Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Miha-anca

Practic aici e neintelegerea. Pe mine ma intereseaza adevarul pur teoretic, pentru a sti in ce fel viata mea se ma raporteaza la acest adevar.
Daca unii au inteles, ca se fac presiuni asupra lor in acest sens, atunci au inteles gresit. Nu avem dreptul sa ne amestecam in viata nimanui. Avem liberul arbitru si daca si Dumnezeu il respecta, atunci noi cu atat mai mult trebuie sa respectam alegerea altora. Oricum fiecare plateste pentru propriile greseli, nu pentru ale altuia.

Credeam ca e clar acest lucru; dar nu cred ca strica cuiva sa stie aceste lucruri despre care discutam, in eventualitatea ca intr-o zi, luandu-si viata la revizuit, vor constata cu parere de rau, ca ceea ce credeau ei alta data ca e bine, sa nu fie deloc bine. Momentul acesta vine atunci, cand Dumnezeu se indura de om si incepe sa-i descopere pacatele.

Cu siguranţă de aici apar şi divergenţele. Unii susţin teoria pură, iar alţii pe cea practică (pe care de altfel o practică); cei care îşi susţin "practica" fac marea greşeală, subliniez "greşeală", de a găsi subterfugii şi tot felul de explicaţii puerile, că ceea ce fac ei e bine, dând în cap celor care susţin ideea de "cum ar fi bine" şi spunându-le "cine eşti tu mă mucosule să vii să ne dai tu lecţii, ai "binecuvântare" să vorbeşti, ştii tu ce înseamnă ceea ce susţii, ai trăit tu toate acestea pe care le susţii"...bineînţeles judecând strâmb persona în cauză şi în acest fel încadrând-o pe un nivel inferior nivelului său. De aici poate se vede cât de uşor tronează mândria de nu accepta ideea "ce este bine", dacă ea (ideea) nu este aceeaşi cu practica din terenul lui, idee care de altfel i-ar putea fi de folos. Poate de aici marea greşeală a celor care dau în cap adevărului şi a dreptei credinţe (aici sunt în asentimentul lui Cătălin, e mult ecumenism pe aici ). Dacă ei ar recunoaşte cu mâna pe inimă că normal ar fi aşa cum spune BO şi Sfinţii Părinţi, iar ei se plasează la un anumit nivel recunoscându-şi astfel neputiţa sau starea în care se află, în cazul acesta nimeni nu ar intra în polemică cu ei. Dar când ei vin şi legalizează plăcerea, facându-se adepţi ai păcatului, dar fiind înşelaţi în acelaşi timp de ideea că ei nu păcătuiesc, aici e grav, iar păcatului cu curaj trebuie să-i spunem pe nume. Nu putem vorbi de contracepţie în ortodoxie, e inadmisibil, cine a mai pomenit de aşa ceva? Aaa că sunt tot felul explicaţii lumeşti (boli, neputinţe s.a.m.d.), nimeni nu dă în cap aceluia, dacă el recunoaşte că greşeşte. Şi chiar şi aşa nu avem dreptul de a judeca sau a îngrădi libertatea de alegere a apropelui nostru, dar avem dreptul de a mărturisi dreapta credinţă şi mai avem un drept de a spune nu păcatului.

Aşadar celor care defilează pe aici legalizând "plăcerea" le cerem îngăduinţă şi milă, înţelegere şi răbdare cu noi cei prinşi de litera Legii, literă care de cele mai multe ori ucide dacă nu o aplicăm cu discernământ duhovnicesc, cu smerenie şi iubire. Aici sunt de acord că poate nu aplicăm Legea cu dicernământ. Totuşi, cerem înţelegere căci nu ne-am născut nici smeriţi, nici iubitori, dar poate râvnitori spre adevăr. Poate cândva Dumnezeu va îngădui să gustăm şi noi din smerenia, iubirea şi discernământul celor mai învăţaţi ca noi.

Închei cu câteva cuvinte ispirate de Pr Amfilohie: suntem păcătoşi, cu sângele meu scriu că suntem păcătoşi, dar nu necredincioşi, laşi şi fricoşi! Dacă murim la noapte, ce facem? Unde ne ducem? Nu se poate aşa ceva, trebuie să ne apărăm credinţa, căci cine se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, şi Eu mă voi lepăda de ei în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri!

ps: Fapta omologează credinţa, nu vorba. Dacă vorbim aici nu înseamnă că facem creştinism.