Profeti adventisti

[MariS_]

În prealabil postat de bairstow

In primul rand Iosua poate insemna si Iisus! Iisus nu a putut mantui neamul evreiesc... Dar sa zicem ca e vorba de Iosua. Iosua i-a adus pe evrei pe taramul fagaduit din cate cunosc! Dar evreii nu au reusit sa respecte legea! Ba putem merge mai departe si aratam ca sabatul lor a devenit o povara! Atunci Dumnezeu suparandu-se pe evrei a zis: nu vor intra in odihna mea! Dar Dumnezeu totusi are pentru toata lumea un plan de odihna (mantuire) si hotareste o noua zi de odihna . Aici odihna e legata de cuvantul mantuire! E o prefigurare!

Aici sunteti foarte aproape de semnificatia corecta! Dau in continuare, pe larg, aceasta semnificatie.

Talcuire Evrei 4.8

8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi [de odihnă].

Ca sa intelegem sensul exact al acestui verset mergel la Deuteronom cap.1
5. A început Moise a lămuri legea aceasta şi a zis:
6. "Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: Vă ajunge de când locuiţi pe muntele acesta!
7. Întoarceţi-vă şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, şi chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.
8. Şi iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.

Deci Moise le promite sa-i duca in Tara fagaduita de Dumnezeu lui Avraam, Iacov si Isaac. Dar, mai apoi Tot Moise le spune:
37. Pentru voi s-a mâniat Domnul şi pe mine şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo!
38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întăreşte-l pe el, că el va duce pe Israel în moştenirea sa.

Cel care avea sa implineasca fagaduinta data evreilor de a intra in pamantul fagaduit era Iosua, fiul lui Navi, iar ziua aceea era numita ziua de intrare in mostenire sau ziua de intrare in odihna.

7. Apoi a chemat Moise pe Iosua şi înaintea ochilor tuturor Israeliţilor i-a zis: "Fii tare şi curajos, că tu vei intra cu poporul acesta în pământul pe care Domnul S-a jurat părinţilor lui să i-l dea şi tu i-l vei împărţi în părţi de moştenire.

Dar dupa intrarea in pamantul fagaduintei, evreii calca juramantul si Dumnezeu se supara si retrage fagaduinta.

16. Şi a zis Domnul către Moise: "Iată, tu te vei odihni cu părinţii tăi, iar poporul acesta se va scula şi se va desfrâna după dumnezeii străini ai pământului aceluia în care va intra, iar pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el;
17. Pentru aceasta se va aprinde mânia Mea asupra lui în ziua aceea şi-i voi părăsi, Îmi voi ascunde faţa de la ei şi vor fi omorâţi şi-i vor ajunge mulţime de necazuri şi greutăţi şi atunci Israel va zice: Aceste necazuri nu m-au ajuns ele oare pentru că nu este Domnul Dumnezeul meu în mijlocul meu?
18. Dar Eu Îmi voi ascunde faţa Mea de la el în ziua aceea, pentru toate fărădelegile lui pe care le-a făcut el, întorcându-se la alţi dumnezei.
19. Aşadar, scrie-ţi cuvintele cântării acesteia şi învaţă pe fiii lui Israel şi le-o pune în gura lor, pentru ca această cântare să-Mi fie mărturie printre fiii lui Israel.
20. Căci Eu îi voi duce în pământul cel bun, unde curge lapte şi miere, după cum M-am jurat părinţilor lor, şi vor mânca, se vor sătura, se vor îngrăşa, se vor îndrepta spre alţi dumnezei şi vor sluji acelora, iar pe Mine Mă vor lepăda şi vor călca legământul Meu, pe care l-am dat lor.

Adica evreii prin nerespectarea juramintelor vor rata ziua aceea de intrare in mostenire, de intrare in odihna. Pamantul fagaduit trebuia sa fie o prefigurare a Raiului, dar nu un Rai ceresc, ci unul pamantesc unde curge lapte si miere.
Acum, versetul din Evrei 4.8 ne spune ca Dumnezeu a hotarat o alta zi de intrare in odihna, o alta zi de intrare in mostenire, dar de data asta nu numai pentru evrei, care s-au dovedit neascultatori, ci pentru toate neamurile, si nu intr-un Rai pamantesc, ci intr-un Rai ceresc, si nu printr-un conducator pamantesc, Iosua, ci printr-un Mantuitor ceresc, Iisus Hristos. Iar aceasta noua zi de intrare in fagaduinta nu este alta decat ziua cand s-a deschis adevaratul Rai, Imparatia cea Cereasca.
Bun, deci am identificat cele doua zile, de fapt momente, de intrare in fagaduinta sau in odihna: prima, ziua cuceririi pamantului fagaduit si a doua, ziua "cuceririi" Raiului Ceresc. Stim ca a doua a "cazut" intr-o zi de Duminica pentru ca Raiul a fost deschis in noaptea de Inviere. Problema care se pune e oare stim si ziua lui Iosua, ziua cand Iosua a intrat in pamantul fagaduit? Parerea mea e ca da, stim. Cum? Voi explica mai jos.
Din Cartea lui Iosua aflam ca acesta era un conducator foarte iscusit, primind intelepciune chiar de la Dumnezeu. El folosea diverse stratageme in lupta si intotdeauna isi surprindea adversarul. Una din stratageme, de exemplu, era prefacerea ca se retrag in fuga, adversarii ieseau din cetatea lor ca sa-i urmareasca, iar altii luptatori evrei, care stateau ascunsi, patrundeau in cetate profitand de lipsa aparatorilor plecati in urmarire. Dar nu acesta stratagema a aplicat-o Iosua in acea zi, ci alta. Aceasta alta stratagema e descrisa oarecum tot in cartea lui Iosua la cucerirea cetatii Ierihonului. Pe scurt, stratagema consta in atacul surpriza si cu toata ostirea odata insotite de sunete si strigate care sa inspaimante pe dusman. Care era surpriza atacului? Era ziua atacului! Toti stiau ca evreii tineau sabatul si ca in ziua aceea ei nu faceau nimic, or Iosua a profitat tocmai de aceasta "credinta" a inamicului ca ei nu vor ataca in zi de sabat. Doar atunci puteau fi luati prin surprindere si asa gasim la cucerirea Ierihonului ca au si procedat. Daca acest lucru e adevarat, si el pare foarte veridic, atunci inseamna ca noi cunoastem si care au fost cele doua "momente" de care se face vorbire in Evrei 4.8: ziua intrarii prin Iosua Navi in pamantul fagaduintei, adica sambata, si ziua deschiderii Imparatiei Ceresti, prin Iisus Hristos, adica duminica. Sunt doua zile distincte, dar aici nu e vorba de zile de odihna, ceremoniale, ci de momente diferite de intrare in odihna, adica in mostenire. Primul moment e cel ratat de evrei, al doilea e cel adevarat. Ca, din faptul ca primul era o zi de sambata si al doilea era o zi de duminica, am putea deduce si o justificare a schimbarii zilei de odihna ceremoniale, asta e cu totul altceva si e doar in subsidiar, nu o concluzie directa. Ea poate fi folosita cel mult ca si justificare, dar nu poate fi utilizata ca porunca directa de schimbare a zilei de odihna. Totusi, cei care au tradus Biblia noastra au incercat sa dea o tenta directa, chiar in aceste versete din Evrei 4 pentru decizia schimbarii zilei, ceea ce mi se pare incorect si oarecum straniu pentru ca, existand originalul cat si toate celelalte traduceri, nu poate fi trecuta cu vederea, nu poate fi "acoperita" aceasta adaugire. In consecinta, eu cred ca se va reveni cat de curand la o traducere corecta, fara adaugiri sau schimbari de sens ale originalului tocmai pentru ca sunt convins ca exista oameni cu Har care nu doresc sa transforme biserica BO in partida BO. Sunt convins, de aceea, ca va exista o noua traducere a Bibliei cat de curand.
Har, smerenie si jertfa de sine.