Familia in regimul comunist

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Nu ma pricep, dar cred ca totusi in comunism familia nu era lasata de izbeliste. Primeai casa, primeai serviciu, existau programe de ingrijirea copiilor (eu am fost o vreme intr-un program care ar fi echivalentul "after-school" modern).

Casă, da, primeai un apartament în nişte blocuri nenorocite după vreo 20 de ani după ce depuneai cerere. Nu tu îţi alegeai numărul de camere şi suprafaţa, ci partidul. Vroiai 3 camere ? Se aproba dacă aveai 2 copii de sexe diferite. Sau dacă veneai cu un certidicat medical că stai împreună cu soacra, care e nebună şi are neapărat nevoie de camera ei.

Serviciu primeai, dar nu în judeţul în care terminai liceul sau facultatea şi, de regulă, nici în cele limitrofe. Moldovenii erau mutaţi în Ardeal, iar ardelenii în Regat. În fiecare promoţie de la Facultatea de Medicină din Bucureşti, erau câţiva (maxim 20) care primeau repartiţie în Bucureşti: aceştia erau ţucaloforii partidului. Circula o glumă: repartiţia mediciniştilor e de 3 feluri: 1) în sate unde opreşte trenul, 2) în sate unde se aude trenul şi 3) în sate unde nu s-a auzit de tren. Ca să prinzi un sat, să zicem, în Argeş în primele 2 categorii trebuia ca la momentul repartiţiei să fii căsătorit cu o muncitoare din Argeş şi, pare de neînchipuit, mulţi făceau căsătorii de formă pentru asta.

Dar că femeile erau duse la ginecolog precum vacile la veterinar ştiţi ? Că, dacă deveneau mame, puteau să stea acasă cu copilul cel mult 3 luni, după care veneau înapoi la lucru ştiţi ? Că acel "echivalent al after-schoolului modern" care se numea "semi" (semiinternat) era pe bani, ca şi acuma, ştiţi ? Că a doua zi de Paşti, lunea, erai obligatoriu la lucru aţi auzit ? Că nu era bine să se ştie că ai fost la biserică, că asculţi posturi de radio străine, că eşti abonat la biblioteci străine, că ai primit pe un străin în casă ori chiar ai fost cu el la restaurant unde chelneri impertinenţi şi pe cai mari vă serveau cu parizer pane şi cu cartofi garnis ? Că programa şcolară era sufocată de socialism ştiinţific, că istoria se preda triumfalist şi mincinos, Religia era opium pentru popor şi Regele era trădător de ţară ? Că televiziunea emitea doar două ore pe zi, parţial color, iar acelea erau cu aventurile Geniului Carpaţilor şi Eroului Între Eroii Neamului sau, ca variaţie, cu Academician Doctor Docent de Renume Mondial ? Ştiţi care era nivelul mortalităţii infantile, ştiţi că cei mici erau declaraţi născuţi vii după 5 zile de la naştere, ca să nu se strice statisticile ? Toate acestea s-au uitat şi nici nu se mai ştiu. Toţi cei care regretă vremurile acelea de întuneric roşu, de fapt tinereţea lor şi-o regretă. Bine că s-a terminat !
Nu e mult mai bine nici acum în multe privinţe, dar, cel puţin, nu mai avem scuza pe care o puteam invoca atunci.