata, contrazisa, desi ea pare atat de pregnanta. Ea are legi imuabile, cum ar fi gravitatia, electromagnetismul, forta tare si forta slaba, eventualele stringuri care prezic 9 sau 12 dimensiuni, cauzalitate si succesiune a evenimentelor, dar este competata de legi despre care nu stim nimic, care permit manifestarea in aceasta lume a unor existente din metaunivers, cum ar fi a unui suflet, a duhurilor rele (acolitii lui Lucifer), a ingerilor, a lui Iisus Hristos. Noi trebuie sa contrazicem aceste legi imuabile si sa afirmam manifestarile incerte.
5. Mintea oamenilor este capabila sa intelega legile acestei lumi, dar nu este capabila sa inteleaga legile metalumii. La ce ne foloseste mintea? De ce ni s-a dat aceasta minte? Mintea mea ma deranjeaza in efortul de a ma mantui, sau ma ajuta? In aceasta ordine de idei, deoarece mintile oamenilor nu sunt identice structural si potential, pe unii ii ajuta si pe unii nu. Pentru unii este inteligibil ceva si pentru altii nu. Asa ca atunci cand lasi in lume legi pentru toti oamenii, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu-i deraiezi pe unii de la cale, cu prea multe informatii precise, dar nici sa-i lasi insetati pe altii de ceea ce poate fi cunoscut. Aceasta dilema, Iisus Hristos a rezolvat-o prin lasarea sfintilor pe pamant, care au revelat adevaruri cognoscibile, pentru cei ce au urechi de auzit, ochi de vazut si minte de inteles.
Consider, asadar, ca intrebarile mintii mele au raspuns, dar acest raspuns nu este util tuturor crestinilor, de aceea Biserica nu are raspunsuri standard, ci fiecare trebuie sa le caute si sa le gaseasca,caci ele exista sau vor aparea.
De aceea consider ca aceste rapunsuri pot aparea pe un forum anonim, care nu duce la implicarea Bisericii. Consider ca daca un preot, calugar sau mirean studios, are aceste raspunsuri (sau trimiteri catre scrieri care le au), le poate da aici fara sa aduca probleme Bisericii. Tocmai de aceea le caut aici. Daca cineva dintre voi cunoaste aceste lucruri, partial sau mai profund, din lecturile pe care eu nu le-am avut sau nu am ajuns inca la ele, va rog sa raspundeti sub orice semnatura, caci nu va fi oficial.
Asadar, revin la intrebarea pusa in deschiderea topicului, ca si la cele gasite pe parcurs.
Daca veti considera necesar, le pot reformula.

Observ o mare învârtoșare la inima ta, poate tocmai din cauza informațiilor deținute.
Răspunsurile pe care le aștepți nu le-a descoperit nimeni, poate doar lucifer(pe care-l scrii cu majusculă); ai grijă.

Fericiți cei săraci cu duhul că a lor este împărăția cerurilor.(Mt5,3)

În prealabil postat de catalois

Mintea oamenilor este capabila sa intelega legile acestei lumi, dar nu este capabila sa inteleaga legile metalumii. La ce ne foloseste mintea? De ce ni s-a dat aceasta minte? Mintea mea ma deranjeaza in efortul de a ma mantui, sau ma ajuta?

Îmi pare că te cramponezi de dorința de a pătrunde cu mintea tot, fie el creat sau necreat. Cred că gândești metacosmosul în termenii cosmosului socotindu-l pe alt plan, însă de aceeași natură. Nu este vorba despre o altă dimensiune spațio-temporală (care ar putea fi gândită și percepută tot cu mijloace create), ci este vorba despre ceea ce transcende spațiu-timpul (acestea fiind create de Dumnezeu - este un capitol în Dogmatică).

Dacă ipoteza problemei este greșită nu ne putem aștepta decât ca și rezultatul să fie greșit.
Cunoașterea lui Dumnezeu este posibilă, El însuși chemându-ne la aceasta; și pentru asta ne-a dăruit Duhul, despre care a spus că „vă va învăța pe voi toate”. Deci cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu în Duhul Sfânt Îl va cunoaște (în harul Duhului Sfânt, căci Persoanele Sfintei Treimi în sine sunt neîmpărtășibile; ca orice persoană, de altfel).

Cu privire la modurile de cunoaștere, Părintele Galeriu vorbea adesea de cele trei lumini: a ochilor (cea fizică), a minții și a harului (prin credință). Deci fără credință, printr-o cercetare analitică nu se pot înțelege tainele dumnezeiești. Analitic, de altfel, nu vei putea înțelege taina nici măcar a unei persoane omenești, pe care, însă, o vei putea cunoaște iubind-o.

Duminica trecută a fost cinstit Sfântul Grigorie Palama - teologul harului dumnezeiesc. Predica părintelui Galeriu la această duminică ar putea să-ți lămurească multe. O poți găsi pe arhiva-ortodoxă, atât text, cât și audio.

[Demetrius]

În prealabil postat de N.Priceputu

Îmi pare că te cramponezi de dorința de a pătrunde cu mintea tot, fie el creat sau necreat. Cred că gândești metacosmosul în termenii cosmosului socotindu-l pe alt plan, însă de aceeași natură. Nu este vorba despre o altă dimensiune spațio-temporală (care ar putea fi gândită și percepută tot cu mijloace create), ci este vorba despre ceea ce transcende spațiu-timpul (acestea fiind create de Dumnezeu - este un capitol în Dogmatică).

Dacă ipoteza problemei este greșită nu ne putem aștepta decât ca și rezultatul să fie greșit.
Cunoașterea lui Dumnezeu este posibilă, El însuși chemându-ne la aceasta; și pentru asta ne-a dăruit Duhul, despre care a spus că „vă va învăța pe voi toate”. Deci cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu în Duhul Sfânt Îl va cunoaște (în harul Duhului Sfânt, căci Persoanele Sfintei Treimi în sine sunt neîmpărtășibile; ca orice persoană, de altfel).

Cu privire la modurile de cunoaștere, Părintele Galeriu vorbea adesea de cele trei lumini: a ochilor (cea fizică), a minții și a harului (prin credință). Deci fără credință, printr-o cercetare analitică nu se pot înțelege tainele dumnezeiești. Analitic, de altfel, nu vei putea înțelege taina nici măcar a unei persoane omenești, pe care, însă, o vei putea cunoaște iubind-o.

Duminica trecută a fost cinstit Sfântul Grigorie Palama - teologul harului dumnezeiesc. Predica părintelui Galeriu la această duminică ar putea să-ți lămurească multe. O poți găsi pe arhiva-ortodoxă, atât text, cât și audio.

În prealabil postat de EzioAuditore

Este o parere personala insa eu vad diferit. Lucifer nu este Satana. Lucifer il reprezinta pe Adam cel cazut. Satana este sarpele.
Iar sarpele este iluzia libertatii pe care ego-ul prin mintea irationala o ofera in oglinda omului. Gen 3:
"1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu."

Adam este spiritul. Eva este carnea. De aceea si spune cei doi vor fi un trup. Pentru ca sunt. Dar sarpele prin Eva il face pe Adam sa cada.
"Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10. Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". Gol - Slava Duhului Sfant nu-l mai acoperea, S-a ascuns adica flacara lui s-a stins, iar Dumnezeu il intreaba ironic "unde esti".

O bucurie să vă citesc mesajele.

@Ezio
În Filocalia am citit că șarpele întră cu totul acolo unde poate să-și bage capul; deci șarpele este tentația și de aceea trebuie să-i strivim capul de la bun început, deoarece(viclean fiind) dacă și-a vârât capul va intra cu totul.

”... și nu ne lăsa să cădem în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.”

Așadar, tentația(șarpele) din trupul său(Eva) îl face pe Adam să cadă; de fapt(dpmdv) nu a căzut, nefiind acolo sus niciodată, ci nu s-a ridicat la demnitatea rezervată lui de la Facere: desăvârșirea.

În prealabil postat de Demetrius

@Ezio
În Filocalia am citit că șarpele întră cu totul acolo unde poate să-și bage capul; deci șarpele este tentația și de aceea trebuie să-i strivim capul de la bun început, deoarece(viclean fiind) dacă și-a vârât capul va intra cu totul.

Nu numai ca isi "baga capul" dar intra si ne "manaca" .

Omul din ce a fost creat? Pai ne spune Dumnezeu in Gen 2: "7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om"

Iar blestemul sarpelui care a fost? pai tot Dumnezeu ne spune Gen 3: "14. Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!"

Deci , noi suntem creati din tarana, iar sarpele mananca tarana, in concluzie murim.

Nu este intamplator faptul ca Iisus ii numeste fii ai Diavolului pe farisei si pe cei care in iluzia Ego-ului lor cred ca Il cunosc si L-au gasit pe Dumnezeu.

Ioan cap 8 :
"44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii."

În prealabil postat de catalois

1. Nu este de folos oamenilor sa-l cunoasca nemijlocit pe Dumnezeu, caci lui Lucifer nu i-a folosit.

Este o parere personala insa eu vad diferit. Lucifer nu este Satana. Lucifer il reprezinta pe Adam cel cazut. Satana este sarpele.
Iar sarpele este iluzia libertatii pe care ego-ul prin mintea irationala o ofera in oglinda omului. Gen 3:
"1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu."

Adam este spiritul. Eva este carnea. De aceea si spune cei doi vor fi un trup. Pentru ca sunt. Dar sarpele prin Eva il face pe Adam sa cada.
"Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10. Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". Gol - Slava Duhului Sfant nu-l mai acoperea, S-a ascuns adica flacara lui s-a stins, iar Dumnezeu il intreaba ironic "unde esti".

[lavinia40]

În prealabil postat de catalois

Oameni buni!
Inteleg de la voi ca:
1. Nu este de folos oamenilor sa-l cunoasca nemijlocit pe Dumnezeu, caci lui Lucifer nu i-a folosit. Ei trebuie sa-L descopere nerational si sa-L slujeasca rational.
2. Oamenii NU POT intelege structura si functionarea Metauniversului. Ei tebuie sa accepte ca acest univers are legi straine de legile percepute in aceasta viata.
3. Oamenii nu IL pot intelege pe Dumnezeu (vezi citat din Chiril). Ei trebuie sa-L accepte si sa-L iubeasca pe Dumnezeu, fara sa-L inteleaga.
4. Lumea in care oamenii fac cele de la punctele 1, 2 si 3, este mai mult o iluzie ce trebuie suportata si negata, contrazisa, desi ea pare atat de pregnanta. Ea are legi imuabile, cum ar fi gravitatia, electromagnetismul, forta tare si forta slaba, eventualele stringuri care prezic 9 sau 12 dimensiuni, cauzalitate si succesiune a evenimentelor, dar este competata de legi despre care nu stim nimic, care permit manifestarea in aceasta lume a unor existente din metaunivers, cum ar fi a unui suflet, a duhurilor rele (acolitii lui Lucifer), a ingerilor, a lui Iisus Hristos. Noi trebuie sa contrazicem aceste legi imuabile si sa afirmam manifestarile incerte.
5. Mintea oamenilor este capabila sa intelega legile acestei lumi, dar nu este capabila sa inteleaga legile metalumii. La ce ne foloseste mintea? De ce ni s-a dat aceasta minte? Mintea mea ma deranjeaza in efortul de a ma mantui, sau ma ajuta? In aceasta ordine de idei, deoarece mintile oamenilor nu sunt identice structural si potential, pe unii ii ajuta si pe unii nu. Pentru unii este inteligibil ceva si pentru altii nu. Asa ca atunci cand lasi in lume legi pentru toti oamenii, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu-i deraiezi pe unii de la cale, cu prea multe informatii precise, dar nici sa-i lasi insetati pe altii de ceea ce poate fi cunoscut. Aceasta dilema, Iisus Hristos a rezolvat-o prin lasarea sfintilor pe pamant, care au revelat adevaruri cognoscibile, pentru cei ce au urechi de auzit, ochi de vazut si minte de inteles.
Consider, asadar, ca intrebarile mintii mele au raspuns, dar acest raspuns nu este util tuturor crestinilor, de aceea Biserica nu are raspunsuri standard, ci fiecare trebuie sa le caute si sa le gaseasca,caci ele exista sau vor aparea.
De aceea consider ca aceste rapunsuri pot aparea pe un forum anonim, care nu duce la implicarea Bisericii. Consider ca daca un preot, calugar sau mirean studios, are aceste raspunsuri (sau trimiteri catre scrieri care le au), le poate da aici fara sa aduca probleme Bisericii. Tocmai de aceea le caut aici. Daca cineva dintre voi cunoaste aceste lucruri, partial sau mai profund, din lecturile pe care eu nu le-am avut sau nu am ajuns inca la ele, va rog sa raspundeti sub orice semnatura, caci nu va fi oficial.
Asadar, revin la intrebarea pusa in deschiderea topicului, ca si la cele gasite pe parcurs.
Daca veti considera necesar, le pot reformula.

Am impresia ca dumneavoastra ati luat note foarte slabe la fizica si matematica....
Cu drag,
Lavinia

[catalois]

În prealabil postat de lavinia40

Am impresia ca dumneavoastra ati luat note foarte slabe la fizica si matematica....
Cu drag,
Lavinia

De unde aveti aceasta impresie, stimata doamna? Sunt mirat, deoarece cunostintele mele de matemetica si fizica sunt destul de adanci. Iar notele la aceste materii au fost excelente. Fizica cuantica nu poate fi priceputa fara cunostinte bunicele de matematici, iar la fizica cuantica ma pricep binisor, as putea zice. Am folosit diminutivele deoarece nu sunt un geniu. Oricum, daca dumneavoastra aveti astfel de cunostinte, ar trebui sa va puteti argumenta cu usurinta afirmatiile.
Am crezut ca este evidenta framantarea mea, dusa pana la extremul dureros, ca sa nu fiu tratat cu afirmatii ce nu ma ajuta. Am pornit aceasta discutie deoarece sunt chiar foarte bulversat, deoarece am trecut de curand granita dintre necredinta si credinta. Imi este clar ca am devenit credincios si ca nu exista alternativa, decat sa cred. Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

De unde aveti aceasta impresie, stimata doamna? Sunt mirat, deoarece cunostintele mele de matemetica si fizica sunt destul de adanci. Iar notele la aceste materii au fost excelente. Fizica cuantica nu poate fi priceputa fara cunostinte bunicele de matematici, iar la fizica cuantica ma pricep binisor, as putea zice. Am folosit diminutivele deoarece nu sunt un geniu. Oricum, daca dumneavoastra aveti astfel de cunostinte, ar trebui sa va puteti argumenta cu usurinta afirmatiile.
Am crezut ca este evidenta framantarea mea, dusa pana la extremul dureros, ca sa nu fiu tratat cu afirmatii ce nu ma ajuta. Am pornit aceasta discutie deoarece sunt chiar foarte bulversat, deoarece am trecut de curand granita dintre necredinta si credinta. Imi este clar ca am devenit credincios si ca nu exista alternativa, decat sa cred. Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

Să nu o interpretezi ca pe o pedanterie, dar autorul original al acestei faimoase mărturisiri este un tată disperat al unui copil posedat de un duh mut, a cărui vindecare este relatată în Evanghelia după Marcu.

Iată şi textul evanghelic, pe care te rog să-l citeşti cu atenţie:

"Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post." (Marcu 9: 17-29)