Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

Anita,

În prealabil postat de anita

Nu sunt constienti ,dar un preot duhovnic poate sa isi dea seama ,asa cum spunea par.Teofil Paraian ,ca primeste crestini care practic nu au ce spune la sf.Spovedanie.Acestia sunt ireprosabili

De acord. Sînt creștini care merg și spun la spovedanie că uneori s-a întîmplat accidental:

- să se mîndrească
- să păcătuiască cu cuvîntul
- să păcătuiască cu gîndul
- să ”lenevească” uneori dimineața
- să mănînce cam mult
- să ridice vocea
- să nu facă ”destule” fapte bune, rugăciune

... și altele de genul ăsta. Atunci Pîrîian și chiar alți duhovnici (am exemple dacă vrei) înțeleg că oamenii respectivi practic nu au ce să spovedească, pentru că nu au comis păcate de moarte (vezi o listă cu păcate grave aici), ei avînd iertare de la Dumnezeu prin oricare alte mijloace puse la dispoziție unui creștin practicant: rugăciunea privată, Utrenia, Liturghia, Vecernia, Maslul șamd.

Vezi ca te afli in inselare ,e suficient ca comentezi preotii ca trebuie sa te marturisesti
Tu te compari cu ziaristii de scandal ,niste atei .
Noi cu sfintii sa ne comparam ,adica sa vrem sa fim ca ei.
Trebuie sa iti curatesti gandurile de aceste idei si sa mergi mai departe.

Avem exemple de Sfinți care au pus mîna pe pietroi și au aruncat după episcopul locului care era în vizită în sat. Avem în NT exemple care ne îndeamnă să fim cu mintea ageră la neregulile care se întîmplă în Biserică, indiferent că e vorba despre mireni sau despre clerici. Am citat dintr-un Sfînt al cărui cuvînt cîntărește greu în ochii teologilor, care remarcă și pe vremea lui preoți păcătoși. Cu părere de rău, ăsta e adevărul: sînt preoți care greșesc și care păcătuiesc și sînt chiar preoți care și-au greșit vocația. Dacă aș spune că nu e așa, aș minți. Deci unde e înșelarea?