Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Nu stiu daca ai inteles, doar pacatele grave le marturiseau la episcop sau preot. Pacatele pe care le numim usoare le marturiseau in biserica, era ca spovedania din zilele noastre. De fapt era mai incomod, trebuiau sa le spuna sa le auda toti.

Da, dar cît timp a fost așa? Nu se știe sigur. A fost la începutul creștinismului, apoi au fost derogări pentru anumite biserici de la episcopii locului, cum e cazul Sfîntului Ioan de Kronstadt care a trăit acum vreun secol.

După ce s-a stabilizat Spovedania așa cum o știm astăzi, toți creștinii, de la preot la mirean și de la episcop la monah, s-au spovedit de fiecare dată înainte să se împărtășească? Mă îndoiesc. Uită-te cum astăzi practica Împărtășirii frecvente sau rare în Biserica Ortodoxă depinde de zona geografică și de ceea ce susțin părinții locului. Vorba lui Rafail Noica: observăm școala Printelui Cleopa, școala Părintelui Teofil Pîrîian sau mai știu eu care școală - vizavi de frecvența Împărtășirii.

Deci nu putem avea pretenția că în BO lucrurile au fost dintotdeauna așa cum le știm astăzi și, mai ales, în toate regiunile lumii. Mereu a fost o schimbare pe ici pe colo, chiar și în ritualul liturgic.

Și, ca să fim iarăși obiectivi și sinceri cu noi, cînd Pavel scrie ”să se cerceteze omul pe sine și așa să se apropie” nu se referă la actul Spovedaniei prin preot, ci la conștiința proprie care lăsa sau nu creștinul să se apropie de Potir. Nu se referă nici la faptul că nu l-ar fi lăsat pe creștin să vină la spovedit funcție de păcatele mai mari sau mai mici, ar fi absurd să credem așa ceva.