Citat:
În prealabil postat de Mihai36
La fel pot sta lucrurile si in cazul razboiului de aparare.
Insa aici lucrurile sint mai complicate.
Uneori Domnul cere unora sa-i omoare pe altii. Asta face parte din judecata Domnului implinita cu mina omului.
Deci exista si iertare, iubire dar si judecata. Toate trei se imbina insa intre ele nu trebuie sa existe ura.
Deci combati dusmanul cu aceeasi iubire, lupti imporiva lui fara ura sau dispret ci doar cu taria dreptatii. Poti lupta cu sabia sau cu vorba ori doar cu atitudinea interioara in tacere. Deci nu este vorba de razbunare.
Uneori trebuie sa il lasi sa te macelareasca alteori nu. -In functie de calitatile pe care trebuie sa le manifesti in acel moment -iertarea sau dreptatea.
Insa dreptatea/judecata are si partea ei de iertare fiindca prin omorirea unora salvezi pe ceilalti iar salvindu-i le ierti pacatele pentru care ar fi trebuit sa moara. Iar daca nu au pacate atit de mari atunci cu atit mai mult dreptatea este necesara.
Ii salvezi si pe atacatori de a mai face pacate si omorindu-i le scade considerabil si datoria ispasirii.
Pedeapsa pentru cei care hulesc pe Duhul Sfint -una dintre ele- este ca "loc pentru ei nu s-a mai gasit pe pamint" adica vor fi omoriti.
In Zaharia 14 spune asa:
12. " Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul: trupul dușmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor și limba în gură."
|
Mihai, de unde rezulta ca in citatele date de tine Domnul va face ceea ce zice trimitand oameni sa ucida? Mie imi rezulta ca va face ca in momentul iesirii din Egipt, El fiind singurul care are dreptul sa ia viata oamenilor. Dupa parerea ta, cruciatii au fost trimisi de Dumnezeu?
Si apropos de Israel, eu cred ca nu mai este vorba doar de Israelul evreilor ci de cel al tuturor urmasilor lui Avraam care acum sunt si crestinii prin credinta.
Iar Domnul a zis ca a iubi inseamna sa iti dai tu viata pentru altul (cum au facut martirii primelor secole) nu sa iei viata altuia.