In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivivi]

În prealabil postat de editheraven

Daca pamantul ar fi plat atunci centrul sau de inertie ar genera un camp gravitational neuniform (liniar dar neuniform) catre "capete". Astfel constanta acceleratiei gravitationale nu ar mai fi constanta [nici nu e CHIAR constanta, insa variatiile ii sunt infime].

Dar dacă ar fi sferic, după modelul planetar absurd că cică s-ar roti în jurul soarelui şi în jurul axei sale, atunci compunerea forţelor centrifuge n-ar trebui să facă să avem o gravitaţie diferită la ecuator faţă de poli şi la ecuator ziua faţă de noapte?

Practic gravitaţia nu este dată de învârtirea pământul căci pământul nu se învârte nici în jurul soarelui şi nici în jurul axei sale ci e dată de faptul că apele de sub cer curg în adunările lor formând mările ca să se arate uscatul. Şi cum tot ce există: pământul, pietrele, metalele, gazele, focul, cerul, fulgerul, şi lumina are la bază particula de apă iată că toate cele de sub cer intră în această cădere spre pământ, iar fiinţele şi corpurile cereşti care aduc din tăria cerului pe pământ, din credinţă care este şi ea făcută tot din apă, desparte apele de ape şi nu se mai duc la fund, nu mai cad şi nu mai coboară ci în funcţie de voia lor curată se deplasează în ce direcţie vor fără probleme.

Nu e niciun miracol aici ci tot trupul nepăcătos care este mai mult ceresc decât trupesc se ridică şi coboară căci în el legea cerească a sfinţeniei este mai puternică decât legea de sub cer, adică legea de curgere căreia oamenii de ştiinţă i-au spus gravitaţie, de parcă ar gravita ceva în jurul la altceva.

E simplu şi frumos, pământul semisferic şi plat denivelat deasupra e înconjurat de apele de jos, deasupra e cerul şi deasupra cerului sunt apele de sus, iar soarele şi luna şi stelele se mişcă prin cer pe deasupra pământului în mişcările lor.

Ovoidul imens are în partea de jos pământul şi mările, la mijloc cerul, soarele şi luna iar deasupra stelele şi în partea de sus apele de sus. De jur împrejurul lui avem necreatul, un nimic care nu există, şi care nu se poate vedea sau pipăi căci o graniţă dacă ar fi ea se vede şi se pipăie. Stelele se învârt în jurul axei stelei polare care este fixă faţă de pământ şi în jurul axei cereşti sudice unde nu avem o stea în centru. Cele două axe nu sunt paralele ci se unesc imaginar undeva deasupra pământului şi cerului. Stelele din nord se rotesc în jurul axei polare iar cele din sud, viceversa, în jurul axei cereşti sudice. Astfel prin mări, pământ, cele două axe şi apele de deasupra cerului se închide un circuit electro-magnetic gigant cu energie produsă de învârtirea stelelor, şi liniile de câmp din acest circuit imens fac să apară pe suprafaţa pământului forţe care orientează orice ac magnetic paralel cu liniile de câmp electro-magnetic şi astfel orice busolă arătă pe suprafaţa pământului şi a mărilor direcţia cea mai scurtă către cele două axe cereşti.

Acest ovoid este întreaga creaţie de la Adam şi Eva şi până acum, a tuturor celor ce se văd şi a tuturor celor ce nu se văd, iar cele ce nu se văd sunt mai veşnice decât cele ce se văd şi cele ce nu se văd se vor vedea şi ele cândva căci spre a fi văzute sunt ele create aşa după cum le lucrează Dumnezeu prin sfinţi spre a fi văzute.

Asta e tot, şi aşteptăm cu bucurie să ne facă sfânta Treime Cerul cel nou şi Pământul cel Nou în care va locui dreptatea.