Familia in regimul comunist
 

Discursul comunist proclama familia drept „celula de baza a
societatii romaneşti”. Interventia statului in toate domeniile de
activitate (agricultura, industrie, politica, cultura, justitie,
sanatate) s-a rasfrant si asupra spatiului privat, urmarind
distrugerea valorilor traditionale si impunerea unui control
strict asupra vietii de familie.
Totusi, intrarea abuziva a regimului in institutia familiei, o
determina pe aceasta sa se organizeze, sa reactioneze sau sa se adapteze intr-un
fel sau altul la masurile politice ce o vizau. in ce masura a fost afectata familia ta
de regimul comunist? Cum portretizati viata de familie in timpul regimului
comunist?

Apropos de familia din timpul comunismului : in primul rind nu comunistii au inventat faptul ca familia este celula de baza a societatii ci este o realitate si teorie socio-psiho-biologica. In al doilea rind vreau sa precizez ceva legat direct de Ceausescu Nicolae : pt. faptul ca a oprit avorturile criminale si nu numai s-ar putea ca aceasta sa ii fi folosit f. mult la infatisarea inaintea lui Hristos si sa ne intilnim cu el exact acolo unde ne asteptam mai putin . Perioada comunista nu a fost cea mai grea pt. familia romana, au existat altele mult mai rele si mai grele si totusi nevoiasii (care reprezentau marea masa a populatiei) nu faceau crime: nu-si omorau copii in pintece. Dar cind comunistii au inceput sa le dea pe la nas masei mari , generale, a valahilor cu emanciparea (le-au dat sandale in picioare gratis, le-au dat cite o casa la bloc tot gratis si le-a dat masa cu bucate)ei in loc sa multumeasca lui D.zeu cu frica, cu cutremur si cu dragoste au ales sa-si omoare copii in pintece. Asta a insemnat ,,emanciparea" fortata pt. romani... care este f. asemanatoare cu emanciparea ortodoxilor si abdatarea lor la timpurile prezente .
Nu am iubit si nu iubesc comunismul, socialismul si doctrinele acestora tocmai pt. ca sunt satanice, opuse lui D.zeu si slavind in schimb pe omul rupt si desbracat de dumnezeire. Asta se poate vedea din toate postarile mele cu subiect sau substrat politic dar nu pot sa omit cum un tiran , un dictator fara Dumnezeu s-a opus unui pacat pe care crestinele si crestinii mergatori pe ascuns la biaserica se incumetau si il ,,mai" faceau. Nu conteaza considerentele , adica vorbele , adica sa palavragim chipurile acuzind originea hotaririi sale ci conteaza faptele !Acestea ,,vorbeste " !

Familia in timpul regimului comunist, heh. Mai interesant ar fi cum potretizati familia din acele vremuri in comparatie cu familia de astazi.

Poftim acum avem liberatate, democratie, dar numarul de divorturi a crescut foarte mult in ultimii 20 de ani, ca sa nu mai spunem despre avorturi. Eu sunt dintr-un oras de talie mijlocie spre mica si stiu foarte multe cazuri de familii destramate, inclusiv cazul parintilor mei. Toate s-au intamplat dupa '90

O alta intrebare de asemeni interesanta ar fi, de ce erau mai pline bisericile in timpul regimului comunist decat sunt astazi ?

Nu erau mai pline. Erau şi mult mai puţine biserici. Să nu idealizăm acea perioadă nenorocită. Oamenii se căsătoreau de multe ori din interes, ca şi acum. Divorţau mai puţin fiindcă procedura de divorţ era mai complicată şi pentru că partidul nu vedea cu ochi buni divorţul, nu din alt motiv. Exista o urmă de morală, numită "etica socialistă". Avorturi se făceau mai puţine, deoarece era foarte complicat de obţinut aprobare de avort, nu fiindcă exista conştiinţa păcatului. În şcoli se predau tâmpeniile materialsmului dialectic şi istoric, aşa cum azi se predau tâmpeniile democraţiei şi evoluţionismului.Copiii şi tinerii erau la fel de neglijaţi ca acum, doar ispitele erau altele şi, poate, mai puţine. Iar vârstnicii, trăiau în aceeaşi mizerie în care trăiesc astăzi şi aveau aceleaşi pensii la mişto.

De unde stii ca bisericile erau mai pline in vremea comunistilor?
Daca ai merge la Sfanta Liturghie duminica de duminica vei vedea ca bisericile sunt neincapatoare, foarte multi credinciosi stau in curtea bisericii si asculta slujba.

Aici ai dreptate. E foarte probabil ca datorita nr bisericilor mult mai scazut acestea erau mai pline decat astazi. Sunt de acord cu faptul ca nici atunci nu prea exista constiinta pacatului. Cred ca tot ce se intampla se facea tocmai fiindca erau interzise si cum noi suntem un popor oarecum sucit, facem tot timpul numai ce este interzis, revoltati tot timpul impotriva sistemului, chiar si cand nu prea sunt motive ca sa ne razvratim, mai mult asa probabil ca se explica lucrurile.

Nu idealizez acea perioada, insa nu-mi explic cum in acele vremuri de asuprire exista totusi mai mult bun simt, chiar si ceva mai multa frica de Dumnezeu as putea sa spun, decat acum cand este democratie si atata libertate. Oare fiindca eram asupriti si numai din cauza aceasta tineam mai aproape de Dumnezeu cautand speranta ? Si acum suntem asupriti si acum nu avem libertate, numai ca libertatile ne sunt ingradite sub un maldar de minciuni frumoase pe care noi le gustam cu nesat. Probabil ca romanii prefera o minciuna frumoasa decat un adevar trist, ceva gen Matrix.

Din punctul acesta de vedere cred ca se poate spune macar ca in umbra comunismului eram ceva acum stam si ne uscam sub soarele democratiei.

Am citit intr-o carte raspunsul pe care un preot il dadea unui student facand referire la acea perioada. Prin asta incerca sa-i explice studentului ca oricum nu conteaza cat de pline sunt bisericile daca 70% dintre cei prezenti sunt cu mintea in alta parte.

Am facut referire la acest aspect doar pt pune in evidenta ceva legat de natura noastra a romanilor, ca tot timpul ne place sa facem lucrurile pe dos.

Poate ca din lipsa diversitatii sociale, asa cum erau pline si cinematografele, sau poate ca din constrangerea si restrictiile la care era supus crestinul, reactionand in pofida acestui statut...asa cum facem in mod instinctiv in multe priviinte...
Sau, poate din credinta, sa fi fost oare o mult mai intarita credinta, sau un efect natural al vremurilor respective ? Cine stie ? ! Eu spun ca, daca era credinta, asa ramanea si nu avea acest efect de ignoranta toate lucrurile care caracterizeaza libertatea, efect aparut intr-un mod firesc.
Ar putea sa apara si intrebarea ; de ce au plecat romanii din tara lor " crestina " ?....unde, oare, se intersecteaza necesitatea, libertatea si credinta ? De ce profitam de libertate asa cum ne convine, atata timp cat ea ne-a diminuat credinta considerand-o astfel nociva, dar ne-a imbunatatit stilul de viata ( se presupune ) si dorinta de progres .
Nu stiu cata credinta a fost, dar, probabil ca a ramas la fel, doar, cu o alta infatisare.
S-au construit foarte multe biserici dupa revolutie, dar acestea au fost parasite si de cei ce au ramas in tara, si de cei care au plecat, dar, tot nu sunt goale. S-au construit ziduri si s-au darmat trairi prin progres ?
Acesta este reversul medaliei.

Credeti ca au existat niste valori traditionale pe care comunismul sa le fi distrus pentru a impune un control strict asupra vietii de familie?