Familia in regimul comunist

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Fani71

O fi. Dar parinteme Rafael Noica (pentru care am mare admiratie de altfel) nu a trait comunicmul pe proria lui piele. Nu stie ce perversiune de gandire si simtire a produs, decat din rezultate, poate. (In alte parti vorbeste si el despre asta)
In democratie poti macar alege. Poti alege rataciri, poti alege si lucruri bune.

Poate nu a trait comunismul dar spre deosebire de mine stie sa deosebeasca duhurile si asta este de mai mare nadejde, ca multi au trait in comunism si s-au smintit.

De exemplu, eu sunt foarte nostalgic pentru perioada respectiva, dar nu pentru ca comunismul era bun, ci pentru ca au fost primii mei 10 ani, anii copilariei. Eram copil si totul era bucurie, iar greutatile se auzeau de departe, chiar daca mancam paine cu unt.

Si astfel eu cand vad acum imaginile alea vechi din anii 80 sunt plin de nostalgie, caci acea perioada pentru mine nu se mai intoarce. Nu regret in niciun fel comunismul, dar nici aceasta perioada n-as regreta-o, daca ar trece.

Pe vremea comunismului, lumea se obisnuise sa zica raului bine ca sa aiba ce sa manance. Acum nu mai deosebim binele de rau ca nu ne mai intereseaza, nu mai e relevant. Nicio perioada nu e rea sau buna in sine, doar oamenii se manifesta rau sa bine.

Si in aceasta perioada de "mare angajament duhovnicesc" pe care o traim, nu ne sinchisim nici macar sa facem o miscare astfel incat cei care au sfintit cu sangele lor temnitele comuniste sa fie recunoscuti ca sfinti. Care va sa zica, ne cam dezicem de fapt de ei. Poate asta ar trebui sa ne sperie mai tare.