Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[anna21]

În prealabil postat de Marius22

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

Un raspuns cu bun simt intr-un thread aberant (nu te supara Windorin)
Atata discutie pt nimic... cine s-ar casatori cu o desfranata.
In opinia mea, noi nu se cuvine sa discutam despre asta cat timp inima noastra este impartita intre bunuri lumesti: ne iubim propriile noastre patimi, iubim prestigiul si laudele, iubim confortul si placerile lumesti etc...
Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?