Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[windorin]

În prealabil postat de Jane Says

Well, raspunsul la intrebarea pusa-n primul post ar putea fi: nimeni de pe forum.
Ca de obicei, viata bate filmul, exista casatorii intre barbati si (foste) desfranate, exista copii, exista regret, exista iertare, exista posibilitatea mantuirii.
Daca sunt lucruri pe care nu le-am face noi aici, asta nu inseamna ca nu le-ar face nimeni altcineva=)

Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".

În prealabil postat de felicitas

Mie mi se pare ca thread-ul asta nu duce nicaieri. De fapt, windorin ce vroiai mai clar sa intrebi?
Noi, romanii avem o mentalitate cam ''balcanica'' , nu prea cred ca in tarile vest europene, barbatul isi face atatea probleme daca femeia de langa el e desfranata sau cuminte (ca doar nu scrie pe fruntea ei) in tari gen anglia, germania, austria, suedia, norvegia etc., e cam ciudat sa vedem cum dupa 20ani de la revolutie am ramas cu atatea conceptii invechite si prafuite.

Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.

În prealabil postat de anna21

Un raspuns cu bun simt intr-un thread aberant (nu te supara Windorin).
Atata discutie pt nimic... cine s-ar casatori cu o desfranata.
In opinia mea, noi nu se cuvine sa discutam despre asta cat timp inima noastra este impartita intre bunuri lumesti: ne iubim propriile noastre patimi, iubim prestigiul si laudele, iubim confortul si placerile lumesti etc.
Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?

Da, asa este, noi suntem "desfranata" pe care Hristos ne iubeste cu iubire de mire.
Cine poate iubi fara a risca o cadere in reprosuri, in mandrie si in superioritate teoretica fata de cel iubit ?!
Multi pot, insa mult prea putini dintre noi.

În prealabil postat de andreicozia

NOI nu. Cand faci asemenea afirmatii este mai bine sa scrii "eu desfranata" bine? Nu NOI.

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu uraste pacatul dar il iubeste pe pacatos. La noi este tocmai invers. Ajungem sa iubim pacatul, in noi si in ceilalti, si sa ii uram (judecandu-i) pe pacatosi. Este si aceasta o lucrare a vrasmasului, prin care incearca sa ma faca sa consider ca cel mai mare pacatos nu sunt eu, ci cel de langa mine.

De multe ori ii reuseste. Se poticneste insa vrasmasul in fata acelora care, au dobandit cu adevarat smerenia, avand buna masura a lucrurilor duhovnicesti.

Am certitudinea ca si acestia sunt multi, atat in randul monahilor cat si al mirenilor. Oameni imbunatatiti, care au puterea de a lupta nu doar cu neputintele lor, dar si cu patimile celor de langa ei. Sunt oameni prin care, si langa care, se mantuiesc alti oameni.

Unii dintre ei, in mod sigur ar lua de sotie o "desfranata" si nu numai datorita faptului ca si Hristos a facut la fel, ci pentru ca stiu ceea ce se cuvine sa iubeasca, mai intai de toate, la o persoana, "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu din om".

Si oare nu toti avem chipul nemuritor al lui Dumnezeu in noi?

Se cuvine atunci sa se mai faca o distinctie intre cel care s-ar casatori cu o desfranata ( doar pentru ca s-a intamplat sa cunoasca una sau crede ca ar face-o) si cel care se casatoreste cu o crestina, sau intre o desfranata si un crestin...pana la urma nu toti suntem pacatosi in dreptul nostru?

Eu una nu am inteles cine poate considera ca poate izbavi pe altul din patima cu care il si caracterizeaza de fapt, si de pe ce pozitie isi imagineaza ca ar cobori sa scoata pacatosul din haul pacatului...suna cumva a ceva de genul asta: "Eu Sfantul ma cunun cu desfranata!"?


Poate ca s-or fi casatorit de fapt foarte multi cu foste/i desfranate/i...dar au ajuns sa nu le/ii mai priveasca asa in momentul in care nici nu s-au mai rezumat la acest calificativ practic, si de asemenea pentru ca au descoperit calitatile de apreciat la ele/ei...si atunci suna deja putin deplasat sa afirmi " Da, eu m-am casatorit cu o desfranata, si constat ca sunt considerat un mare sfant deja...desi nu m-am gandit niciodata chiar din perspectiva asta la acest aspect!"

[windorin]

În prealabil postat de Marius22

Am certitudinea ca si acestia sunt multi, atat in randul monahilor cat si al mirenilor. Oameni imbunatatiti, care au puterea de a lupta nu doar cu neputintele lor, dar si cu patimile celor de langa ei. Sunt oameni prin care, si langa care, se mantuiesc alti oameni.

Unii dintre ei, in mod sigur ar lua de sotie o "desfranata" si nu numai datorita faptului ca si Hristos a facut la fel, ci pentru ca stiu ceea ce se cuvine sa iubeasca, mai intai de toate, la o persoana, "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu din om".

Da, sunt inca multi calugari si mireni ce indeplinesc in viata lor fapte vrednice de Pateric.
Cunosc un om langa care mi'e rusine de mine insumi, vazand cum, cat si pe cine poate sa iubeasca acela.

[Adelinne]

[quote=windorin;210529]Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".



Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.



Sincer nu ma vad'' mult prea buna'' doar ca nu am avut puterea sa il ajut sa se schimbe ,sa isi doreasca sa cunoasca Imparatia Domnului ,asta ma doare oricum cu mandria avem necazuri mari pe acest pamant.

[Miropia]

În prealabil postat de Jane Says

Eu cred ca multi, daca lasam la o parte stereotipul machiat strident, cu gesturi vulgare si haine indecente, ahtiat dupa bani si putere.
Unele o fac pentru ca nu pot trai altfel. Exista prostituate care intretin singure un copil si indraznesc sa spun ca sunt mame bune, pe cat de bune pot fi. Ori, daca te gandesti la suferinta acelui om si la duiosia pe care o poate arata altei fiinte umane in afara "jobului", poti respecta si iubi acel om. Joaca de nevoie si de sila-n filmul porno al vietii ei dar dupa orele de program isi permite sa fie ea insasi, nefardata si trista, bucurandu-se atat cat se poate bucura, de giumbuslucurile copilului.

Multe nu stim noi despre aproapele nostru ;(

Draga Jane, dacă te obişnuieşti să trăieşti într+un fel....adică dacă chestia aia devine a doua natură e imposibil să mai revii la sentimente mai bune...adică să traieşti ca un om normal. Doua roluri nu poţi juca ...nu ai cum săp te închini şi la Mamoma şi la Dumnezeu.

[anaana71]

cred ca multi pot iubi o desfranata, cu promisiunea ca ea sa inceteze aceasta meserie. e o parere

[Marius22]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si oare nu toti avem chipul nemuritor al lui Dumnezeu in noi?

Se cuvine atunci sa se mai faca o distinctie intre cel care s-ar casatori cu o desfranata ( doar pentru ca s-a intamplat sa cunoasca una sau crede ca ar face-o) si cel care se casatoreste cu o crestina, sau intre o desfranata si un crestin...pana la urma nu toti suntem pacatosi in dreptul nostru?

Eu una nu am inteles cine poate considera ca poate izbavi pe altul din patima cu care il si caracterizeaza de fapt, si de pe ce pozitie isi imagineaza ca ar cobori sa scoata pacatosul din haul pacatului...suna cumva a ceva de genul asta: "Eu Sfantul ma cunun cu desfranata!"?

Poate ca s-or fi casatorit de fapt foarte multi cu foste/i desfranate/i...dar au ajuns sa nu le/ii mai priveasca asa in momentul in care nici nu s-au mai rezumat la acest calificativ practic, si de asemenea pentru ca au descoperit calitatile de apreciat la ele/ei...si atunci suna deja putin deplasat sa afirmi " Da, eu m-am casatorit cu o desfranata, si constat ca sunt considerat un mare sfant deja...desi nu m-am gandit niciodata chiar din perspectiva asta la acest aspect!"

Sunt oameni si oameni... Unii ii pot iubi pe ceilalti asa cum sunt, cu bune si rele. Pentru altii, acest lucru este prea mult, ei ramanand prizonieri ai trecutului celuilalt, peste care de altfel nu pot trece. Acestia nu ajung sa vada "chipul lui Dumnezeu" din celalalt, pentru ca raman cu privirea atintita asupra pacatelor si neputintelor lui. Il judeca si nu cred intr-un prezent si viitor mai bune. Nu cred in schimbarea lui, si prin urmare, nici nu participa la ea.

Nu trebuie sa fii sfant pentru a schimba oameni si, cu atat mai putin, nu trebuie sa o faci de la inaltimea unui piedestal, pe care ti-l ridici singur. Este o amagire.

Mai sus am accentuat tocmai smerenia, pentru ca de la ea trebuie sa pornim. Cei care din dragoste participa la sporirea duhovniceasca a altora, nu o fac pentru ca ii judeca, sau pentru ca "se considera mai cu mot", ci indeplinesc o datorie crestina. Undeva, mai sus, chiar ne-a oferit cineva suficiente temeiuri scripturistice, in acest sens.

"Iubirea nu cauta la ale sale", ne pune Sfantul Apostol Pavel. Asadar, si noi trebuie sa cautam nu la ale noastre, ci la ale celor pe care spunem ca-i iubim. Ar trebui ca acest lucru sa ne fie atat de firesc...

[andreicozia]

În prealabil postat de windorin

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

Dorin , sa fiu sincer, nu , nu ma simt desfrinat sub nici o forma, macar atita lucru imi dau seama. Incerc sa fac toate lucrurile cu masura, evident mai gresesc in diverse detalii, insa consider ca vad viata destul de matur si cu barbatie.
Deci sa nu exageram!

...insa, repet daca tu si Ana21 te simti ca-ti bati joc incontinuu de iubirea lui Hristos, este alegerea ta sa crezi asta

Eu, unul, zic ca muncesc destul pe baricadele iubirii!

[andreicozia]

În prealabil postat de Marius22

Unii dintre ei, in mod sigur ar lua de sotie o "desfranata" si nu numai datorita faptului ca si Hristos a facut la fel, ci pentru ca stiu ceea ce se cuvine sa iubeasca, mai intai de toate, la o persoana, "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu din om".

Pe asta de unde ai mai scos-o frate?
Hristos a luat de sotie o desfrinata?
Poate vrei sa zici ca a tinut-o ca ucenica pe linga El pentru a-i acorda atentia necesara transformarii fiintei ei in bine, dar nu ca a luat-o de sotie, asta-i blasfemie

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Pe asta de unde ai mai scos-o frate?
Hristos a luat de sotie o desfrinata?
Poate vrei sa zici ca a tinut-o ca ucenica pe linga El pentru a-i acorda atentia necesara transformarii fiintei ei in bine, dar nu ca a luat-o de sotie, asta-i blasfemie

Marius nu spune blasfemii.
a explicat in alt mesaj pt cei care nu stiu.. citeste in urma.