Mantuirea in afara Bisericii

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Am vazut ca dai mesaje luate din discutia mea cu Daniel pe alt topic. Nu puteai sa postezi acolo, trebuia sa le plimbi pe alte topice? Pentru ca astfel vedeai si cum s-a incheiat discutia mea cu Daniel si nu mai spuneai aiureli. Daniel in ultimul sau mesaj a spus ca e perfect de acord cu ce am scris,

Daniel s-a lăsat păcălit de voi pentru că nu a intrat cineva să îl susţină pe acel fir de discuţie. Dar am lămurit eu aici lucrurile, aşa cum dealtfel le lămurise şi el într-o oarecare măsură, doar că unii pur şi simplu nu pot şi nu vor să înţeleagă.

Ţi-a spus şi Daniel foarte clar că nu există lăcaşuri în iad, în iadul de după judecată, în care să nu fie chinuri, munci, aşa cum ai afirmat dumneata potrivit propriei dumitale învăţături, nejustificate de nimic de altfel.

În prealabil postat de catalin2

De ce afirmi ca sfintii Igantie si Serafim au invataturi gresite si pelagianismul e invatatura corecta?

Nu am spus că au învăţături greşite, ci că sunt nişte perspective limitate, care vorbesc doar în anumite contexte. Am mai dat de înţeles aceste lucruri, dar văd că ai trecut peste postări, sau te-ai făcut că nu vezi, sau pur şi simplu nu te prea descurci cu înţelegerea în anumite chestiuni.

Pelagianismul era o învăţătură în contextul Bisericii. Ceea ce eu am afirmat este sau poate fi valabil pentru cei din afara Bisericii, şi care din motive obiective nu au putut să beneficieze de Biserică, însă au fost în acelaşi timp exemplari, cu mult mai exemplari decât noi "creştinii", noi "ortodocşii", în faptele şi conştiinţa lor. Ăsta nu este pelagianism. Poate fi considerat cazul pe care "catolicii" îl denumesc ignoranţă invincibilă, adică în cazurile în care în mod obiectiv cineva nu a putut să cunoască adevărul şi să primească harul în Biserică; nu este vorba despre cei care resping Biserica, care resping harul lui Hristos, dar se încred în faptele lor, eu nu despre aceste cazuri am vorbit, de aceea ceea ce am spus nu are în fapt nicio legătură cu pelagianismul.

Şi încă o diferenţă faţă de pelagianism, sau faţă de creştinism în general, este că eu nu am afirmat că acei oameni primesc harul aşa cum este primit în Biserică, ci la ei se aplică judecata lui Dumnezeu, care cântăreşte dumnezeieşte lucrurile, nu ca tine la modul sectar şi eretic. Nu am afirmat deci o concurenţă între fapte şi har, aşa cum face pelagianismul, ci este vorba despre cei care în mod obiectiv nu au fost cuprinşi sub acoperământul Bisericii lui Hristos sau nu au primit suficient har şi călăuzire pentru a înţelege profunzimea creştinismului.