Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Miha-anca

lucram la cunostinta; ne imbogatim cunostintele.

As vrea sa imi auziti acum hohotul de ras!
Sa stiti ca rad din toata inima, cu toata veselia, fara strop de ironie. (Poate ca e prea mult daca spun ca rad cu duiosie, poate risca sa para si nepoliticos ori de-a dreptul infatuare...)

Doamna scumpa (iata ca nu ma pot abtine totusi), cunostinta de care scrie in versetul acela este una, iar cunostintele noastre sunt cu totul alta.
Asa cum inteleg ca ati scris, m-a apucat brusc toata veselia. Va rog, nu va suparati!...

Acum, revenind cu toata seriozitatea la tema: cunostinta de care vorbeste Scriptura este, in sensul ei cel mai propriu si mai inalt, cunoasterea lui Dumnezeu Cel Viu prin experierea concreta si deplin constienta, indubitabila, ca in orice relatie interpersonala a Dumnezeirii. Este experienta pe care au avut-o toti cei care au castigat pe Duhul Sfant. Este experienta casnicilor lui Dumnezeu. Este taina Patriarhilor din V.T., este taina sfintilor nostri.
Aceasta la modul cel mai propriu vorbind, cel mai ravnit de orice iubitor de Dumnezeu. Este nota distincta a Hristoforilor.

Ce sunt cunostintele noastre ("adevarul pur teoretic", de care pomeneati in postarea anterioara) pe langa aceasta Cunoastere? Sunt oare macar firimituri? Sunt oare macar gunoaie?
Ma tem ca nici atat, intrucat e vorba de naturi diferite, din lumi radical diferite.

Teologia livresca, de care Biserica noastra de azi este plina, sastisita, sufocata, nu reprezinta Cunostinta ci doar, cu adevarat, cunostinte omenesti... Palide ghicituri si franturi mintale ale intrezaririi, oarecum, ale unor posibilitati de fiintare omeneasca despre care putem glasui la nesfarsit, fara a cunoaste vreun strop... Una e sa iti dai cu parfum, sa mirosi nitel frumos, alta e sa fii parte din el... Una e sa fii frumos, alta e sa ai o masca frumoasa, pentru o clipa de reprezentatie teatrala, apoi sa lasi masca deoparte...
Una e sa discutam despre Imparatia lui Dumnezeu, alta e sa o experimentam/traim inlauntrul nostru...
Una e sa dezbatem pe acest topic chestiunea abstinentei, alta sa fim abstinenti...
Cam asa si cu diferenta dintre Cunostinta si ... cunostintele noastre despre ... Cunostinta!
Dealtfel, eu am niste cunostinte ("adevar pur teoretic") despre faptul concret ca unii au Cunostinta. Am si cunostinte teoretice pentru care am primit 10 la examen, despre analiza viselor intr-o sedinta de psihanaliza. Dar nu am experimentat-o in viata mea!

Faptul ca vorbim despre Dumnezeu, fie si frumos, fie si cu emotie buna, e cu totul altceva decat a trai in Dumnezeu.
A avea cunostinte imi este mie, intr-adevar, accesibil. A fi in Cunoastere de Dumnezeu e accesibil doar sfantului sau clipei de sfintenie. (Amintesc aici si timpul si spatiul Liturgic, precum si Taina Euharistiei.)
A vorbi din buze e una, a avea toata inima fapturii tale omenesti in Duhul - e cu totul alta... Despre Cunostinta spune Pavel cand zice "Nu eu traiesc, ci Hristos..."

Ma cutremur cand ma gandesc cat de departe sunt aceste doua lumi: cea a Cunoasterii lui Dumnezeu Cel Viu si cea a cunostintelor noastre despre Dumnezeu.
E, cu adevarat, distanta dintre Cer si pamant.

Fiti buna, va rog, si cugetati o clipa la asta.
Nu la altceva m-as gandi cand intalnesc aceste alaturari de termeni (cunostinte si Cunostinta...).

P.S. Un mic film despre Cunostinta si cunostinte: http://www.youtube.com/watch?v=_ZbkLBV6XLc

De la puterea rugaciunii (Cunostinta) din filmul de mai sus, la "puterea" cunostintelor din teribilele doua urmatoare filmari:

http://www.youtube.com/watch?v=7NHhX...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ar4pk...eature=related

In care vrem sa traim?
Care ne ajuta intru mantuire?

În prealabil postat de ioan cezar

As vrea sa imi auziti acum hohotul de ras!
Sa stiti ca rad din toata inima, cu toata veselia, fara strop de ironie. (Poate ca e prea mult daca spun ca rad cu duiosie, poate risca sa para si nepoliticos ori de-a dreptul infatuare...)

Doamna scumpa (iata ca nu ma pot abtine totusi), cunostinta de care scrie in versetul acela este una, iar cunostintele noastre sunt cu totul alta.
Asa cum inteleg ca ati scris, m-a apucat brusc toata veselia. Va rog, nu va suparati!...

Acum, revenind cu toata seriozitatea la tema: cunostinta de care vorbeste Scriptura este, in sensul ei cel mai propriu si mai inalt, cunoasterea lui Dumnezeu Cel Viu prin experierea concreta si deplin constienta, indubitabila, ca in orice relatie interpersonala a Dumnezeirii. Este experienta pe care au avut-o toti cei care au castigat pe Duhul Sfant. Este experienta casnicilor lui Dumnezeu. Este taina Patriarhilor din V.T., este taina sfintilor nostri.
Aceasta la modul cel mai propriu vorbind, cel mai ravnit de orice iubitor de Dumnezeu. Este nota distincta a Hristoforilor.

Ce sunt cunostintele noastre ("adevarul pur teoretic", de care pomeneati in postarea anterioara) pe langa aceasta Cunoastere? Sunt oare macar firimituri? Sunt oare macar gunoaie?
Ma tem ca nici atat, intrucat e vorba de naturi diferite, din lumi radical diferite.

Teologia livresca, de care Biserica noastra de azi este plina, sastisita, sufocata, nu reprezinta Cunostinta ci doar, cu adevarat, cunostinte omenesti... Palide ghicituri si franturi mintale ale intrezaririi, oarecum, ale unor posibilitati de fiintare omeneasca despre care putem glasui la nesfarsit, fara a cunoaste vreun strop... Una e sa iti dai cu parfum, sa mirosi nitel frumos, alta e sa fii parte din el... Una e sa fii frumos, alta e sa ai o masca frumoasa, pentru o clipa de reprezentatie teatrala, apoi sa lasi masca deoparte...
Una e sa discutam despre Imparatia lui Dumnezeu, alta e sa o experimentam/traim inlauntrul nostru...
Una e sa dezbatem pe acest topic chestiunea abstinentei, alta sa fim abstinenti...
Cam asa si cu diferenta dintre Cunostinta si ... cunostintele noastre despre ... Cunostinta!
Dealtfel, eu am niste cunostinte ("adevar pur teoretic") despre faptul concret ca unii au Cunostinta. Am si cunostinte teoretice pentru care am primit 10 la examen, despre analiza viselor intr-o sedinta de psihanaliza. Dar nu am experimentat-o in viata mea!

Faptul ca vorbim despre Dumnezeu, fie si frumos, fie si cu emotie buna, e cu totul altceva decat a trai in Dumnezeu.
A avea cunostinte imi este mie, intr-adevar, accesibil. A fi in Cunoastere de Dumnezeu e accesibil doar sfantului sau clipei de sfintenie. (Amintesc aici si timpul si spatiul Liturgic, precum si Taina Euharistiei.)
A vorbi din buze e una, a avea toata inima fapturii tale omenesti in Duhul - e cu totul alta... Despre Cunostinta spune Pavel cand zice "Nu eu traiesc, ci Hristos..."

Ma cutremur cand ma gandesc cat de departe sunt aceste doua lumi: cea a Cunoasterii lui Dumnezeu Cel Viu si cea a cunostintelor noastre despre Dumnezeu.
E, cu adevarat, distanta dintre Cer si pamant.

Fiti buna, va rog, si cugetati o clipa la asta.
Nu la altceva m-as gandi cand intalnesc aceste alaturari de termeni (cunostinte si Cunostinta...).

P.S. Un mic film despre Cunostinta si cunostinte: http://www.youtube.com/watch?v=_ZbkLBV6XLc

Daca imi aduc bine aminte, am vorbit de cunoastere, in sensul pe care i l-a dat Sf. Apostol Petru, in a 2. sa Epistola, adica acumulare de cunostinte. De aici si pana la vederea lui Dumnezeu, e cale lunga, caci necesita multa nevointa si parcurgerea tuturor treptelor enumerate de Ap. Petru.
Nu mi-am imaginat ca pe acest forum sunt oameni care au experiat Cunoasterea Lui Dumnezeu; nici stilul zefelmitor si nici tonul de superioritate nu m-au facut sa intrevad acest lucru. Eu, in "naivitatea" mea de autodidacta in ale religiei, am crezut, ca cel care L-a experiat pe Dumnezeu se va manifesta plin de iubirea, cu care i-a fost invadata inima.

Am insa vaga impresie, ca ceea ce intreprindeti, este doar o incercare de a strica acest topic, devenit intre timp interesant, prin n off-topicuri, menite sa abata atentia de la cele ce se discuta. Si imi aduc aminte de cuvintele Sf. Marcu pustnicul, pe care le-am postat mai sus:

"Vicleanul placator de oameni, intr-un chip sfatuieste, intr-un chip vrajmaseste, pe unul il lauda, iar pe altul il prihaneste, invatand pe aproapele, pe sine se lauda."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Miha-anca

Am insa vaga impresie, ca ceea ce intreprindeti, este doar o incercare de a strica acest topic, devenit intre timp interesant, prin n off-topicuri, menite sa abata atentia de la cele ce se discuta. Si imi aduc aminte de cuvintele Sf. Marcu pustnicul, pe care le-am postat mai sus:

"Vicleanul placator de oameni, intr-un chip sfatuieste, intr-un chip vrajmaseste, pe unul il lauda, iar pe altul il prihaneste, invatand pe aproapele, pe sine se lauda."

Nu, nu e chiar o impresie... E o adevarata diversiune... Sabotare pur si simplu...
"Off"-urile astea ne tulbura mintile si pierdem sirul gandurilor noastre, cand tocmai ajunsesem atat de aproape de iluminare in privinta impotentei "manipulate"...
Bietul Sfant Marcu si alti cuviosi Sfinti Parinti ne-au adresat Cuvantul, nu savoarea interpretarilor. Daca ei ar fi anticipat ca pe marginea scriierilor lor, se bate atata apa in piua, probabil s-ar fi rugat mai mult pentru noi, cei ce mai asteptam inca, dupa 76 de pagini sa depasim stadiul de "vorbe" si sa trecem la "traire"...
Fratilor, mantuirea pe internet e doar o iluzie. Tratati-o ca atare!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu, nu e chiar o impresie... E o adevarata diversiune... Sabotare pur si simplu...
"Off"-urile astea ne tulbura mintile si pierdem sirul gandurilor noastre, cand tocmai ajunsesem atat de aproape de iluminare in privinta impotentei "manipulate"...
Bietul Sfant Marcu si alti cuviosi Sfinti Parinti ne-au adresat Cuvantul, nu savoarea interpretarilor. Daca ei ar fi anticipat ca pe marginea scriierilor lor, se bate atata apa in piua, probabil s-ar fi rugat mai mult pentru noi, cei ce mai asteptam inca, dupa 76 de pagini sa depasim stadiul de "vorbe" si sa trecem la "traire"...
Fratilor, mantuirea pe internet e doar o iluzie. Tratati-o ca atare!

.........:)
Voi incerca sa mai stric un pic. Problema abstinentei ofera un prilej ideal!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu, nu e chiar o impresie... E o adevarata diversiune... Sabotare pur si simplu...
"Off"-urile astea ne tulbura mintile si pierdem sirul gandurilor noastre, cand tocmai ajunsesem atat de aproape de iluminare in privinta impotentei "manipulate"...
Bietul Sfant Marcu si alti cuviosi Sfinti Parinti ne-au adresat Cuvantul, nu savoarea interpretarilor. Daca ei ar fi anticipat ca pe marginea scriierilor lor, se bate atata apa in piua, probabil s-ar fi rugat mai mult pentru noi, cei ce mai asteptam inca, dupa 76 de pagini sa depasim stadiul de "vorbe" si sa trecem la "traire"...
Fratilor, mantuirea pe internet e doar o iluzie. Tratati-o ca atare!

Mosh-Neagu, frate draga, pentru ultima oara: nu am interpretat nimic din cele spuse de Sf. Marcu, ci am citat, am copiat c u v a n t cu
c u v a n t, spusele lui. Interpretarile le-au facut cei, care au citit cele postate. Daca ma intrebi de ce am postat aceste randuri, iti voi raspunde: pentru ca noi putem sa mai traim 200 ani si tot nu vom ajunge la inaltimea cunoasterii unui asemena pustnic.
Sper ca s-a inteles ce am scris mai sus; daca nu, va stau la dispozitie cu alte lamuriri. Doamne ajuta!

În prealabil postat de Miha-anca

Daca imi aduc bine aminte, am vorbit de cunoastere, in sensul pe care i l-a dat Sf. Apostol Petru, in a 2. sa Epistola, adica acumulare de cunostinte. De aici si pana la vederea lui Dumnezeu, e cale lunga, caci necesita multa nevointa si parcurgerea tuturor treptelor enumerate de Ap. Petru.
Nu mi-am imaginat ca pe acest forum sunt oameni care au experiat Cunoasterea Lui Dumnezeu; nici stilul zefelmitor si nici tonul de superioritate nu m-au facut sa intrevad acest lucru. Eu, in "naivitatea" mea de autodidacta in ale religiei, am crezut, ca cel care L-a experiat pe Dumnezeu se va manifesta plin de iubirea, cu care i-a fost invadata inima.

Am insa vaga impresie, ca ceea ce intreprindeti, este doar o incercare de a strica acest topic, devenit intre timp interesant, prin n off-topicuri, menite sa abata atentia de la cele ce se discuta. Si imi aduc aminte de cuvintele Sf. Marcu pustnicul, pe care le-am postat mai sus:

"Vicleanul placator de oameni, intr-un chip sfatuieste, intr-un chip vrajmaseste, pe unul il lauda, iar pe altul il prihaneste, invatand pe aproapele, pe sine se lauda."

Ce-ar fi sa nu va mai aratati atat de "naiva" si autodidacta in ale religiei? V-a spus cineva ca astea sunt lucruri de lauda? Asa ati auzit predicindu-se in Sfanta Biserica?
Va laudati cu nebunia cand, ar trebui mai degraba, sa luati aminte la anomalia situatiei. Varsta, cel putin, daca in Biserica nu v-ati grabit sa va insusiti roade bune, s-ar fi cuvenit sa va confere mai putina naivitate si mai mult profesionism, ca sa spun asa, in intelepciune si credinta.

Am crezut ca va este de folos sa operati distinctia intre cunostinte teoretice si cunoasterea de care vorbeste Sfantul in Epistola.
Apostolul Petru indeamna acolo spre altceva decat spre cunoasterea/experierea prin Duhul Sfant a Domnului Hristos? Intrucat, fara Duhul, studiul invataturii Domnului, studiul cuvintelor Scripturii e fix asa cum ati spus: amatorism, naivitati in religie...
Dati o interpretare cu totul nepotrivita textului, aratindu-va in mod evident paralela cu viata Bisericii.

Linistiti-va, nu va mai deranjez cu nici un cuvant pe forum. Somn usor! Visati pe mai departe ca preotul duhovnic pe care va laudati ca il aveti se ocupa cu mantuirea dvs., in vreme ce dvs. va tineti de "autodidactica si naivitati in religie..." Asa cuplu de credinciosi cu siguranta trage la mantuire...

Mare-i gradina lui Dumnezeu si multe snobinete isi dau aere, fudul, prin Ea!

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

As vrea sa imi auziti acum hohotul de ras!
Sa stiti ca rad din toata inima, cu toata veselia, fara strop de ironie. (Poate ca e prea mult daca spun ca rad cu duiosie, poate risca sa para si nepoliticos ori de-a dreptul infatuare...)

Doamna scumpa (iata ca nu ma pot abtine totusi), cunostinta de care scrie in versetul acela este una, iar cunostintele noastre sunt cu totul alta.
Asa cum inteleg ca ati scris, m-a apucat brusc toata veselia. Va rog, nu va suparati!...

Uite, despre asta vorbeam, ai terminat cu mine te-ai luat de altcineva.

În prealabil postat de catalin2

Uite, despre asta vorbeam, ai terminat cu mine te-ai luat de altcineva.

Ce vezi tu acolo care sa justifice evaluarea ta ca "m-am luat de altcineva"? Faptul ca am marturisit buna dispozitie provocata de un text pur si simplu amuzant pentru mine, inseamna ca "m-am luat"? Cum de vezi peste tot conflicte si rautate? Ce inima ai, omule, ce razboi porti acolo de il tot proiectezi in jur?
Continutul, mesajul transmis mai departe, ideile si sentimentele oferite interlocutorului in postarea mea, oare nu meritau sa le remarci? Ca doar am scris ceva anume, si nu despre gandacii de bucatarie sau despre fotbal.
Am scris acolo facind un efort sa culeg si sa ofer ceva de folos, pe o tema importanta in Biserica. Altfel nu scriam.
Redescopar cum nu putem lua un cuvant de la altul decat atunci cand ne sunt confirmate prejudecatile. Orice difera de mica lume de credinte personale, e deja rejectat cu violenta. Spaima mare! Alteritate in dialog, zero, ca imediat ce apare un cuvant cat de diferit de al nostru devenim speriati, suspiciosi si violenti. Si denuntam ecumenismul, erezia, nebunia si multe altele (care de fapt ne chinuiesc pe noi, ne bantuie imaginatia, obsesional). Cat de speriat si mizantrop trebuie sa fie un om daca se comporta asa...
Vorbeam acolo despre lucruri care conteaza in viata crestinului. Nu ma tineam de baliverne, nu ironizam, nu cultivam erezii, nu faceam decat sa pun un text care mi se parea folositor, eventual prilej pentru un dialog rodnic, cata vreme zicem ca ne ocupam cu cele crestinesti. Dar ai si sarit, ca si doamna respectiva, cu tafna si proteste, foarte repede jigniti si raniti in amorul propriu. Pentru ce? Unde e ofensa ori dezonoarea acolo?
Asadar, cum de te-ai oprit, cu inima rautacioasa, la un pasaj care nu e jignitor decat pentru mandria si narcisismul omului trufas?

In fine, sunt de acord ca nu prea avem ce ne spune. Poate altadata, Domnul stie...
Toate cele bune, Dumnezeu sa ne miluiasca!

În prealabil postat de ioan cezar

Dar ai si sarit, ca si doamna respectiva, cu tafna si proteste, foarte repede jigniti si raniti in amorul propriu. Pentru ce? Unde e ofensa ori dezonoarea acolo?

Care tafna? Care proteste? Care amor propriu jignit?
Intelegi doar ce vrei tu, din ceea ce se scrie. In fapt te certi cu sfintii, autori ai acelor pasaje citate.
Ma bucur si iti multumesc, ca te vei opri pe viitor de la astfel de interventii nepotrivite.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!