Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de adiandrea6

ramane totusi intrebarea de ce Papa de la Roma si nu cel al Alexandriei avand in vedere ca acela s-a numit mai devreme Papa.

Puţin importă că îi spunem "papa", sau "episcopul Romei" sau mai ştiu eu cum. Este vorba de ministerul petrin şi de persoana care ocupă, la un moment dat, scaunul lui Petru.

Domnul a zis sa nu numim pe nimeni tata in afara de Dumnezeu Tatal, ori Papa inseamna exact tata

Din câte ştiu, sensul de bază al cuvântului "papa" este "bătrânul". Desigur, în anumite limbi se foloseşte (mai mult informal) cu sensul derivat de "tată", aşa cum şi în româneşte auzim uneori "ăl bătrân" cu sensul de "taică-meu".

Ramane intrebarea: Ap. Petru a fost vreodata episcopul Romei, iar episcopul Romei trecut in calendar dupa Ap. Pavel, in ce fel a primit succesiunea, daca putem zice asa?

Potrivit tradiţiei noastre, care este şi aceea a ortodocşilor (mai puţin a extremiştilor anti-catolici precum IonelS), Sf Ap Petru a fost la Roma aşa cum fusese şi la Ierusalim. Evident, era episcop, aşa cum erau toţi apostolii. Este şi logic acest parcurs: căpetenia apostolilor a fost mai întâi episcop în ceea ce era pe atunci capitala Ţării (Ierusalimul). Curând, creştinismul răspândindu-se în urma vocaţiei universale a lui, s-a dus la Roma (capitala a ceea ce era pe atunci lumea), lăsându-l pe scaunul Ierusalimului pe cel considerat al doilea dintre apostoli: pe Iacob.
Chiar pe acest topic (mai în amonte) am prezentat câteva din dovezile liturgice ortodoxe care arată că ortodocşii şi-au amintit mereu că Petru a fost la Roma.
Trebuie observat că apostolii nu erau "legaţi de scaunele lor" în felul în care sunt episcopii de azi, ci aveau anumite itinerarii. Deci, oficiul petrin nu ţine neapărat de Roma. Ieri a fost la Avignon, mâine, cine ştie, sediul urmaşului lui Petru ar putea fi la Şanhai.
În ceea ce priveşte succesiunea pe scaunul petrin, ea nu s-a făcut mereu aşa cum se face azi. Au existat perioade în care poporul Romei îşi alegea episcopul (probabil că această alegere trebuia confirmată de un organism eclezial). Dar şi când s-a trecut la instituţia Sfântului Colegiu, numărul cardinalilor nu a fost mereu cel de azi (max 120 de electori), ci mai mic.

dar si preotii care vor sa li se spuna "parinte" cu sensul de tata (father, padre, père in alte limbi) cer exact ceea ce Iisus ne-a zis sa nu facem, sa nu numim pe nimeni Tata decat pe cel ceresc, si dealtfel a cerut si sa nu numim pe nimeni invatator decat pe El). Din punctul asta de vedere cultele protestante respecta mai bine cuvantul Domnului pentru ca la ei sunt pastori, exact ceea ce i-a zis Domnul lui Petru sa faca, sa pastoreasca oitele Sale, deci sa fie pastor.

Atât cultele catolic şi ortodox pe de o parte, cât şi cultele protestante pe de altă parte, au, în acest caz, dreptate. Astfel:
-în religiile apostolice, preoţii au următoarele trei funcţii în cadrul Bisericii:
a) funcţia de a învăţa poporul credincios cuvântul Domnului, bazată pe funcţia de profet a lui Isus (munus docendi)
b) funcţia de a adminsitra sacramentele, bazată pe funcţia de preot pe care a avut-o Isus. (munus sanctificandi)
c) funcţia de a conduce poporul credincios pe drumul mântuirii, bazată pe funcţia de rege pe care a avut-o Isus (munus regendi). Aceasta este, prin excelenţă, funcţia pastorală (adică de păstori).

-în religiile (denominaţiile) protestante, preoţii nu au funcţia de a adminstra sacramentele (Tainele), deoarece acestea nici nu există. Într-o anumită măsură, se ocupă de învăţarea cuvântul Domnului, cu observaţia că funcţia lor este imprecis delimitată de cea a laicilor.

Prin urmare, nici nu este propriu a-i numi pe pastorii protestanţi "preoţi" şi ei sunt primii care evită a se numit astfel.

-