Inima

[cristiboss56]

În prealabil postat de Demetrius

N-am auzit până acum de bolile vieții monahale, de akedie sau de derive duhovnicești pentru că sunt convins că pe Cale nu pot apărea... boli, poate doar neadaptări.
Nu Calea e de vină, ci ”pietonul”, nu viața monahală, ci monahul; așadar nu există un pericol suprem legat de tezaurul suprem(dpmdv), ci, eventual, greșeli supreme legate de tentative riscante în fața tezaurului suprem.

Dacă puţini găsesc calea care duce la viaţă, apoi cu mult mai puţini sunt cei care pot să meargă până la capătul ei. Nu toţi cei care au pus piciorul pe ea au fost în stare să ajungă până la capătul căii. Unii s-au oprit chiar de la primii paşi, alţii la mijlocul ei, mulţi s-au înecat chiar când au ajuns în port. Şi tot Hristos spune: “Mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi”.23
23. Matei 22, 14.
http://www.ioanguradeaur.ro/355/apol...etii-monahale/

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

Deci, Iustin, unui copil i se poate forma, cu ajutorul asociatiei aceleia care tocmai ataca manualele scolare de religie (asociatie care duhneste de psihologi umanisti, de fapt de ipocriti cu inimi impietrite, desi dragutzi foc si dulcici si armoniosi), i se poate deci forma un caracter frumos, cum spui tu, o placere de om, o bucurie, o ce vrei... Dar locul lui poate fi in fundul iadului, pentru ca toate aceste lumesti insusiri de caracter sunt aproape invariabil o masca, necesara unei bune figuri in plan social. Si succesului, performantei, si altor obsesii si zadarnicii lumesti. Si pentru gadilarea aproape masturbatorie a narcisismului propriu. Treaba cu inima duhovniceasca, imi pare rau ca insist si poate te supar, e cu totul alta. Asa cred.

Fapte si simtire...armonie deplina... asa zici.
Cum pica astfel de ifose mintale in situatiile extreme, vezi de pilda conditiile vietii in puscariile comuniste ca sa-ti faci o idee. Dar nu-i nevoie sa ajungi acolo: alegerile zilnice arata cat egoism se poate ascunde in noi cand facem tot felul de lucruri frumoase, cu simtire si armonie etc.
Oare are sens cum zic? Intuiesti unde plasez obiectia?
Nu de astfel de inimioare sentimentale si "corecte politic" (alta traducere n-am) zic eu, nu pentru ele am deschis topicul, marturisesc, intrucat sunt mici, false si reci si mai ales trecatoare dupa prima frustrare serioasa: ci pentru inima duhovniceasca, care cauta zdrobire si duh umilit inaintea lui Dumnezeu... O astfel de inima caut eu... ca de celelalte sunt satul, am o mie in mine si nu stiu cum sa scap de ele...
Intelegi acum obiectia mea? Iarta-ma te rog daca te-am necajit...

Stiu ca de fapt cand gasesti unele chestii de negat sau imbunatatit la ceea ce zic,(dar sunt si altele care le gasesti ok),de fapt vrei sa te perfectionezi pe tine . De aceea nu ma simt lezat ca ma contrazici ,si ca atunci cand vorbesc de lucrurile firesti ,tu vii si spui : bine,pe acestea le am,dar eu le vreau pe cele supraifresti ,vreau desavarsirea !
Nu cred ca sunt asa despartite unele de altele . Cine la face din toata inima lucrurile mici , cine se daruieste din toata inma intr-o banala conversatie cu un oarecare,sau ajuta din toata inima pe cineva ,deci cine actioneaza strict din inima,fara a se mai interpune logica si calculul egoist ,acela va fi si un teren bun pentru cunoasterea adancurilor sufletului sau,s pentru dobandirea inimii duhovnicesti.
De ce sa excludem simtirile de toata ziua, sau alte lucruri care ti se par banale ,si crezi ca le ai ? Poti fi desavarsit si in mica ta lume,nu neaparat aspirand la ceva ce numai sfintii pot face,si gata ,eu nu am dreptul nici macar sa gandesc ca ajung la asa culmi de autocunoastere ,deci renunt si la bucurie,daca nu pot avea desavarsire. Crezi ca sfintii fac altfel acest drum,decat cu bucurie ? Crezi ca in pustie poti sta nemincat ,nebaut,zile si ani intregi,poti sa iti ignori corpul si lumea ,altfel decat avind bucurie pentru numele lui Dumnezeu? Daca nu ne vom bucura ca si copiii,nu ne vom putea bucura nici ca sfintii.
Drumul spre desavarsire ,trece prin casa noastra,si prin viata noastra (inclusiv prin acest forum atita vreme cat stam pe el) Prin orice gest il facem,orice cuvant,noi dam intreg examenul desavarsirii in fata lui Dumnezeu ,si de aceea avem nevoie sa ne manifestam intreaga capacitate de a simti ,fara falsitate,in lucrurile ce ne inconjoara ,cu nadejdea insa , ca Dumnezeu ne va da harul Sau ,pentru a ajunge la desavarsirea Sa.
Nu taia bucuria oamenilor simpli ,pentru care Dumnezeu inseamna bucurie ,nu taia aceasta speranta a lor , spunindu-le ca exista o simtire mai inalta,la care ei oricum nu pot ajunge
Nu e suficient ce spun eu ,nu e suficienta simtirea comuna,intotdeauna vom tinde catre desavarsire.Dar nu putem rezista pe drumul desavarsirii ,daca ,de exemplu ,pe forum sau in familia noastra suntem rautaciosi,si nu suntem deschisi,si mereu disponibili spre bine
Sa invatam si sa practicam intai abc ul ca sa tindem la lucrurile mari.Si nu,de dragul lucurilor mari,sa uitam si invataturile elementare .
Tu zici:vreau desavarsire .Eu zic mai putin: vreau macar sa ma trezesc din letargie,si sa fac putin bine primprejur,sa aduc o raza de lumina cuiva , sa prind si eu vreun gest de daruire din inima mea pustie . Si eu as vrea desavarsirea ,dar macar azi,acum,sa reusesc sa fac pe cineva sa zambeasca,sa se mire si sa se bucure ca lumea e frumoasa , fara insa ca prin asta sa renunt la aspiratia catre deplina cunoastere a inimii mele .

În prealabil postat de iustin10

Stiu ca de fapt cand gasesti unele chestii de negat sau imbunatatit la ceea ce zic,(dar sunt si altele care le gasesti ok),de fapt vrei sa te perfectionezi pe tine . De aceea nu ma simt lezat ca ma contrazici ,si ca atunci cand vorbesc de lucrurile firesti ,tu vii si spui : bine,pe acestea le am,dar eu le vreau pe cele supraifresti ,vreau desavarsirea !
Nu cred ca sunt asa despartite unele de altele . Cine la face din toata inima lucrurile mici , cine se daruieste din toata inma intr-o banala conversatie cu un oarecare,sau ajuta din toata inima pe cineva ,deci cine actioneaza strict din inima,fara a se mai interpune logica si calculul egoist ,acela va fi si un teren bun pentru cunoasterea adancurilor sufletului sau,s pentru dobandirea inimii duhovnicesti.
De ce sa excludem simtirile de toata ziua, sau alte lucruri care ti se par banale ,si crezi ca le ai ? Poti fi desavarsit si in mica ta lume,nu neaparat aspirand la ceva ce numai sfintii pot face,si gata ,eu nu am dreptul nici macar sa gandesc ca ajung la asa culmi de autocunoastere ,deci renunt si la bucurie,daca nu pot avea desavarsire. Crezi ca sfintii fac altfel acest drum,decat cu bucurie ? Crezi ca in pustie poti sta nemincat ,nebaut,zile si ani intregi,poti sa iti ignori corpul si lumea ,altfel decat avind bucurie pentru numele lui Dumnezeu? Daca nu ne vom bucura ca si copiii,nu ne vom putea bucura nici ca sfintii.
Drumul spre desavarsire ,trece prin casa noastra,si prin viata noastra (inclusiv prin acest forum atita vreme cat stam pe el) Prin orice gest il facem,orice cuvant,noi dam intreg examenul desavarsirii in fata lui Dumnezeu ,si de aceea avem nevoie sa ne manifestam intreaga capacitate de a simti ,fara falsitate,in lucrurile ce ne inconjoara ,cu nadejdea insa , ca Dumnezeu ne va da harul Sau ,pentru a ajunge la desavarsirea Sa.
Nu taia bucuria oamenilor simpli ,pentru care Dumnezeu inseamna bucurie ,nu taia aceasta speranta a lor , spunindu-le ca exista o simtire mai inalta,la care ei oricum nu pot ajunge
Nu e suficient ce spun eu ,nu e suficienta simtirea comuna,intotdeauna vom tinde catre desavarsire.Dar nu putem rezista pe drumul desavarsirii ,daca ,de exemplu ,pe forum sau in familia noastra suntem rautaciosi,si nu suntem deschisi,si mereu disponibili spre bine
Sa invatam si sa practicam intai abc ul ca sa tindem la lucrurile mari.Si nu,de dragul lucurilor mari,sa uitam si invataturile elementare .
Tu zici:vreau desavarsire .Eu zic mai putin: vreau macar sa ma trezesc din letargie,si sa fac putin bine primprejur,sa aduc o raza de lumina cuiva , sa prind si eu vreun gest de daruire din inima mea pustie . Si eu as vrea desavarsirea ,dar macar azi,acum,sa reusesc sa fac pe cineva sa zambeasca,sa se mire si sa se bucure ca lumea e frumoasa , fara insa ca prin asta sa renunt la aspiratia catre deplina cunoastere a inimii mele .

Ai tu un dialog in mintea ta,
in care eu sunt un personaj, tu esti un altul....
in care tu stii ce gandesc si ce simt, ce vreau eu si ce nu vreau, imi porti sufletul pe farfurie si mesteci cu betisorul prin el, precum odinioara Faust mesteca in castron,
in care presupui/joci un tu si un eu
s.a.m.d....

Peste acest dialog nu am nimic de spus, iar in el nu voiesc sa intru,
nu intru in subiectivitatea ta, macar din politete, ca sa spun asa... Macar ca nu voiesc sa fiu musafir nepoftit...

Teologia/Biserica e una
iar impresiile noastre despre sufletul unuia si al celuilat e alta treaba, alta mancare de peste.

[Mihailc]

"Dialogul imaginar" dintre eul Iustin şi supraeul Ioan Cezar mi-a adus aminte de o vorbă a părintelui meu duhovnicesc care mi-a tratat instantaneu începutul de bombănită cronică de care sufeream pe-atunci şi din când în când mai recidivează şi în ziua de azi....

Întreb: de ce ni se cere ( aşa credeam eu în vremea aceea, că ni s-ar cere ceva!) aşa de mult în creştinism, nu cumva ţintele sunt prea departe şi nu apucăm să ajungem la ele?

Răspuns: Dacă ne propunem mult, avem mai multe şanse să facem măcar puţin. Dacă ne propunem puţin, n-o să facem niciodată nimic!

Până în momentul de faţă, "apoftegma" duhovnicului meu n-a fost contrazisă de experienţă!

Prietene Iustin să n-o iei în nume de rău că-ţi scriu asta, dar observ că indentifici cu destulă precizie partea de literatură din viaţa duhovnicească.... acuma aşteptăm un semn că ai început să distingi şi duhovnicescul din literatură.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Răspuns: Dacă ne propunem mult, avem mai multe şanse să facem măcar puţin. Dacă ne propunem puţin, n-o să facem niciodată nimic!

Așa este și în școală, în facultate și în orice sistem de învățământ. :) A doua apoftegmă ar fi că trecem prin atâta "materie" nu neaparat pentru a o memoriza, ci pentru a ști unde să căutăm - nn, sistemul de valori și cursul/ raftul de bibliotecă, sau sertărașele virtuale ale creierului și devenirii noastre.

[glykys]

Va rog eu, din inima mea mica, nu va mai certati, era un topic asa frumos!
Dupa parerea mea, toti au dreptate aici, in felul lui, doar ca fiecare insista asupra aspectului care i se pare lui cel mai important. Intai trebuie sa invatam lucrurile mici, simple si firesti, pentru a recupera firea cazuta, iar apoi sa trecem la faptele mari si inaltatoare. Vorba parintelui Boca: Cand dai, mai intai dai din ce ai, iar mai apoi dai din ce esti. Coroborata cu vorba par. Teofil: Ce faci te si face. Insa trebuie sa avem mereu standarde inalte, caci autosuficienta este un pericol in orice situatie

Ca om care a stat in compania unuia care stia sa daruiasca din inima sa lucrurile inalte si, de asemenea, sa se daruiasca, dar care, in aceeasi masura, nici nu le neglija nici pe cele mici, pot spune ca prilejurile pentru a face aceste milostenii de care vorbeste Ioan Cezar sunt date de sus persoanelor care se gasesc vrednice sa le indeplineasca, nu sunt cerute sau cautate. Si cateodata vrednic se gaseste te miri cine. Dar asta e doar parerea mea, a unui om care a stiut sa observe doar intrucatva acest aspect.

Din fericire, deocamdata nu se cearta nimeni. Un oarecare schimb de replici mai putin convergente, in rest pace si frumoase contributii (imi pare) la tema.

[iustin10]

În prealabil postat de glykys

Va rog eu, din inima mea mica, nu va mai certati, era un topic asa frumos!
Dupa parerea mea, toti au dreptate aici, in felul lui, doar ca fiecare insista asupra aspectului care i se pare lui cel mai important. Intai trebuie sa invatam lucrurile mici, simple si firesti, pentru a recupera firea cazuta, iar apoi sa trecem la faptele mari si inaltatoare. Vorba parintelui Boca: Cand dai, mai intai dai din ce ai, iar mai apoi dai din ce esti. Coroborata cu vorba par. Teofil: Ce faci te si face. Insa trebuie sa avem mereu standarde inalte, caci autosuficienta este un pericol in orice situatie

Ca om care a stat in compania unuia care stia sa daruiasca din inima sa lucrurile inalte si, de asemenea, sa se daruiasca, dar care, in aceeasi masura, nici nu le neglija nici pe cele mici, pot spune ca prilejurile pentru a face aceste milostenii de care vorbeste Ioan Cezar sunt date de sus persoanelor care se gasesc vrednice sa le indeplineasca, nu sunt cerute sau cautate. Si cateodata vrednic se gaseste te miri cine. Dar asta e doar parerea mea, a unui om care a stiut sa observe doar intrucatva acest aspect.

Intotdeauna adevarul include si nu exclude . Ca de fapt nici nu exista fapte mici si mari,ci toate sunt importante . Nu exista nimic din ceea ce facem care sa nu fie extrem de important.In orice lucru trebuie sa punem intreaga masura a inimii noastre.
Daca dam sa dam din toata inima ,daca ajutam,sa o facem din toata inima .Orice e facut cu daruire ,cu uitare de sine chiar, este adevarul.
Nu continutul faptelor le diferentiaza atat de mult ,ci calitatea lor. Adica un calugar in chilie trebuie sa se roage din toata inima,ca la aceasta a fost chemat. Iar un vinzator de de pepeni trebuie sa zambeasca,sa inteleaga pe cei ce nu au toti bani,sa dea si unui amarit .Are la indemina o suta de gesturi care pot sa ii faca ziua rodnica, si sa nu stea posomorit acolo,ca el e un simplu vinzator de pepeni. Si el la aceasta a fost chemat ,sa vinda pepeni si sa reuseasca sa strecoare o raza in sufletul fiecaruia cu care intra in contact.E o arta poate la fel de mare cu cea necesara calugarului.
A te bucura de viata facandu-i si pe altii sa se bucure ,e un comandament la fel de mare cu cele mai inalte comandamente duhovnicesti .
Caci intreagul procves de induhovnicire spre aceasta si tinde ,spre capacitatea noastra de a iubi ,insa nu pe caile firesti ,ci lasandu ne modelati in Hristos.
In Hristos se intalnesc bucuria oamenilor simplii ,cu bucuria oamenilor care traiesc prin El.
Nici unii dintre acestia nu se exclud ,si nu zic celuilalt du-te mai incolo.
Caci Hristos aceasta vrea de la noi,o inima curata si plina de iubire , si tot ce se face in viata noastra , spre acest obiectiv tinteste. Despatimirea,cainta ,rugaciunea ,smerenia ,toate spre aceasta tind:spre curatirea inimii. Dar e un drum f lung pina acolo ,ne trebuie poate o viata sa ajungem acolo,si poate o gramada de eforturi ,si poate in final riscam ca Domnul sa ne zica,de ce nu ai luat aminte la vinzatorul de pepeni? Nu iti ceream mai mult...

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Caci intreagul procves de induhovnicire spre aceasta si tinde ,spre capacitatea noastra de a iubi ..

O sa spui ca iar ma iau de tine ! Gresit , cand gandesti astfel , adica orice contrazicere e vrajmasie , rautate , sau mai stiu eu ce .
Apai , draga Iustine , tu traiesti in doua lumi paralele , teoretizand prea mult , o teoretizare specifica omului izolat , singuratic , sau , Doamne fereste , sub influenta lui Bahus .
Mai fratioare , de iubesti atat de mult si iti doresti sa cunosti oameni , inclusiv pe cei de aici , dupa proprile marturisiri trecute , de ce te ascunzi la toate "probele practice "?
Il iubesti pe interlocutorul tau Ioan Cezar ? Pai n-ai cum sa nu-l iubesti , dupa propria-ti teorie , si atunci ma intreb , cand a avut nevoie de "iubire" , unde ai fost ? O sa repeti ca in delegatie , precum ai mai spus-o de N ori , dar de atunci si pana acum tot intr o delegatie o ti , mai frate ? Esti din Bucuresti din sectorul 3 , din Balta Alba , langa mine si Ioan , si te intreb cand vei face o demonstratie practica de "iubire "? Pana acum cam zece-cinsprezece forumisti au facut si aceasta demonstratie !
Oare emotivitatea ta , ca sa nu-i spun altfel , nu este un mare semn de intrebare , mai ales cand cineva de aici avea si are nevoie de iubire si ajutor practic ?
Asta-i inima curata , nu inima desenata din tastatura , prin cuvinte si declaratii frumoase .
Hristos n-a stat in declaratii , El a lucrat si lucreaza pentru noi , prin noi , pentru noi si mantuirea noastra !
Pe un thread cereai prietenie , iubire , conlucrare , intelegere , si alte bla-blauri , cum spun unii de pe aici , dar vezi tu te ascunzi in spatele monitorului rece cand vine vorba de transpunerea virtualului in realitate .
Cand Ioan imi va confirma iubirea ta , atunci iti voi cere iertare , pana atunci mare grija la tastatura si REALITATE !

Frate Cristian, te rog!...
Iustin nu mi-a facut nici un rau. De ce sa mai zabovim pe intamplari din trecut, care or fi avut noima lor, cand avem treaba frumoasa cu topicul? Uite, mai bine continuam cu aprofundarea textului parintelui Panaghiotis pe care l-ai gasit tu atat de frumos dublat in imagine si muzica... Acolo chiar ca avem ce gasi! E milostenie curata ca parintele a adunat acest text pentru noi, Domnul sa-l fericeasca!