Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

Anita,

În prealabil postat de anita

A spovedit-o pentru ca era responsabil.
Si copiii mai maricei pot gresi .

Greșelile copiilor de clasa a doua ani necesită spovedanie, făcută în grabă? Nici măcar ei nu pot să primească iertarea acelor greșeli prin Taina Împărtășaniei? Mă îngrozesc cînd mă gîndesc cum înțeleg unii preoți însăși esența credinței ortodoxe.

Nu inteleg ce te intereseaza pe tine ce fac preotii ,daca sunt sau nu spovediti.

Mă interesează, deoarece și ei sînt oameni ca mine și ca tine, oameni cu neputințe și cu căderi. Iată cum și în secolul 14 existau preoți păcătoși, nu mai zic de secolul 21. Citez din același Nicolae Cabasila:

Si totusi, s-ar putea spune ca nu toti preotii care aduc jertfa sunt curati, ba
unii patimesc chiar de cele mai grele pacate. Iata-ne deci iarasi pusi în
încurcatura! Când se întâmpla ca amândoi aducatorii sa fie vinovati în fata lui
Dumnezeu, caci sunt si cazuri de acestea, de unde va veni puterea darurilor de a
fi sfintite si sfintitoare, placute lui Dumnezeu si primite de El?

Caci ce însemnatate are daca aducatorul (sau slujitorul) este
pacatos ca om? Pacatosenia lui nu pângareste cu nimic darurile si nici nu face
zadarnica Jertfa, asa precum nici leacul doftoricesc nu-si pierde puterea
tamaduitoare atunci când este servit de vreun profan care nu cunoaste nimic din
tainele medicinei daca acesta l-a alcatuit la porunca si întocmai dupa reteta
medicului.

Dupa ce s-a rugat pentru cele de trebuinta tuturor, preotul se roaga si
pentru sine însusi sa fie sfintit de catre sfintele Daruri. Si cum sa fie sfintit? – Sa
primeasca, adica iertarea pacatelor; caci acesta este efectul de capetenie al
sfintelor Daruri. De unde se vede acest lucru? – Din cele ce a spus Domnul catre
Apostolii Sai, când le-a întins pâinea: „Acesta este trupul meu, carele pentru voi
se frânge, spre iertarea pacatelor”. Si tot asa, când le-a întins paharul. De aceea,
preotul se roaga astfel: „Adu-Ti aminte, Doamne, si de a mea nevrednicie; iartami
toata greseala cea cu voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele
mele, harul Sfântului Duh de la darurile ce sunt puse înainte”188. Iertarea
pacatelor o da Sfântul Duh celor ce se împartasesc cu sfintele Daruri.

Sa nu fie oprit Harul de la sfintele Daruri, din pricina pacatelor mele se
roaga preotul. – Pentru ca se spune ca Harul lucreaza întru îndoit chip în
cinstitele daruri: într-unul prin care se sfintesc ele însele si într-altul prin care
Harul ne sfinteste pe noi, printr-însele.

Unii poate ca nu se impartasesc ,unde scrie ca preotul e obligat sa se impartaseasca duminica de duminica.

În Canoanele Sfinților Apostoli, lăsate nouă ca fundament și normă de comportament, dar care astăzi sînt uitate sau ignorate, scrie așa :

Canonul 8 apostolic:

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau vreunul (altul) din catalogul clerului, aducându-se Sfânta Jertfă (săvârşindu-se Sfânta Liturghie) nu s-ar împărtăşi, să spună cauza. Şi dacă ea ar fi binecuvântată, să aibă iertare; iar de n-ar spune-o, să se afurisească ca unul ce s-a făcut vinovat de tulburarea poporului şi a făcut să se nască bănuială împotriva celui care a adus ca şi când acesta nu ar fi adus-o după rânduială

Eu văd cu ochii mei, plus că aud și de la părintele Pruteanu, că preoții de regulă se împărtășesc la fiecare Liturghie. Mai mult, am înțeles că dacă nu se consumă tot ce este în Potir, atunci preotul trebuie să nu lase nimic pentru data viitoare.

E adevarat ca sfintii au spus asa despre impartasania deasa dar si despre cum sa te prezinti la sfantul Potir ,fara de pacat.

Ți-am citat din Nicolae Cabasila, care face diferența dintre desăvîrșire și sfințenie sau vrednicie. La fel și Sfîntul Ioan Damaschinul face aceste diferențe. Cineva mai sus amintea de nepătimire. Păi fraților, dacă așteptați să ajungeți mai întîi la vreun grad duhovnicesc de vrednicie sau de sfințenie, atunci n-o să vă mai împărtășiți niciodată, nici după spovedanie, pentru că și după spovedanie veți greși cu gîndul sau cu cuvîntul sau cu lipsa atenției la rugăciune sau indiferent ce alt păcat mititel veți face.

Deci a te prezenta ”fără de păcat” înaintea Lui Hristos este practic o utopie, o cerință de neatins pentru majoritatea creștinilor. Tocmai de aceea Hristos ni Se dă spre mîncare și spre băutură, ca să ne curățească de păcate, să ne reintegreze în Biserică, să ne vindece chiar și trupurile și să ne pregătească pentru viața de veci.

Mai sunt si sfinti in lume ,printre mireni.

Da, sînt, dar ei nu-s conștienți de propria sfințenie. Orice sfînt se consideră nevrednic și păcătos, dar, paradoxal, se apropie smerit de Hristos prin toate Tainele lăsate de El ca arme împotriva păcatului și a celui rău.

Uite eu daca as gandi asa despre preot si m-as revolta cum faci tu nu cred ca as putea sa ma impartasesc fara sa spun asta la preot.

Am arătat mai sus citînd un Sfînt Teolog de referință ortodox și nu e nici un secret că o parte dintre preoții ortodocși nu fac ceea ce ar trebui să facă pentru Biserica Ortodoxă. Nu e nici un păcat că îi arătăm cu degetul, nefiind de acord cu practica lor. Iată o dovadă de critică la rece care este spre zidirea sufletului, nu păcat. Păcat ar fi dacă aș bîrfi preoții de-aiurea cum fac unoeri ziariștii sau chiar la noi pe forum se întîmplă adeseori.